 |
| „Nu este aici!” - de Walter Rane. |
„Mormântul gol” –
deci, a înviat!
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (12 aprilie 2020)
Omilie
Este Duminica Paștelui lui
Cristos! Isus a înviat din morți! Anunțul învierii este victoria asupra morții,
viața nu va fi distrusă niciodată! Cu învierea, întreaga omenire este implicată
într-o mișcare de mântuire. Învierea lui Cristos este punctul central al
credinţei creștine. Aceasta este realitatea mărturisită de apostoli. Tocmai
lecturile biblice ale Paştelui anunță că Isus este viu și vestește încontinuu
să răsune: Cristos a înviat! Este o amplă reflecţie ce pleacă de la relatarea
evenimentului din Evanghelia la aducerea
la cunoștință din Faptele Apostolilor
şi apoi la consecinţele sale morale care derivă de aici [din Scrisoarea sfântului Paul]. Biserica se
naște din Paștele lui Cristos!
Nucleul central al predicării
apostolice este „proclamarea” [în greacă kerygma]:
Isus a fost răstignit la Ierusalim, dar Dumnezeu Tatăl l-a înviat și i-a dăruit
putere peste oameni. Faptele Apostolilor
(Fap 10,34a.37-43) ne prezintă discursul lui Petru în casa centurionului
Corneliu și a familiei sale despre învierea lui Cristos. Ne amintim că
el – Petru – s-a lepădat de Isus înaintea unei servitoare. Acum proclamă vestea
învierii exact în oraşul Cezareei unde își avea reședința Pilat din Pont şi
legiunilor sale. Se duce chemat de Corneliu ca să se instruiască și să
primească botezul. După ce trasează viața lui Isus, Petru arată punctul
culminant: este moartea pe cruce și învierea. Cuvintele lui Petru sunt foarte
îndrăzneţe: „Ei l-au omorât atârnându-l pe lemnul crucii, dar Dumnezeu l-a
înviat a treia zi”. Oamenii l-au condamnat pe Isus la moarte, dar Dumnezeu l-a
înviat! Învierea este un eveniment care trebuie să schimbe criteriile de
evaluare după gândirea lui Dumnezeu. Astăzi este anunțată vestea mântuirii centurionului
Corneliu. Salvarea este oferită la toţi oamenii, chiar şi la păgâni. Dumnezeu
nu exclude pe nimeni de la mântuire. Oricare ar fi națiunea și limba poate
primi mântuire în măsura în care primește Evanghelia: Cristos și-a dat viaţa pe
cruce pentru toți oamenii! Învierea lui Isus este prezentată ca un eveniment
care-l duce pe cel credincios să fie martor ca să-i cheme și pe alții la
credința în numele aceluia care iartă păcatele: este Isus Cristos în care suntem
mântuiți.
Apostolul Paul trage din acest adevăr indicații pentru
viața noastră: „dacă aţi înviat împreună cu Cristos, căutaţi cele de sus, unde
Cristos şade la dreapta lui Dumnezeu!” Este mărturia de credinţa a lui Paul din
Scrisoarea către Coloseni (Col 3,1-4). Acest anunț, la Paști, ne
amintește că viața noastră este o trecere: nu suntem pe acest pământ, casa
definitivă e în ceruri. Deci este o continuă trecere: „cugetaţi la cele de sus,
şi nu la cele de pe pământ” (v. 2). Este un drum obositor, dar, dacă este împlinit
cu seriozitate, cu libertate convinsă, este izvor de bucurie adevărată.
Comunitatea din Colosa este confruntă
de cultura greacă și iudaică. Evreii din Asia Mica, asemenea grecilor, vorbesc
despre puterile cosmice intermediare între Dumnezeu și oameni: „fie tronuri,
fie domnii, fie principate, fie puteri” (Col
1,16). Pentru apostolul Paul ele pot rămâne doar în subordine la unicul „Domn”
[în greaca Kyrios] (cf. Col 1,15-20; 2,9-15). Cristos a eliberat
omul de orice jug, ca și de ritualurile inutile cu „mâncăruri” și „băuturi”, de
sărbători, de „lună nouă” și de „sâmbete” (cf. Col 2,16-17). Creștinul este chemat să parcurgă un drum nou de la
moarte la viață, de la mortificație și la înviere. Este o chemare să ne ridicăm
ochii spre cer şi să căutăm „realităţile de sus”. Care sunt lucrurile de sus ce
trebuie să le căutăm? Creatura nouă cu sentimentele de milă, bunătate,
umilință, răbdare. Iar Cristos s-a „aşezat la dreapta lui Dumnezeu”: a primit
autoritate din partea lui Dumnezeu Tatăl pentru oameni. Liberi cu Cristos, să
trăim o viață nouă de fii ai lui Dumnezeu găsind adevăratul sens al vieții
conform vocației și harului botezului nostru!
Evanghelistul Ioan (In 20,1-9) este
preocupat de primii martori al credinței în Isus înviat. Primă zi după
sâmbăta [la evrei sâmbăta nu se lucra] – adică duminica – pe când era încă
noapte Maria Magdalena merge la mormânt: „dis-de-dimineaţă, pe când mai era
încă întuneric” (v. 1). Să înţelegem bine: nu era numai întunericul nopţii.
Evanghelistul vrea să arate că lumina încearcă încă de la început să cucerească
întunericul. Pune pe fugă noaptea în care oamenii s-au afundat din cauza
păcatului. Inima Mariei Magdalena este învăluită de întunericul disperării. Nu
reuşeşte să se despartă de acel Isus pe care l-a urmat şi l-a iubit. Fusese o femeie păcătoasă: şapte diavoli a scos
Domnul (cf. Lc 8,2). Întâlnirea cu
Isus face din Magdalena o făptură nouă: el a luat-o în grija sa, a avut
încredere în ea, în posibilitatea ei de convertire; acum ea are grijă de trupul
schingiuit mergând să-i facă ungerile. Ajunsă la mormânt, descoperă că
piatra a fost dată la o parte: „a văzut că piatra fusese luată de la mormânt”
(v. 1). Înspăimântată şi uimită, deduce că a fost luat trupul lui Isus. Aleargă
la Petru şi la „ucenicul iubit” pentru a le vesti propria sa interpretare a
mormântului gol: „l-au luat pe Domnul din mormânt şi nu ştim unde l-au pus!”
(v. 2). Petru și Ioan ajung amândoi la mormântului gol. Văd lenjeria rămasă pe
loc, dar destul de bine îngrijită. Petru rămâne uimit. Dar pentru Ioan este cu
totul diferit! Câteva cuvinte spun despre credinţa sa: „a văzut şi a crezut”
(v. 8). Să ne amintim că el l-a urmat pe Isus sub cruce; a participat la
înmormântare. Vede nu o violare de morminte! El „a văzut şi a crezut!”
„Fericiți cei care nu au văzut și au crezut” (In 20,29), spune Isus mai târziu.
Noi nu avem altă dovadă a
învierii lui Cristos decât mormântul gol. Desigur, există aparițiile lui Isus înviat.
Dacă noi credem că Cristos a înviat, aceasta este pentru că avem încredere în
mărturia dată de apostoli. Sfântul Ioan constată realitatea „mormântului gol”:
„el a văzut giulgiurile aşezate, dar ştergarul, care fusese pe capul lui, nu
era aşezat împreună cu giulgiurile, ci împăturit aparte, într-un loc” (v. 6-7).
Nu e violare de morminte! Trupul lui Isus crucificat nu era acolo: deci, a înviat!
Este Paștele – învierea Domnului!
Este trecerea de la moarte la viaţă, din întuneric la lumină! Viața noastră
creștină este mărturia că Isus a înviat? Să-l proclamăm viu pe Cristos! Să-l
adoram pe „Cel Viu!” „Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă și cel viu. Am fost
mort și iată că sunt viu în vecii vecilor!” (Ap 1,17-18).
bibliografia [anul
A]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets
liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Doglio C. (https://www.qumran2.net);
Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa
J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Manicardi L. (https://www.monasterodibose.it); Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali
e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano
C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu