Domnul trăiește acum, în veci!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (4 aprilie 2021)
Lecturi: Faptele Apostolilor 10,34a.37-43; Coloseni 3,1-4; Evanghelia Ioan 20,1-9; lecturi biblice
Omilie
Vestea pascală răsună cu bucurie în Biserică: Cristos a înviat, aleluia! Trăiește dincolo de moarte! El este Domnul vieții: nu putea fi distrus de moarte. Paștele este victoria lui Isus, care triumfă asupra morții și a păcatului. Paștele este bucurie pentru cer, care se revarsă pe pământ. Paștele e lumina speranței, care împrăștie întunericul nostru. Domnul e viu. Să lăsăm să izbucnească bucuria noastră și să strălucească în noi gloria celui Înviat!
Prima lectură prezintă predica apostolilor despre credința în înviere. Este kerygma: un cuvânt grecesc folosit în Noul Testament pentru a proclama, a anunța vestea cea bună, adică mesajul biblic că Domnul Cristos mort a înviat: el este mântuitorul omenirii. Este primul discurs misionar al lui Petru, luat din tradiția orală și prezentat de Faptele Apostolilor (Fap 10,34a.37-43) adresat centurionului Corneliu și familiei sale, despre Cristos „înviat din morți”. Suntem la Cezareea maritimă [la Marea Mediterană], într-o garnizoană romană, din cohorta numită „italică”. Petru a intrat în casa lui Corneliu, un „temător de Dumnezeu” (Fap 10,2): e prozelit; acceptă iudaismul. Cum a ajuns acolo? Și ce face? Petru „îmbrâncit” [așa este literar] de Duhul Sfânt, căci, este pentru prima dată când contrar educației sale tradiționale – era evreu – trece pragul casei unui păgân și anunțându-i vestea cea mare: „cum l-a uns Dumnezeu pe Isus din Nazaret cu Duhul Sfânt şi cu putere”, cum „a făcut bine şi a vindecat pe toţi cei care erau stăpâniţi de diavol” (v. 38); cum „l-a omorât atârnându-l pe lemnul” crucii (v. 39), dar „Dumnezeu l-a înviat a treia zi” (v. 40). Corneliu l-a chemat pe Petru ca să-i instruiască. A primit botezul Domnului, el și cei care erau cu el, deviind martor al credinței în înviere. Apostolul notează: punctul culminant este moartea pe cruce și învierea lui Isus din Nazaret – apogeul credinței noastre. Un eveniment care, în fiecare zi, trebuie să fie în centrul istoriei. Biserica continuă să anunțe învierea lui Cristos care dă viață tuturor acelora care cred în el: și lui Petru, și lui Corneliu, și la toți. Speranța noastră este aici: Domnul cel răstignit a înviat!
Sfântul Paul adresează o scrisoare creștinilor din Colose (Col 3,1-4) amintind că, solidari cu Cristos cel înviat, este necesar ca prima preocupare căutarea bunurilor spirituale în care vor găsi adevăratul sens al vieții: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu!” (v. 1). Liberați de Isus, trebuie să trăim o viață nouă: „cugetaţi la cele de sus” (v. 2), viața „ascunsă împreună cu Cristos în Dumnezeu!” (v. 2). Paul indică prezența Domnului între noi: e misterul ce trebuie făcut cunoscut. Învierea lui Isus are semnificație pentru cel credincios: arată botezul. În noaptea Paștelui erau botezați catehumenii. Astăzi se reînnoiesc promisiunile făcute la botez. E un mare mister, căci botezul ne face părtași ai Paștelui așa cum ne-a făcut părtași la moartea lui Isus. Creștinul este deci introdus în realitatea divină. Mântuirea vine de sus, nu de la lucrurile de pe pământ, de la cele omenești. Acolo sunt, unde este „ascuns” Domnul: adică, în Dumnezeu. Dar „când se va arăta Cristos […], atunci şi voi vă veţi arăta împreună cu el în glorie” (v. 4). Mărirea sa se va manifesta în ziua descoperirii în ceruri. Acolo este speranța noastră!
Învierea lui Isus este descrisă de sfântul Ioan evanghelistul (In 20,1-9) foarte rapid și plin de viață. În zorii zilei, încă pe când era întuneric, „Maria Magdalena a venit la mormânt şi a văzut că piatra fusese luată de la mormânt” (v. 1). O piatră mare fusese pusă pe mormânt. Magdalena este surprinsă în faţa acestui fapt de neînţeles. Femeia trăiește momentul lacrimilor și al crizei sale. Descoperă mormântul deschis și gol. Îi este frică de trupul Domnului: a fost luat? Alergă, strigând suferința sa în fața lui Petru și a lui Ioan și le anunță propria interpretare a mormântului gol: „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus” (v. 2). Victimă a urii, Isus este persecutat și în mormânt?! Înainte ca ea să vorbească, Petru a înţeles că se întâmplase ceva şi a fost străbătut de un fior din cap până în picioare; împreună cu el, toţi cei prezenţi. Amândoi aleargă la mormânt, dar apostolul „iubit” de Isus este mai iute decât Petru. Ajunge primul la mormânt din cauza iubirii ce-l lega de Domnul. Se apleacă gâfâind, dar se oprește; nu intră în mormânt, dar îl aşteaptă ca Petru să intre primul, căci el este „stâncă” sau „piatra” comunităţii Domnului. „A intrat în mormânt” (v. 6). Petru „a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7). Prin urmare, nu este posibil să te gândești la furtului cadavrului… Apostolul se oprește, uimit și amețit… Constată, dar nu poate merge mai departe; gândurile lui se blochează în fața evidenței morți…
În timp ce Petru se întreabă, fără să înțeleagă, pentru discipolul „iubit”, lucrurile stau altfel: crede în misterul învierii! Este momentul culminant al călătoriei sale spre credința în Domnul înviat. Confruntat cu semnele morții – mormântul gol, bandajele, giulgiurile – începe să perceapă semnele victoria vieții. „Atunci a intrat şi celălalt […] A văzut şi a crezut” (v. 8). Ce a văzut? Doar absenţa lui Isus interpretată de iubire. A înțeles deja ce s-a întâmplat. Datorită credinței – care se mișcă pe un alt plan decât al dovezilor evidente – el intuiește că trupul lui nu a fost furat. În hainele mortuare – „giulgiurile aşezate”, ştergarul care nu era împreună cu giulgiurile, ci împăturit și pus în alt loc – citește semnele învierii. Viața izgonește moartea! I-a smuls stăpânirea! Într-adevăr, numai iubirea poate vedea clar: vede și crede. Merge către acela care poartă în el sensul deplin al lucrurilor: Domnul trăiește acum, în veci! La sfârșit, înțelege cuvântul lui Isus, spus de atâtea ori mai înainte să fi răstignit: voi învia! Căci „nu cunoşteau Scriptura: că el trebuia să învie din morţi!” (v. 9).
Paștele este a descoperi că Domnul nu suportă mormântul: este o confruntare între moarte și viață. A intra în mormânt este a avea conştiinţa deplină a adevărului nostru: suntem destinaţi morţii. Dar mormântul este a-l descoperi că Cristos nu mai este acolo: doar absenţa sa. Isus este „în altă parte”: la Dumnezeu. Credinţa creştină în înviere nu este întemeiată pe faptul că mormântul este gol. Viața Domnului se dezlănțuie în lume! Înțelegerea învierii este un dar al lui Dumnezeu…
Atunci, aveți curaj! Cristos a înviat, aleluia!
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu