Întoaceţi-vă la mine din toată inima
pr. Isidor Chinez (22 februarie 2023)
Lecturi biblice: Ioel 2,12-18; 2Corinteni 5,20-6,2; Evanghelia Matei 6,1-6.16-18; lecturi biblice
Omilie
Începem astăzi drumul Postului Mare cu un gest sugestiv: impunerea cenușii. E un timp de pocăință: să ne întoarcem la Dumnezeu – „întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale!” (Ioel 2,12). Este un timp potrivit care durează patruzeci de zile. La capătul său este Paştele: învierea lui Cristos!
În prima lectură (Ioel 2,12-18), punctul de plecare al profeției lui Ioél este catastrofa teribilă venită asupra țării: invazia lăcustelor, care cauzează multe dezastre, printre care o secetă înspăimântătoare ce transformă Iudea într-un pustiu [în jurul anului 450 î.C. (Il 1,4; 2,3-5)]. Situația este foarte gravă. Nu există nici măcar jertfe pentru templu: „Au încetat ofrandele şi libaţiile din casa Domnului; jelesc preoţii, slujitorii Domnului. Câmpia este devastată, pământul geme, pentru că grâul este devastat, mustul a secat şi untdelemnul lipseşte” (II 1,9-10). Sacrificiul ebraic putea fi atât sângeros, cât şi nesângeros. Cel nesângeros era numit ofrandă însoţit de o libaţie de vin sau untdelemn. Profetul recunoaște pedeapsa lui Dumnezeu, care, în ziua mâniei sale, umilește poporul. În fața acestei catastrofe naționale, Ioel cere un post – e lectura de astăzi – pentru a-l invoca pe Dumnezeu pentru a pune capăt nenorocirii. Flagel este o consecință directă a înstrăinării poporului de Domnul. Dacă Israelul se căiește și îl imploră pe Dumnezeu să-l ierte, acesta este dispus să schimbe nenorocirea ce bântuie în binecuvântare. De aceea, profetul îi invită pe preoții templului să organizeze un post: este liturgia penitenţială care a avut loc la templul din Ierusalimului pentru a înlătura acel dublul flagel care a lovit țara, al secetei şi al invaziei lăcustelor. Rugăciunea se contopește cu promisiunea convertirii: „Întoarceţi-vă la mine din toată inima voastră, cu post, cu plâns şi cu jale! Sfâşiaţi-vă inimile, nu hainele, şi întoarceţi-vă la Domnul Dumnezeul vostru! Căci el este milostiv şi îndurător, încet la mânie şi plin de bunătate şi iartă răul” (v. 12-13). Este cererea de a se întoarce la Dumnezeul cel milostiv, sfâșiind inima, adică exprimând remușcările pentru păcate: „jertfa mea, Dumnezeule, este duhul smerit, inima căită şi smerită, Dumnezeule, n-o dispreţui” (Ps 51,19). Sunt cuvinte adresate lui Dumnezeu: „îndură-te, Doamne, de poporul tău” (v. 17). Pentru Ioel aceste acte sunt plăcute lui Dumnezeu întrucât reflectă schimbarea inimii și întoarcerea sinceră la Domnul. Profetul anunță că Dumnezeu totdeauna este cel care face primul pas: oferă milostivirea. Este propunerea la începutul Postului Mare: să ne recunoaștem slăbiciunile și păcatele, ca o condiție pentru a ne întoarce la Domnul. Să ne încredințăm inimii lui bogate în milostivire și iertare!
În lectura a doua (2Cor 5,20-6,2) apostolul Paul îi îndeamnă pe creștinii din Corint să se reconcilieze, să se lase împăcați cu Dumnezeu. Folosește verbul grecesc [katallasso] pentru a indica împăcarea dintre doi soți după o neînțelegere sau un act de infidelitate: „împăcați-vă”! Întrebuințarea verbului în contextul relației noastre cu Dumnezeu ne face să înțelegem că acesta din urmă nu este așa cum este un rege cu supușii săi, dar este într-o relație de iubire tocmai ca ceea ce se instaurează între doi soți îndrăgostiți ce se iubesc cu adevărat și care, în fața unor neînțelegeri, știu să găsească calea spre reconciliere și pace. Invitația lui Paul răsună așa: „Vă rugăm pentru Cristos: împăcaţi-vă cu Dumnezeu! Pe cel care nu a cunoscut păcatul el l-a făcut păcat de dragul nostru, pentru ca noi să cunoaştem justificarea lui Dumnezeu în el” (v. 20-21). Acesta este mesajul creștin al Bisericii: de a fi „ambasadori” ai reconcilierii dintre Dumnezeu și oameni. Îi invită: „să nu primiţi harul lui Dumnezeu în zadar” (v. 1). În acest context, harul divin este acea comoară prețioasă care nu trebuie irosită. Este sufletul acțiuni bisericești, atât active, cât și contemplative. Apostolul ne îndeamnă să nu mai amânăm convertirea: să recunoaștem păcatul. Numai Domnul ne poate elibera de el și poate să ne facă „făpturi” noi. Acum să invocăm milostivirea lui Dumnezeu și să aclamăm pe Cristos – cuvântul care ne eliberează și ne salvează pe toți!
În Evanghelia după Matei (Mt 6,1-6.16-18) – textul este preluat din „predica de pe munte” (cf. Mt 5-7) – fragmentul de astăzi ilustrează în mod concret trei exemple: cum „facem dreptate” în contrast cu scribii și fariseii care „lucrează” pentru a fi văzuți de oameni. „Aveţi grijă să nu săvârşiţi faptele voastre bune înaintea oamenilor ca să fiţi văzuţi de ei; altfel nu veţi avea răsplată înaintea Tatălui vostru din ceruri!” (v. 1). Este slava deșartă! Isus oferă o nouă motivație care pleacă de la intenția inimii: trebuie să acționăm pentru a fi pe „placul” lui Dumnezeu care iubește pe cei care lucrează, nu pe cei care se laudă cu propria lor slavă. Omul drept trăiește „în ascuns”: este secretul lui Dumnezeu!
Cum să ne întoarcem la Dumnezeu și să ne lăsăm „împăcați” cu el? Răspunsul îl găsim în textul evanghelic de astăzi: e un program de post, centrat pe trei domenii: pomana sau milostenia, rugăciunea și postul. Ce unește aceste trei ambiente? Lupta împotriva ipocriziei sau falsității. Isus vrea să înțelegem că pomana sau caritatea, rugăciunea și postul nostru sau asceza trebuie eliberate de căutarea aplauzelor, al profitului și de acea boală care poartă numele de mândrie. Introducând „în ascuns”, Domnul îi încredințează judecata și răsplata exclusiv lui Dumnezeu. Când dai de pomană, când vă rugaţi, când postiţi, nu fiţi trişti ca ipocriţii. Ei și-au luat răsplata. Dar „Tatăl tău, care vede în ascuns, te va răsplăti” (v. 18). Este umilința și gratuitatea – terenul fertil în care să cultivăm caritatea, rugăciunea și postul nostru, nu numai la mâncare, ci și în orice formă de sclavie sau dependență.
Timpul Postului Mare este o ocazie de a pune în practică ceea ce Isus ne-a anunțat în evanghelie: să trecem dincolo de ipocrizie într-o viață transparentă sub privirea Tatălui!
Să ne
înfrângă Domnul inima noastră de piatră ca să înflorească iubirea sa cea milostivă!
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu