„Un distih medieval rezumă bine semnificaţia celor patru
sensuri:
Litera gesta docet, quid credas allegoria,
Moralis quid agas, quo tendas anagogia.
«Sensul literal te învaţă faptele,
alegoria ─ ce trebuie să crezi,
sensul moral ─ ce trebuie să faci, alegoria ─ ce trebuie să crezi,
anagogia ─ spre ce trebuie să tinzi»”.
(Catehismul
Bisericii Canolice, nr. 118).
După o veche tradiţie, se pot distinge două sensuri
ale Scripturii: sensul literal şi sensul spiritual, acesta din urmă fiind
subîmpărţit în sens alegoric, moral şi anagogic. Concordanţa profundă a celor
patru sensuri asigură întreaga bogăţie citirii vii a Scripturii în Biserică:
Sensul literal. Este sensul semnificat de cuvintele
Scripturii şi descoperit de exegeza care urmează regulile interpretării
corecte. Omnes sensus (sc. Sacrae Scripturae) fundentur super litteralem.
– „Toate sensurile Sfintei Scripturi se bazează pe sensul literal”.
Sensul spiritual. Datorită unităţii planului lui
Dumnezeu, nu numai textul Scripturii, ci şi realităţile şi evenimentele despre
care vorbeşte ea pot fi semne.
1. Sensul alegoric. Putem dobândi o
înţelegere mai profundă a evenimentelor recunoscând semnificaţia lor în Cristos;
astfel, trecerea Mării Roşii este un semn al biruinţei lui Cristos şi, prin
aceasta, al Botezului.
2. Sensul moral. Evenimentele relatate în
Scriptură trebuie să ne ducă la un mod corect de a acţiona. Ele au fost scrise
„pentru învăţătura noastră” (1Cor 10, 11).
3. Sensul anagogic.
Realităţile şi evenimentele pot fi văzute şi în semnificaţia lor eternă,
călăuzindu-ne (în greceşte, anagogé) spre Patria noastră. Astfel,
Biserica pe pământ este semn al Ierusalimului ceresc.
Un distih medieval rezumă bine semnificaţia celor patru
sensuri: Litera gesta docet, quid credas allegoria, moralis quid agas, quo
tendas anagogia. „Sensul literal te învaţă faptele, alegoria – ce trebuie
să crezi, sensul moral – ce trebuie să faci, anagogia – spre ce trebuie
să tinzi”.
(Catehismul Bisericii Catolice, nr. 115-118).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu