„Eu sunt cu voi în toate zilele!”
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 10:00 (25 mai 2017)
Lecturi: Faptele
Apostolilor 1,1-11; Efeseni 1,17-23; Evanghelia Matei
28,16-20.
Omilie
Astăzi celebrăm Înălțarea
Domnului în gloria Tatălui. După Evanghelie se stinge lumânarea pascală.
Prezenţa lui Cristos încetează să mai lumineze pământul… Iată, este o
sărbătoare dificilă... Cum se poate vorbi despre plecare lui Isus dintre noi
atunci când în Evanghelia după Matei el
însuși ne asigură: „Iată, eu sunt cu voi în toate zilele, până la sfârşitul
lumii”? (Mt 28,20).
În cartea Faptelor Apostolilor (Fap 1,1-11), sfântul Luca descrie
misterul Înălţării Domnului la cer într-un singur rând: „el a fost înălţat şi
un nor l-a ascuns din ochii lor” (v. 9). Se vorbește despre „nor”. Este semnul
prezenței dumnezeiești. Toată atenția este îndreptată la faptul înălțării: în
trei versete este folosit de patru ori cuvântul „cer”. Ceea ce Luca afirmă este,
în esenţă, urcarea lui Isus la Tatăl: Isus cu întreaga sa umanitate întră în
gloria divină care-i este proprie. Trupul glorios a lui Isus nu aparține în
nici un caz acestui pământ unde domnește încă moartea și corupția.
Acum este deziluzie, dezamăgire,
tristețe… „În timp ce erau cu ochii aţintiţi spre cer şi el se înălţa”… (v.
10). Atitudinea lor este criticată de „doi bărbaţi în haine albe”: hainele albe
cu care sunt îmbrăcați mesagerii cerești însoțesc marea revelație pascală. Este
recunoașterea în misterul pascal a intrării în Dumnezeu a umanității noastre: a
crede în Isus, Domnul gloriei și stăpânul Universului. „Bărbaţi galileeni, de
ce staţi privind la cer? Acest Isus, care a fost înălţat de la voi la cer, va
veni tot aşa cum l-aţi văzut mergând spre cer” (v. 11). Discipolii privesc în
sus. Aşteptarea Domnului nu trebuie trăită în închiderea totală față de pământ,
separându-ne de lume. Între Înălțarea Domnului și revenirea sa este timpul
Duhului Sfânt și al Bisericii în care Cristos este deosebit de activ în
favoarea credincioșilor prin Duhul dătător de viață. Sărbătoarea de astăzi îi invită
pe creștini să țină picioarele pe pământ și privirea înspre cer.
În Scrisoarea către Efeseni (Ef 1,17-23), apostolul
Paul ne aminteşte despre semnificația Înălțării Domnului în viaţa
credincioşilor. „Dumnezeul […] Tatăl gloriei […] înviindu-l pe Cristos din
morţi la aşezat la dreapta sa în ceruri, deasupra oricărui principat şi
oricărei puteri, stăpâniri şi domnii” (vv. 20-21). Cristos participă la tronul
lui Dumnezeu; este „exaltat” mai presus decât tronurile cerești. Pentru noi
este un mesaj de o speranţă extraordinară: toţi suntem chemaţi să ne alăturăm lui
Cristos cel din ceruri. La această glorificare a lui Isus îi corespunde o
transformare a omului: „luminându-vă ochii inimii voastre ca să cunoaşteţi care
este speranţa chemării sale” (v. 18). La această „glorie fără de preț” se împărtăşesc toți credincioşii săi. Este „imensa
măreţie a puterii sale” încât poate cuprinde întreaga Biserică, pe care el vrea
s-o atragă la sine. Mai mult, Isus cel înviat este Domnul Bisericii pe care vrea
să o aibă lângă el. Plinătatea Bisericii rămâne Cristos înviat care împlinește
totul în toți.
În Evanghelia după Matei (Mt
28,16-20) vine relatat o unică
și singură apariție a celui înviat în Galileea, pe un munte, ca o ultimă mărturie
adresată ucenicilor săi. Este ultima manifestare vizibilă a lui Isus către ucenici
săi. „Apoi, cei unsprezece discipoli au mers în Galileea, pe muntele hotărât
lor de Isus” (v. 16). Nu sunt chemați apostoli ci doar ucenici deoarece mai au
de învățat. Suntem în Galileea, o regiune în care se spunea că nu putea să iasă
nimic bun. Ori din acest pământ dispreţuit își începe Isus misiunea sa. Şi de
aici ucenicii merg să anunţe vestea cea bună a Evangheliei: că Domnul este în
căutarea a ceea ce era pierdut, a celor de departe, a celor rătăciți de pe
drum, a celor care trăiesc în păcate și vicii. Ei sunt chemați să primească
vestea cea bună a Evangheliei…
Deci, Isus apropiindu-se de cei
unsprezece ucenici nu îi mustră pentru fuga de pe Calvar, nu îi face să roșească
pentru puțina lor credință dar se revelează în gloria pe care o primește de la
Tatăl care l-a chemat din moarte: „Apropiindu-se, Isus le-a vorbit: «Mi-a fost
dată toată puterea în cer şi pe pământ»” (v. 18). Cristos îmbrățișează cu
suveranitatea sa divină cerul și pământul. Este Kýrios – adică Domnul cerului și al pământului,
făcând din absența sa fizică o prezență invizibilă așa cum a primit-o prin
înviere.
Și le-a spus: „Aşadar, mergând,
faceţi ucenici din toate neamurile, botezându-i în numele Tatălui, şi al
Fiului, şi al Sfântului Duh, învăţându-i să ţină toate câte v-am poruncit!”
(vv. 19-20). Misiunea apostolilor este de a face ucenici sau discipoli prin
botez și învățătură.
Evanghelistul Matei – dintre toți
evangheliștii – este unicul care prezintă misterul înălțării lui Isus nu ca o
părăsire a acestei lumi. Matei și-a început Evanghelia atribuindu-i lui Cristos
pe Emanuel – Dumnezeu-cu-noi – îi face
plăcere să termine cu vorba celui înviat subliniind nu plecarea sa dintre noi,
dar permanența sa cu noi până la sfârșitul veacurilor: „iată, eu sunt cu voi în
toate zilele, până la sfârşitul lumii!” (v. 20). Noi nu putem să ne simțim
„orfani” de Isus din moment ce el nu e plecat, ci mai curând trebuie să ne decidem
de a pleca și noi în misiunea semnalizată de însuși Domnul: „Merge-ți, faceți
ucenici din toate popoarele!”
Să ne întrebăm cu ochii
credinței: îl vedem pe Isus… Ne spune că vrea colaborarea noastră – a propriei
noastre persoane – pentru a împlini mântuirea universală… Cristos ne dă în fiecare zi
Duhul său Sfânt care ne face martorii iubirii sale printre oameni.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu