Evanghelia Ioan 17,1-11a: În acel timp, Isus,
ridicându-şi ochii spre cer, a zis: „Tată, a venit ceasul: glorifică-l pe Fiul
tău ca Fiul să te glorifice pe tine, pentru ca, precum i-ai dat putere
asupra fiecărui om, să dea viaţă veşnică tuturor acelora pe care i-ai dat lui! Iar viaţa veşnică aceasta este: să te cunoască pe tine, singurul Dumnezeu
adevărat, şi pe cel pe care l-ai trimis, pe Isus Cristos. Eu te-am
glorificat pe pământ împlinind lucrarea pe care mi-ai dat-o să o fac. Şi acum, Tată, glorifică-mă la tine însuţi cu gloria pe care am avut-o la tine
mai înainte de a fi fost lumea! Am revelat numele tău oamenilor pe
care tu mi i-ai dat din lume. Ai tăi erau şi mi i-ai dat, iar ei au ţinut
cuvântul tău. Acum au cunoscut că tot ce mi-ai dat este de la
tine, căci cuvintele pe care mi le-ai dat, le-am dat lor, iar ei
le-au primit şi au cunoscut cu adevărat că am ieşit de la tine şi au crezut că
tu m-ai trimis. Eu mă rog pentru ei. Nu mă rog pentru lume, ci
pentru cei pe care mi i-ai dat, pentru că sunt ai tăi. Şi toate
ale mele sunt ale tale şi ale tale sunt ale mele şi sunt glorificat în ei. Eu nu mai sunt în lume, dar ei sunt în lume, iar eu vin la tine”.
Omilie
Aceasta este duminica care poate
trece neobservată pentru mulţi oameni între Înălţarea Domnului şi Rusalii. Şi
totuşi ea are o veste bună în gradul cel mai înalt pentru noi. Textele biblice
din această zi ne vorbesc despre Biserică în timp ce se năştea. Acesta este o Biserică
în rugăciune: sunt apostolii, femeile care au însoţit pe Isus în timpul slujirii
sale şi apropiații familiei sale. Pentru ei este important căci așteaptă o mare
misiune.
Și pentru noi este important:
înainte de a lua decizii care angajează întreaga viaţă, începem cu un timp de
rugăciune. Acest lucru este valabil pentru un tânăr care se pregăteşte să fie
hirotonit preot. Merge într-o mănăstire pentru câteva zile de retragere. Acest
lucru este pentru cazul cuplurilor care se pregătesc pentru căsătorie. Oricare
ar fi angajamentele noastre, noi toţi avem nevoie de un timp de rugăciune. Ne
permit să ne adaptăm la ceea ce Dumnezeu aşteaptă de la noi. Este iubirea sa pe
care lumea trebuie să fie capabilă s-o recunoască în noi.
În această Biserica ce se naște,
sfântul Luca subliniază locul Mariei, Mama lui Isus. Ea este prezentă în grupul
de apostoli; ea este și astăzi în Biserică. Noi nu putem visa la o însoțire mai
bună decât aceasta. Astăzi ca și altădată, ea este aici pentru a ne trimite
înapoi la Cristos şi la Evanghelia sa. Continuă să ne spună: „Faceți tot ce vă
spune!” Şi ceea ce Isus ne spune, este să scoatem apă din Izvorul vieții care
este în Dumnezeu.
În Evanghelia zilei, este Isus
cel care se roagă; totul începe cu aceste cuvinte: „Tată, glorifică-l pe Fiul
tău ca Fiul să te glorifice pe tine”. Acest cuvânt uneori riscă să fie înţeles
greşit. În lumea noastră de astăzi gloria înseamnă faima, renume. Mulți sunt
dispuşi să facă orice ca să iasă în evidenţă şi să obțină onoruri. În Biblie,
este cu totul altceva: gloria este o valoare reală a persoanei, este greutatea
sa. Sfântul Paul ne spune în felul său: „dacă nu am iubire, sunt un nimic”.
Această rugăciune a lui Isus ne
arată totala comuniune cu Tatăl său. Sunt legați unul la altul printr-o comuniune
veşnică. Evangheliile ne spun că Isus petrecea uneori întreaga noapte pentru a
se ruga la Tatăl său. Această unire depășește tot ceea ce putem trăi la nivelul
nostru. Ea ne arată intensitatea rugăciunii lui Isus şi suntem uimiți. Și este
extraordinar că vrea să ne alăture pe toți acestei rugăciuni. Cu el descoperim bucuria
rugăciunii. De fapt, nu noi ne rugăm ci Cristos este cel care se roagă în noi.
Evanghelia din această duminică ni-l
dezvăluie pe Isus într-un moment crucial din viaţa sa. Se pregăteşte pentru a
„trece din această lume către Tatăl său”. Moartea sa pe cruce nu este un eşec
ci o „ridicare”. Va fi marea victorie a iubirii asupra morţii şi a păcatului.
Astăzi, el aduce mulțumiri pentru această minunăție. Recunoaşte credinţă discipolilor
săi care l-au primit ca pe Trimisul Tatălui şi care au păzit cuvintele sale.
Mijlocește în favoarea lor căci „rămân” în lume. Au îndatorirea de a prelungi
misiunea şi munca sa.
Iată acesta este mesajul ce este chemat
din nou la o Biserică ce se naşte. Este o Biserică care suferă. Găsim creştini
persecutați datorită credinţei lor în Cristos. Apostolul Petru (din lectura a
doua) le aminteşte că această încercare conduce spre glorie. Trebui să ne
bucurăm căci „Duhul gloriei”, Duhul lui Isus, se odihnește asupra lor.
Discipolii celui Înviat îi urmează calea. Acest drum trece prin suferință dar
conduce la bucurie.
Cu Maria şi cu întreaga Biserică,
ne întoarcem la Cristos. Ne pregătim să primim plinătatea Duhului Sfânt. Putem să-i
cerem ca să ne transforme într-o comunitate de rugăciune frecventă. De la el vom
putea trage puterea şi curajul de care avem nevoie pentru a depăşi încercările.
Şi Maria, Mama lui Dumnezeu, ne învăţă să trăim „pentru gloria lui Dumnezeu şi
mântuirea lumii”. Amin.
(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr.
Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6871-homelie-du-7eme-dimanche-de-paques-4/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu