 |
| Pregătiți calea Domnului... |
Strigăm
după milostivirea Domnului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (9 decembrie 2018)
Omilie
Toate lecturile din Advent anunță
venirea Domnului. Orice autor vestește venirea lui Mesia în timpul său: Baruh
celor deportați în Babilon, Ioan Botezătorul strigă după milostivirea lui
Dumnezeu și pregătește venirea Domnului, apostolul Paul mulțumește creștinilor
din Filipi pentru răspândirea Evangheliei lui Cristos Isus.
Baruh
este secretarul lui Ieremia (650-587 î.C.) prin anul 600 î.C. El se află
printre cei duși în Egipt împreună cu Ieremia (Ier 43,7). Nu e autorul cărții care-i poartă numele. Cartea a fost
scrisă mult mai târziu prin secolele al II-lea î.C. [perioada diasporei]. Profetul
Baruh este printre cei deportați în Babilon (Bar 1,3). Nu se știe de ce, cum și când a ajuns în Babilon.
Profetul (Bar 5,1-9) vrea să lanseze
un mesaj de încredere și speranță pentru a se pregăti de eliberare și
întoarcerea în Ierusalim. Este o invitație de a trece de la supărare la
veselie, schimbând hainele. Este o carte plină de poezie. Descrie bucuria și
splendoarea Ierusalimului într-un mesaj plin de speranță. Viața și fericirea sunt încă posibile după atâta amărăciune
și întuneric. Vorbește despre terenuri accidentate, munți și stânci ascuțite pe
care Domnul le va umple pentru a netezi pământul ca Israel să poată să
înainteze spre patrie. „Dumnezeu a hotărât să coboare orice munte înalt şi
colinele veşnice, să umple văile ca să niveleze pământul, ca Israel să
înainteze în siguranţă spre gloria lui Dumnezeu” (v. 7). Aici, într-un climat de
tristețe, găsim un apel la speranță și bucurie. Mântuirea Domnului este
anunțată: „Dumnezeu îl va conduce pe Israel cu bucurie în lumina gloriei sale,
cu îndurarea şi dreptatea” (v. 9). Este o cântare ce tresaltă de
bucurie cu privire la Ierusalim, care va deveni din nou mireasa strălucitoare a
Domnului. Este îmbrăcat în dreptate și strălucire.
Adventul este timpul venirii lui Dumnezeu.
Domnul vine în întâmpinarea fragilității umane. Nu este momentul de a rămâne
prosternați în mizerie și tristețe. Este timpul bucuriei. „Dezbracă […] haina
plânsetului tău şi a oprimării tale şi îmbracă frumuseţea gloriei care vine de
la Dumnezeu pentru totdeauna!” (v. 1). Domnul este acolo pentru mântuirea
tuturor oamenilor.
În a doua lectură luată din Scrisoarea către Filipeni (Fil
1,4-6.8-11), sfântul Paul se adresează creștinilor din Filipi, din
Macedonia. Este la Efes [prin anul 56] unde face o rugăciunea de mulțumire
pentru această comunitate. Laudă creștinii din Filipi pentru colaborarea lor la
răspândirea Evangheliei: „îmi aduc aminte de
voi totdeauna, în fiecare rugăciune a mea pentru voi toţi, rugăciune pe care o
fac cu bucurie pentru participarea voastră la evanghelie din prima zi şi până
acum” (vv. 4-5). Această situație este mereu actuală. Dumnezeu a început
lucrarea lui în voi... Nu voi ați avut inițiativa. De la început este lucrarea
Domnului cu voi. Intervenția lui este gratuită: darul harului. Dar este numai o
singură cale pentru a distinge ziua lui Cristos: iubirea. Așteptându-l pe Isus,
„mă rog ca iubirea voastră să crească din ce în ce mai mult în cunoaştere şi
discernământ” (v. 9). Iubirea permite să intuim sensul istoriei și al vieții. Este
fraza lui Blaise Pascal: „a munci pentru a gândi bine”. Este numai prin formarea
unei noi mentalități [în greacă metánoia]: o cunoaștere
nouă a lui Dumnezeu alimentată din iubire. Omul reușește să vadă „ziua lui Cristos”. Adventul anunță venirea lui Isus în glorie la sfârșitul lumii:
este parusía [în greacă, a doua venire a
Domnului].
Evanghelia după Luca (Lc 3,1-6) ne duce într-o anumită perioadă a istoriei: în timpul
domniei lui Tiberiu Cezar [pe la anul 27 sau 28 după Cristos], când crudul
Pilat din Pont era guvernatorul roman al Iudeii [de 26 și până în 36 d.C.], pe
timpul arhiereilor Anna [depus anul 18 d.C.] şi Caiafa [în anul 18 până în 36
d.C.]. Exact acolo intervine Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu este adresat lui
Ioan. Domnul intervine chemând oamenii. Și, când oamenii aud această chemare,
se poate face lucruri mari cu ei. Cuvântul a fost adresat lui Ioan „în pustiu”.
Dumnezeu îl alege pe ultimul profet, pe Ioan Botezătorul. Pentru a auzi,
trebuie să-l ascultăm. Acesta este motivul pentru care Ioan se duce în deșert.
În tăcere începem să ascultăm. Și acest cuvânt nu se va întoarce gol la Dumnezeu,
ci va trece prin istorie, transformând-o.
Evanghelia ne spune că Ioan
vestea botezul convertirii: „el a venit în toate împrejurimile Iordanului
predicând botezul convertirii spre iertarea păcatelor” (v. 3). El striga după
milostivirea lui Dumnezeu. Este un salt pentru o răsturnare completă. Purtătorul de
cuvânt al lui Dumnezeu nu este un om mic și liniștit. Este necesar vocea lui
Ioan Botezătorul. Este strigătul lui după milostivirea Domnului. „Glasul celui
care strigă în pustiu: pregătiţi calea Domnului, faceţi drepte cărările lui!
Orice vale va fi umplută şi orice munte sau deal va fi nivelat; drumurile
strâmbe vor fi îndreptate, iar cele cu gropi vor fi netezite şi orice făptură
va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (vv. 4-6). Vocea este a profetului Isaia. Este un drum drept deasupra prăpăstiilor
absurdului și munților orgoliului și ai idolatriei. Și această cale duce la
mântuirea oferită de Dumnezeu prin Isus Cristos.
Ioan proclamă fără încetare ca
toți oamenii să primească „botezul pocăinței spre iertarea păcatelor” (v. 4).
Trebuie schimbată direcția, modificați ochii și inima, trebuie transformate faptele
și gândurile pentru ca cel trimis de Dumnezeu să fie, în sfârșit, vizibil. Când
Cuvântul va deveni vizibil, vocea va dispărea. Cuvântul nu este doar un țipăt,
o chemare la convertire, dar fiind Cuvântul lui Dumnezeu [în ebraică dabar] începe să se simtă eficacitatea. Textul se termină cu:
„orice om va vedea mântuirea lui Dumnezeu” (v. 6). Salvarea este oferită
oricărui om şi oricărui popor, nefiind exclus nimeni dintre noi.
Această convertire la care ne
cheamă Ioan, este o schimbare a întregii noastre vieți. În greacă semnifică „a
scufunda”. Este gestul împlinit de Ioan Botezătorul. A scufunda în apa
Iordanului pe cei care voiau să-l regăsească pe Dumnezeu și să înceapă o viață
nouă. A arunca în apă toată viața noastră anterioară spre a se îneca și a face
să moară. Astfel va renaște un „omul nou”. Ioan Botezătorul ne dă un exemplu
de urmat.
Sören Kierkegaard, marele filozof și teolog danez spunea: „Dumnezeu a creat lumea din nimic. Vei spune: ce minunat e. Dar el face ceva chiar mai admirabil: din păcătoși, creează sfinți!”
Sören Kierkegaard, marele filozof și teolog danez spunea: „Dumnezeu a creat lumea din nimic. Vei spune: ce minunat e. Dar el face ceva chiar mai admirabil: din păcătoși, creează sfinți!”
Să strigăm la milostivirea divină…
bibliografia [anul
C]: Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Armellini F. (http://www.qumran2.net);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi
T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Thabut Marie-Noëlle (http://thierry.jallas.over-blog.com);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A. (https://www.diocesifrosinone.it/documenti/omelie);
Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario
meditato, EDB Bologna 1974; Commento
della Bibbia liturgica, Edizione
Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati
dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle
letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1996; Biblia, Sapientia, Iași 2013.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu