O, Cruce – unica speranță a omenirii
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (2 aprilie 2021)
Lecturi: Isaia 52,13-53,12; Evrei 4,14-16; 5,7-9; Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan (18,1-19,42); lecturi biblice
Omilie
Încă din cele mai vechi timpuri, Biserica nu celebrează Sfânta Liturghia astăzi şi mâine. Stă în contemplare. Creştinii meditează glorioasa pătimire a Domnului: trădarea, condamnarea și execuţia lui pe vârful Golgotei. Astăzi Biserica privește îndelung la moartea lui Isus care comunică tuturor oamenilor mântuirea. Viaţa noastră îl costă pe Domnul viaţa sa, iar el ne-o oferă pe altarul crucii.
Cu simplitate şi austeritate, liturgia Vinerii Sfinte nu are tonul unei înmormântări: moartea lui Isus lovit de durerea crudă. Altarul nu are nimic pe el: nici cruce, nici sfeşnice, nici feţe de altar. Dar… Biserica celebrează o sărbătoare: victoria lui Cristos cel răstignit. Este manifestarea iubirii divine care învinge moartea și păcatul. În sângele lui primim viaţa şi mântuirea. Să contemplăm Crucifixul…
În centru Vinerii Sfinte stă proclamarea Cuvântului, rugăciunea Bisericii asupra lumii, adorația Crucii, împărtășirea cu Euharistia din Joia Sfântă. Acestea sunt trei momente ale celebrării.
Este Vinerea Sfântă: ziua morții lui Isus. „Iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (In 13,1), până la desăvârșirea iubirii, până la moartea sa pe lemnul crucii… Umilința patimii și gloria crucii strălucește astăzi în celebrare. Nu ne mirăm, căci milostivirea lui Dumnezeu a dispus că crucea să devină pentru oameni izvor de viață, instrument de victorie asupra păcatului și mijloc de reconciliere cu Dumnezeu. Crucea stă dreaptă asupra lumii: semnul speranței și a promisiunii victoriei: „ne închinăm ție, Cristoase, și te binecuvântăm, căci prin sfânta ta cruce ai răscumpărat lumea!”
În prima lectură (Is 52,13-53,12) este descrisă suferința lui Mesia cu un realism impresionat. „Slujitorul meu” – spune Isaia – „era străpuns pentru nelegiuirile noastre, lovit pentru păcatele noastre” (v. 5); „chinuit şi umilit, nu şi-a deschis gura” (v. 7); „a fost şters de pe pământul celor vii” (v. 8). El este „slujitorului suferind” care ne vindecă rănile. Profetul vorbește despre un om „dispreţuit”, „refuzat”, „om al durerii, cunoscător al suferinţei” (v. 3), al cărui sacrificiu devine izvor de mântuire pentru cei păcătoși. Putea Isaia, mai înainte cu secole, să descrie patima lui Cristos și să-i descopere efectele sale minunatele? Prima este patima: el a fost strivit din cauza greșelilor noastre, sacrificat „ca un miel dus la înjunghiere” (v. 7); „slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor” (v. 11). Urmarea martirului său este surprinzătoare: „el purta păcatul multora şi mijlocea pentru cei nelegiuiţi” (v. 12). Este tocmai reconcilierea păcătoșilor cu Dumnezeu!
Autorul Scrisorii către Evrei (Evr 4,14-16; 5,7-9), descriind creștinii greu încercați, îi îndeamnă să recurgă la Dumnezeu, cu siguranță de a fi ascultați, pentru că Cristos [Mesia] este mijlocitorul desăvârșit: „un mare preot minunat” (v. 14); „unul care a fost încercat în toate asemenea nouă” (v. 15). Isus înțelege pentru că el însuși a cunoscut suferința. Experiența personală – adică condiția noastră umană – pe care a avut-o în dureri și lacrimi, îl face să aibă compătimire față de suferințele, nenorocirile, slăbiciunile și dificultăților noastre. Cristos cere cu „rugăciuni [...] către acela care avea puterea să-l salveze de la moarte şi a fost ascultat datorită evlaviei lui” (Evr 5,7). În acest fel el „a devenit cauză de mântuire veşnică” (v. 9) pentru fiecare om.
Relatarea patimii lui Cristos (In 18,1-19,42), o cunoaștem bine de tot. De atâtea ori am meditat-o! Și totuși nu poate să ne lase indiferenți: un om abandonat, trădat, disprețuit… o cale derutantă, revoltătoare, unde, se pare, că Dumnezeu tace… În Vinerea Sfântă comemorăm jertfa făcută voluntar de Isus, ce ne dă viața la toți oamenii. Crucea, „înălțată” peste lume, este victoria iubirii. Privirea noastră se îndreaptă spre crucea lui Isus care simbolizează suferința omului, suferința noastră. Pentru mulți este boală, eșec, doliu, violență, persecuție sau chiar tortură…
Devenind mai sensibili la misterul crucii Domnului, ascultând cuvintele de la omilie, conştienţi de valoarea salvifică universală, ne vom uni în rugăciune comună implorându-l pe Dumnezeu pentru toţi, nu numai pentru Biserică, cei botezaţi, catehumeni, dar şi pentru cei care nu fac parte din Biserică: pentru evrei, păgâni, atei… pentru lumea întreagă. Rugăciunea universală se traduce în moartea și învierea Domnului care „îi atrage pe toți”.
A doua parte a celebrării este: adorarea sfintei Cruci. Este răspunsului concret pe care Biserica îl dă lui Cristos: o atitudine personală de adeziune şi iubire a crucii şi împlinirea în propria persoană a ceea ce lipseşte pătimirii lui Isus.
Liturgia Vinerii Sfinte se încheie cu distribuirea sfintei Împărtăşanii. Celebrarea Vinerii nu este o amintire; este o retrăire a misterului Domnului, este împărtăşirea cu trupul lui Cristos care se oferă pentru noi ca jertfă Tatălui. Purificaţi de păcate prin sacramentul reconcilierii sau spovezii, împăcaţi cu Tatăl prin jertfa Fiului, participăm la însăşi viaţa lui Cristos mort şi înviat, primind trupul său în Euharistie. În cele din urmă împărtășania unește sacrificiul său cu al nostru, și ne cere să fim pregătiți să urmăm exemplul său: disponibilitatea de a „spăla picioarele” unii altuia.
O, Cruce – unica speranță a omenirii! Crucea este întotdeauna calea învierii glorioase a lui Cristos și a noastră! Plini de credinţă participăm conştient şi activ la celebrarea misterelor mântuirii noastre!...
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu