 |
| Bogatul nechibzuit... |
Evanghelia Luca 12,13-21: În
acel timp, unul din mulţime i-a spus lui Isus: „Învăţătorule, spune-i fratelui
meu să împartă moştenirea cu mine!” Dar el i-a răspuns: „Omule,
cine m-a stabilit judecător sau împărţitor peste voi?” Apoi le-a
zis: „Fiţi atenţi şi păziţi-vă de orice lăcomie, deoarece chiar şi atunci când
cineva este bogat, viaţa lui nu constă în ceea ce are!” Şi le-a
spus o parabolă: „Un om bogat avea un ogor care a dat o recoltă îmbelşugată şi se gândea în sine: «Ce mă fac, pentru că nu am unde să-mi adun recolta?»
Apoi şi-a zis: «Voi face astfel: voi dărâma hambarele şi îmi voi construi
altele mai mari; voi aduna acolo tot grâul şi toate bunurile mele şi voi spune sufletului meu: suflete, ai adunat bunuri suficiente pentru mulţi
ani. Odihneşte-te, mănâncă, bea şi bucură-te de viaţă!» Însă
Dumnezeu i-a zis: «Nebunule, chiar în noaptea aceasta ţi se va cere sufletul;
iar cele pe care le-ai pregătit ale cui vor fi?» Aşa se întâmplă
cu acela care adună comori pentru sine, dar nu este bogat înaintea lui Dumnezeu”.
Omilie
În perioada vacanţelor de vară,
lecturile liturgice ne fac să reflectăm la sensul bunurilor materiale. Sunt
necesare pentru viaţa noastră în fiecare zi. Dar cel mai important este în altă
parte. Se dă mult timp pentru a strânge avere. Se face dovada îndemânării, se
impune o muncă grea care ruinează sănătatea, unirea din familie, educaţia
copiilor. Este bine confortul material, dar dacă viaţa noastră nu este plină de
iubire, îi lipseşte esenţialul. Ceea ce dă valoarea unei vieţi este iubirea
noastră cea de toate zilele pentru cei care ne înconjoară. Vom deveni bogați
prin deschiderea mâinilor şi inimilor noastre.
Sfântul Paul ne invită tocmai spre
a muri pentru tot ce aparţine pământul... mai ales această sete de a poseda
care nu este decât o idolatrie. Dacă vrem să-l găsim pe Cristos, trebuie să
căutăm „realitățile de sus”. Aceste realităţi sunt: dreptatea, iubire,
caritate. Înţelegem bine, în ziua botezului nostru, ne-am scufundat în acest
ocean de iubirii care este în Dumnezeu, Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Cu el, nimic
nu poate fi ca mai înainte. O viaţă complet reînnoită se deschide înaintea
noastră. Pentru Paul, omul împlinit este Isus Cristos. Spre el noi trebuie să
ne orientăm existenţa noastră.
În evanghelia de astăzi, vom găsi
un om care nu a înțeles nimic. El se află în conflict cu fratele său pentru o problemă
de moștenire. Pentru ca să înțelegem trebuie să cunoaștem obiceiurile timpului:
pentru a evita împărțirea şi dispersarea de câmpuri şi animale, fiul cel mare
moşteneşte aproape totul. Dar acesta trebuie să gestioneze în beneficiul
clanului familiei. Fiul cel mic nu are bucată exactă. Este cazul celui care se
adresează lui Isus cerându-i să intervină pe lângă fratele său. Dar Isus sec îi
respinge această cerere. El nu a venit pentru a aborda problemele noastre de
moștenire. Există oameni competenţi pentru a face acest lucru.
Dar adesea Isus atacă problema de la rădăcină. Adevărata nenorocire, ne
spune el, este că există oameni care sunt nebuni; fac alegeri dezastruoase. Ei
sunt de compătimit; şi în acelaşi timp fac nenorociți și pe alții. Aceasta se
întâmplă când te gândeşti la tine
şi când uiți de alţii şi de restul lumii. Atunci când sfântul Luca a scris evanghelia
sa, se gândea la inegalităţile din lumea greco-romană. Aceste inegalități sunt totdeauna
prezente și în lumea de astăzi. Papa Francisc doar ne-a reamintit: nu încetează
să fie avocatul unei „Biserici sărace pentru săraci”.
Nu trebuie să uităm că pământul
şi bogăţiile sale au fost create de Dumnezeu pentru beneficiul tuturor
oamenilor. Aceste bogăţii continuă să aparţină lui Dumnezeu. El ni le
încredințează pentru ca noi să facem să dea roade în beneficiul tuturor
copiilor săi. Avem dreptul de a utiliza, dar nu să abuzăm de ele. Prin gura lui
Isus, Dumnezeu tratează de nebuni pe aceea care se lasă închiși. Se prosternă
în fața viţelului de aur, uită să-l iubească pe Dumnezeu şi pe aproapele. Nu iubesc
decât persoana proprie; ei devin idolatri ce se condamnă pe ei înşişi. Comoara noastră
este în inima noastră. În această perioadă a verii şi a cheltuielilor pentru
mulţi alții, este nevoie să reflectăm la adevăratul sens al vieţii. Acest lucru
este important: știm bine că bogăţia, micile și marile riscuri ne împiedică să
luăm Evanghelia în serios.
Pentru a termina, iată mărturia
acestei mici Chloé. Ea nu are acum mai mult de 9 ani dar deja are o inima mare.
Ea se întâlneşte în fiecare zi în drumul spre şcoală cu persoane fără adăpost, îi
pune întrebări mamei sale despre motivul situaţiei lor şi ce se poate face
pentru a-i ajuta... Atunci decide să acţioneze. Cu ajutorul bunicei ei, ea coase
saci de pânză, pe care i-a umplut cu articole de toalete şi igienă pentru
femei. Apoi pleacă cu mama sa pe străzile din San Francisco să întâlnească femei
fără domiciliu [SDF]
pentru a le oferi sacul.
Dar acest proiect este doar
începutul. Chloé merge mai departe pentru a ajuta nevoiași, în special pentru
copii „care nu au avut şansa vieţii”, cum o spune ea. A strâns 13.000 de dolari,
prin intermediu unei organizaţii de caritate, pe care ea a creat-o cu mama sa. În
special s-au organizat o distribuire considerabilă de jucării pentru copiii
defavorizaţi. Şi Chloé continuând angajamentul său pentru că, spune ea, „nici
un vis nu e prea mare sau prea mic. Eu vreau să incit copii pentru a deveni buni
şi să se angajeze în această lume”. La vârsta de 9 ani, ea a înţeles totul.
Suntem cu toții chemaţi pentru a edifica
lumea oamenilor nu pe averea nerușinată a câtorva dar pe dreptate care inspiră iubire.
Atunci, mai mult decât oricând, primim favorabil această rugăciune: „Astăzi, nu
vă împietriți inimile voastre, dar ascultați glasul Domnului”.
(pr. Jean
Compazieu [31 iulie 2016];
trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu