 |
| „I-a trimis doi câte doi” - de Bernardette Lopez |
Evanghelia Marcu 6,7-13:
În acel timp, Isus i-a chemat pe cei doisprezece şi a început să-i trimită doi
câte doi şi le-a dat putere asupra duhurilor necurate. Le-a
poruncit să nu ia nimic pentru drum, decât un toiag: nici pâine, nici desagă,
nici bani la cingătoare, dar încălţaţi cu sandale şi: „să nu
purtaţi două tunici!” Apoi le-a spus: „Dacă intraţi
într-o casă, rămâneţi acolo până când veţi pleca din locul acela, iar dacă nu veţi fi primiţi în vreun loc şi nu vă vor asculta, plecând de
acolo, scuturaţi praful de pe picioarele voastre ca mărturie împotriva
lor!” Ei au ieşit şi au predicat ca oamenii să se
convertească. Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi
bolnavi şi-i vindecau.
Omilie
„Un profet nu este dispreţuit
decât în patria lui”. Isus, deci, a părăsit sinagoga din satul său. Câteva secole
mai devreme, profetul Amos a fost dat afară din țara sa. Douăzeci de secole mai
târziu, mulți creștini trebuie să părăsească regiunea lor, deoarece sunt
persecutați sau pur și simplu din cauza credinței lor ei nu pot găsi de lucru.
Prima lectură ne vorbește despre profetul Amos. El
nu este binevenit în sanctuarul de la Betel. Cuvintele sale despre dreptate și
justiție deranjează afacerile preotului Amasia. Când denunță „activitățile
necinstite”, trebuie să ne așteptăm la represalii. Amasia vrea să împedice
planurile lui Amos și să-l trimită de unde a venit. Dar Amos răspunde că a fost
chemat și trimis de Dumnezeu. Ascultând această lectură, spunem că și astăzi trebuie
să avem profeți ca Amos. Ar trebui multe de spus împotriva acestor politici strâmbe,
acestor trișorii comercianți, acestor judecători de cumpărat. Papa Francisc are
cuvinte foarte puternice pentru a denunța tot ceea ce distruge omul. Cuvântul
lui Dumnezeu trece primul. Nu poate fi legat de nici o ordine stabilită, nici
chiar politică. Dumnezeu nu poate suporta să vadă copii care suferă de nedreptate,
violență și intoleranță.
Apostolul Paul a fost trimis de Domnul să predice
Evanghelia. Astăzi el mulțumește lui Dumnezeu pentru drumul parcurs. Toată
viața sa și întreaga lui ființă este cu adevărat pătrunsă de iubirea care este
în Isus. Această lectură este un imn lui Cristos, care ne-a copleșit cu
binecuvântările sale. El ne-a obținut iertarea păcatelor. Ne-a descoperit misterul
credinței. Ne-a dat înțelepciunea și inteligența pentru a le înțelege. El ne-a
dat Biserica pentru a-i păstra mesajul și ghidul pentru drumul nostru. Acest
imn ni se adresează și nouă astăzi pentru a ne ajuta să iubim pe Cristos și
Biserica. Cristos este în centrul vieții noastre. Ne trimite să fim martori ai
iubirii sale.
În Evanghelie citim că Isus trimite pe discipolii săi doi câte doi pe căile lumii.
Ei trebuie să meargă cu un minim de echipament. Nu este necesar să se ocupe cu
lucruri secundare. Adevăratul misionar trebuie să se concentreze asupra
lucrurilor esențiale. Nimic pentru a seduce, nimic pentru a atrage, simplu să
mergi să-i întâlnești pe oameni pentru a le duce vestea cel bună, și, mai
presus de toate, a nu uita că Domnul se folosește de ceea ce este slab pentru a
face minuni.
Pentru Isus, trimiterea celor doisprezece nu este
numai trimiterea apostolilor. Numărul „12”, este numărul apostolilor aleși de
Isus care evocă cele douăsprezece triburi ale lui Israel. Deci, poporul lui
Dumnezeu ca un întreg. Prin cei doisprezece, întreaga Biserică este trimisă în misiune.
Suntem cu toții preocupați. Și pentru a înțelege ce așteaptă Domnul pentru noi,
să ne întoarcem la Evanghelie: „Ei au ieşit şi au predicat ca oamenii să
se convertească. Şi scoteau mulţi diavoli, ungeau cu untdelemn mulţi bolnavi
şi-i vindecau” (Mc 6,12-13).
Predica că trebuie să se convească nu este numai
cu cuvântul ci trebuie să profite de orice ocazie pentru a anunța Evanghelia.
Acest anunț se face pentru prima dată cu mărturia unei vieți evanghelice. Dacă
viața noastră nu este de acord cu ceea ce voim să anunțăm, este o minciună.
Desigur, Cuvântul va fi totdeauna necesar. Dar nu va fi necesară chemarea
tuturor. Din contra, toți creștinii sunt chemați să dea mărturie despre viața
lor conform Evangheliei. Dacă suntem chemați la convertire atunci să începem cu
noi înșine. Toate se rezumă în aceste cuvinte ale lui Isus: „Convertiți-vă și
credeți în evanghelie” (Mc 1,15).
„Scoteau diavoli…” Ne gândim la exorciștii care au
primit această misiune. Isus a venit pentru a învinge puterile răului. Dar el
nu vrea să facă fără noi. Vrea să luăm parte la lupta împotriva celui rău. El
pune în noi puterea iubirii, puterea sfințeniei. El ne trimite să luptăm cu el
împotriva a tot ce-l împiedică pe om să fie imaginea lui Dumnezeu.
Ungerea cu ulei pentru bolnavi spre vindecare... Ne
gândim la uleiul sacramental pentru bolnavi. În acest caz, preotul este cel
care se cheamă. Dar nu trebuie să uităm că acestă chemare de a copleși cu grijă
pe cei bolnavi se adresează tuturor celor botezați. Este vorba de a fi acolo cu
cei care suferă, să ai timp pentru a-i asculta și a-i mângâia. Dacă vom merge
la ei cu Isus și cu Maria, vizitele noastre ar deveni vizitele lui Isus și ale
Mariei. Nu se vindecă fizic, dar atunci când suntem plini de iubirea care este în
Dumnezeu, se schimbă totul.
În această zi, Doamne, tu vrei să ne conduci
înapoi la esențial. Eliberează-ne de tot ce ne încurcă. Puterea cuvântului și
suflarea Duhului tău să ne facă disponibili pentru a fi martori și vestitori ai
mesajului tău de iubire și de împăcare.
(pr. Jean
Compazieu [03 iulie 2015]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu