Isus umblă cu noi...

„Isus din Nazaret umblă cu noi

pentru a ne introduce prin cuvântul său

și cu gesturile sale

în misterul profund al iubirii Tatălui”. 

(papa Francisc, https://twitter.com/Pontifex_it).

Isus – păcatul sau durerea...

Johann Baptist Metz [n. 1928]

„Prima privirea a lui Isus

a fost nu spre păcatul altora, 

dar la durerea altora”.

(Johann Baptist Metz  – are 89 de ani;

un teolog german catolic;

fost profesor de teologie fundamentală

la Universitatea din Münster [1963-1993];

este emerit).  

(sursă: https://twitter.com/altranarrazione).

Requiem aeternam - gregorian

Requiem aeternam dona ei, Domine, 

et lux perpetua luceat ei. 
Requiescat in pace. Amen.

Odihna ce veșnică dă-i-o lui, Doamne,
Și lumina fără de sfârșit să-i strălucească.
Să se odihnească în pace.
Prin mila lui Dumnezeu. Amin.

† Duminica a 31-a de peste an (A): Iubirea Domnului între frați [5 noiembrie 2017]

Isus cu fariseii și cărturarii.

Iubirea Domnului între frați

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (5 noiembrie 2017)

Lecturi: Malahia 1,14b-2,2b.8-10; 1Tesaloniceni 2,7b-9.13; Evanghelia Matei 23,1-12.

Omilie

În această duminică, Isus ne cere să dăm un răspuns avertizându-ne împotriva tentaţiei de a ne simţi superiori altora. Suntem fii aceluiași Tată, chemați să ne manifestăm prin operele de iubire și milostivire între frați.

Poporul lui Israel s-a întors de puţin timp în patrie din exil, dar se comportă în mod greşit faţă de Domnul care i-a eliberat. În prima lectură, textul este luat din profetul Malahia (Mal 1,14b-2,2b.8-10) care a trăit în al șaselea secol înainte de Cristos. Este un nume necunoscut care poate fi „mesagerul meu”, în termenul ebraic. Profetul face un reproș sever adresat preoților Templului care s-au îndepărtat de Dumnezeu, demonstrând că nu avea nici o fărâmă de inimă din gloria Domnului. Preoții au rolul de a consacra poporul lui Dumnezeu, să-i înveţe legea și să caute mărirea lui. În loc de a gândi la gloria Domnului, ei reduc religia la o pură formalitate, la un pur ritualism gol. Dar cum poate asculta Dumnezeu rugăciunea acestor preoți rebeli? Domnul nu acceptă un cult superficial, fără inimă, exterior: „nu este nimeni între voi care să pună la inimă; voi v-aţi îndepărtat de la cale şi mulţi s-au poticnit de lege; aţi distrus alianţa cu Levi – zice Domnul Sabaot” (vv. 7-8). Malahia contestă această religie. Ameninţarea lui sunt deosebit grave. Preoții duc o viaţă searbădă, fără gust, ajungând să fie dispreţuiţi şi înjosiţi în faţa întregului popor. „De aceea, şi eu v-am făcut să fiţi nişte dispreţuiţi şi nişte zdrobiţi pentru tot poporul, pentru că nu aţi păzit căile mele şi v-aţi înălţat faţa împotriva legii” (v. 9). Un fior de teamă străbate mesajul profetic arătându-le păcatele și chemându-i la convertire. Le aminteşte că Dumnezeu este un „tată” care își iubeşte copiii: „oare nu este un singur tată pentru noi toţi?” (v. 10). Acest mesaj este sever, dar şi onest! Ei sunt „făpturi sărmane” şi în slăbiciunea naturii lor umane pot să-i dea mereu peste cap. De aceea, Dumnezeu i-a ales din marea sa milostivire. Și când ne-am îndepărtat, Domnul nu încetează să ne cheme să revenim la el din toată inima; iubirea sa merge până la iertare.

„Dumnezeu înainte de toate…” [XXXI TPA (A) - duminica, 05.10.2017]

Cărturarii şi fariseii... 

Evanghelia Matei 23,1-12: În acel timp, Isus s-a adresat mulţimilor şi discipolilor săi, spunând: „Cărturarii şi fariseii s-au aşezat pe catedra lui Moise. Faceţi şi împliniţi tot ce vă spun ei, dar nu faceţi după faptele lor, pentru că ei spun şi nu fac! Ei leagă poveri apăsătoare şi greu de purtat şi le pun pe umerii oamenilor, iar ei nu vor să le mişte nici cu un deget. Toate faptele lor le fac pentru a fi văzuţi de oameni: îşi lărgesc filacterele şi îşi lungesc ciucurii; le plac locurile de onoare la ospeţe şi primele locuri în sinagogi, să fie salutaţi prin pieţe şi să fie numiţi de oameni «rabbi”. Dar voi să nu fiţi numiţi «rabbi», pentru că unul este învăţătorul vostru, iar voi toţi sunteţi fraţi! Şi nici «tată» să nu spuneţi nimănui între voi pe pământ, pentru că unul este Tatăl vostru, cel ceresc! Nici să nu fiţi numiţi «maeştri», pentru că unul este maestrul vostru: Cristos! Cel mai mare dintre voi să fie slujitorul vostru! Căci oricine se va înălţa va fi umilit şi oricine se va umili va fi înălţat!”

Omilie

În prima lectură şi în Evanghelia zilei, fiecare la locul său: preoţii, poporul, cărturarii şi fariseii. Profetul Malahia reproșează preoților din timpul său „pervertirea Alianţei”. Ei au rolul lor de a se consacra lui Dumnezeu și de a căuta gloria sa. Ei trebuie să înveţe Legea încredinţată lor de Moise. Ori iată că în loc de a gândi la gloria lui Dumnezeu, ei nu fac decât să caute interesul propriu. Dar în timp ce le arătă păcatul lor, profetul îi cheamă la convertire. Le aminteşte că Dumnezeu este un Tată care își iubeşte copiii săi.

Această chemare la ordine se adresează și nouă tuturor, preoţilor şi laicilor. Este Dumnezeul care ne vorbeşte astăzi prin cuvintele profetului. Ne invită să primim iubirea sa şi de a ne lăsa transformați de el. Acesta este cel dintâi, adică: iubirea lui Dumnezeu pentru noi. Când ne-am îndepărtat, el nu încetează să ne cheme să revenim la el din toată inima. Iubirea sa merge până la iertare. Oricât ar fi păcatele noastre de mari, el nu încetează să ne iubească. Nu vrea decât fericirea noastră. Suntem deci invitaţi să recentrăm viaţa noastră pe Dumnezeu şi ai găsi iubirea.

Ziua morților

Ziua morților (1924), Slovakia.

„Raportul cu proprii morți

presupune capacitatea de a se pune

în relație cu proprii vii”. 

(Cucci G., La morte cifra dell'esistere umano).

(sursă: https://www.facebook.com/La-stola-non-è-un-optional-neanche-sotto-la-casula-699935056693799/).

Pomenirea tuturor credincioșilor răposați (2 noiembrie)

Evanghelia Luca 12,35-40 – Îndemn la veghere. Să fie coapsele voastre încinse şi luminile aprinse, iar voi fiţi asemenea oamenilor care-şi aşteaptă stăpânul să se întoarcă de la nuntă ca să-i deschidă de îndată ce vine şi bate la uşă! Fericiţi acei servitori pe care stăpânul, când va veni, îi găseşte veghind! Adevăr vă spun, se va încinge, îi va aşeza la masă şi, venind, îi va servi. Fie că va veni la miezul nopţii, fie că va veni spre dimineaţă şi-i va găsi astfel, fericiţi vor fi ei! Să ştiţi aceasta: dacă stăpânul casei ar şti ora la care vine hoţul, nu ar lăsa să i se spargă casa. Fiţi şi voi pregătiţi, pentru că Fiul Omului va veni la ora la care nu vă gândiţi!”.

Omilie

Luna noiembrie este dedicată în mod tradiţional rugăciunii pentru cei morți. Ei fac parte din viața noastră, din istoria noastră. Plecarea lor este pentru noi o despărţire dureroasă. Pentru altii, acest lucru s-a întâmplat în mod mai liniştitor. Aceasta se întâmplă atunci când ştim că răposatul a trăit toată viaţa sa pentru această întâlnire cu Domnul.

Rugăciunea pentru decedați reaprinde în noi speranţa noastră faţă de realitățile misteriose de după moarte. Ne amintim că învierea lui Isus ne deschide o cale nouă. Cu el suntem sigur să triumfăm asupra morții și a păcatului, acum şi pentru veşnicie. Această rugăciune ne invită să reflecte asupra vieţii noastre şi a vedea ce face valoarea. Singurul lucru care va rămâne este iubirea noastră pentru Dumnezeu şi pentru toţi fraţii noştri. Tot ce am făcut celui mai mic dintre frații mei, mie mi-ați făcut. „Spune-mi care e iubirea ta și îți voi spune cine ești” (sfântul Ioan Paul al II-lea).