 |
| Neprihănita Zămislire (1770) - by Anton Raphael Mengs. |
La
Dumnezeu nimic nu este imposibil
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 17:00 (8 decembrie 2018)
Lecturi: Genezei 3,9-15.20; Efeseni 1,3-6.11-12; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi
Omilie
Astăzi celebrăm Neprihănita
Zămislire. Este primul moment în care sfânta Fecioară Maria a ieșit la iveală,
a apărut; mai precis, este deschiderea totală spre Dumnezeu Domnul a restaurat
prietenia cu Maria. Pentru acel „da” al Mariei, Dumnezeu hotărăște să dea lumii
pe Fiul său, prin aceea care este fără păcat. Lecturile liturgiei de
astăzi ne propune două scene: Dumnezeu și omul – Adam – din prima lectură;
Dumnezeu și Maria din Evanghelie. Doi parteneri ce se privesc, se caută, își
vorbesc, se întreabă… Este planul lui Dumnezeu orânduit după voința sa [din lectura
a doua].
Pentru a surprinde sensul
autentic al acestei sărbători trebuie să pornim de la cartea Genezei (Gen 3,9-15.20). Este un proiect de
armonie la care Dumnezeu vrea să-l implice și pe Adam, adică pe omul din toate
timpurile. Este primul cuvânt a lui Dumnezeu adresat omului după neascultarea
sa. Domnul vrea o mărturisire a faptelor. Dar Adam și Eva tind să se dezvinovățească.
„Unde ești, Adame?” Este prima întrebare în dialogului între Dumnezeu și
omenire, ce continuă și astăzi. „La adierea brizei de seară” Dumnezeu intră în
„grădina” paradisului pentru a dialoga – ca un suveran oriental – cu creatura
sa, cea mai nobilă și cea mai dragă. Dar acestui tablou de lumină i se opune
capitolul al treilea din Geneză,
citit parțial în prima lectură. Omul vrea să se abată de la drumul pe care
Dumnezeu l-a trasat, vrea să realizeze un proiect făurit din egoism. Este definit
„păcatul strămoșesc” care a cuprins pe orice om din lume. Decorul devine
sumbru, armoniile se frâng; omul, abandonat destinului pe care și l-a ales, se
înstrăinează de Dumnezeu într-o muncă fără plăcere. Este alungat din „grădina”
dialogului cu Dumnezeu, pe care îl simte departe și ostil. Dar fragmentul este
vestit ca proto-evanghelia: primul anunț de mântuire. Textul original luat din
ebraică este tradus – ultima parte: „duşmănie voi pune între
tine şi femeie, între descendenţa ta şi descendenţa ei” (v. 15) – cu urmaș [termenul
zerac] se referă la un urmaș pe linie
bărbătească: fiul femeii. Este vorba despre Mesia care învinge răul. Este
folosit în context mesianic: mântuirea va fi încredințată „urmașului” lui
Abraham (Gen 12,7), apoi al lui David
(2Sam 7,1215), iar Evangheliștii și
sfântul Paul îl va identifica în persoana lui Isus Cristos (Gal 3,19), fiul Mariei din Nazaret.
Începutul Scrisorii către Efeseni (Ef 1,3-6.11-12) este mai mult decât un salut și o dorință, este un imn
devenit celebru în liturgia creștină din
secolul întâi. Probabil a fost scris ca o „circulară” pentru comunitatea
din Asia Mică. Paul afirmă că Dumnezeu ne-a gândit pe
noi încă de la „întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi
înaintea lui” (v. 4), conform cu chipul sau imaginea fiului său, Cristos. Este planul aceluia care lucrează toate „după
hotărârea voinţei sale” (v. 11). Marele arhitect – Dumnezeu – își dezvoltă
planul de-a lungul unui fir conducător: este binecuvântare, alegere,
predestinare, voință divină, moștenire, laudă, glorie și har. Omul este ales
spre a fi sfânt şi neprihănit în iubire, predestinat să fie fiul său adoptiv,
moștenitor „spre lauda gloriei” Domnului. Dumnezeu vrea să realizeze acest plan
încă din prima pagină a Bibliei: este proiectul armoniei, de iubire, pe care
apostolul Paul îl binecuvântează pe „Tatăl Domnului nostru Isus Cristos, care
ne-a binecuvântat cu orice binecuvântare spirituală în cele cereşti” (v. 3). Acesta
este pentru Paul „misterul” prin excelență. Dumnezeu vrea ca creatura sa
privilegiată – omul – să înalțe o minunată arhitectură de iubire și de pace. Maria
a fost aleasă „mai înainte de întemeierea lumii” (v. 4). Ea a răspuns pe deplin
la alegere. Este modelul totalei dăruiri a acestui proiect divin.
Pe acest orizont este așezată
celebrarea Neprihănitei Zămisliri a Mariei. Relatarea „Bunei-Vestiri” este
rezumatul esențial al vieții și al destinului Mariei de la prima la ultima
clipă a vieții sale. Evanghelia după Luca
(Lc 1,26-38) ne prezintă „Buna-Vestire”:
„Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38). Eva este „mama
celor vii”, care împreună cu Adam a ales un „alt plan”, cel al egoismului. Acum,
i se substituie noua femeie care decide să se dăruiască total „bunului-plac” al
lui Dumnezeu. „Slujitoarea”, în limbaj biblic, nu este atât o expresie de umilință,
ci mai degrabă o solemnă hotărâre bucuroasă de a adera fără rezerve la Domnul
său. În „da”-ul Mariei este toată credința unei creaturi ce renunță la
proiectele sale pentru a se face disponibilă la a deveni instrument al
milostivirii lui Dumnezeu pentru oameni.
Îngerul Domnului spune: „Nu te
teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu!” (v. 30). Îngerul nu
disprețuiește teama acelei femei, nesiguranța, condiția sa de imposibilitate.
Anunță că este făcută parte din proiectul lui Dumnezeu: Domnul este de partea
ta. Vestea este neașteptat: „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri!” (v. 35). Este certitudinea deplină a Duhului Sfânt, este
puterea lui Dumnezeu în Maria care va naște pe Domnul vieții. Și mai există încă
un argument: proba concretă că minunea se va împlini în Maria așa cum s-a împlinit
în mod similar cu ruda sa, Elisabeta: „Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi
ea un fiu la bătrâneţe […] pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (vv.
36-37).
Ne surprinde cererea stăruitoare a
îngerului: „la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” Prezența și cuvântul
îngerului ne însoțesc pentru ca noi, ca și pe Maria, să putem spune „da”-ul
nostru fără a avea motive de teamă, cu încredere că Domnul ne va ajuta și că
totul, cu dânsul, devine posibil. Suntem în fața minunii prezenței lui Dumnezeu
și a puterii cuvântului său. „Nimic un este imposibil!” Chiar dacă Maria este
născută fără păcatul strămoșesc, căci „la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”
Este necesar să reflectăm la ultimul cuvânt al îngerului… Prea multe lucruri
considerăm că sunt imposibile… Ne tragem înapoi de la cuvintele Evangheliei din
cauza puținei noastre credinței... Să reflectăm acum…
Proiectul de iubire al lui
Dumnezeu se realizează într-o tânără din Nazaret. Dumnezeu privește la ea. O
iubește, eliberând-o de păcatul strămoșesc [original] din primul moment al
existenței sale pentru a o face disponibilă să spună: „Iată slujitoarea Domnului:
fie mie după cuvântul tău!” (v. 38). Din „da”-ul Mariei se naște Cristos.
Primind-o pe Maria, ni se dăruiește Isus.
În timpul Adventului, asemenea
Mariei, să ne pregătim pentru a-l primi pe Cristos care zdrobeşte capul şarpelui.
Maria poate face lumea fericită cu Dumnezeu prin Isus. Nimic un este imposibil
pentru Domnul!...
bibliografia [anul
C]: Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Armellini F. (http://www.qumran2.net);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi
T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Thabut Marie-Noëlle (http://thierry.jallas.over-blog.com);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A. (https://www.diocesifrosinone.it/documenti/omelie);
Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario
meditato, EDB Bologna 1974; Commento
della Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati
dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu