Buna Vestire (1785) - de Francisco de Goya |
Evanghelie – Luca
1,26-38: În luna a şasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o
cetate din Galileea, numită Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, numit
Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria. Şi, intrând la ea,
i-a spus: “Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” Ea s-a tulburat la
acest cuvânt şi cugeta în sine ce fel de salut ar putea fi acesta. Însă îngerul
i-a spus: “Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu. Vei primi
în sân şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus. Acesta va fi mare: va fi numit
Fiul Celui Preaînalt şi Domnul Dumnezeu îi va da tronul lui David, tatăl său;
şi va domni peste casa lui Iacob pe veci, iar domnia lui nu va avea sfârşit”. Maria
a spus către înger: “Cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?”
Răspunzând, îngerul i-a spus: “Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui
Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui
Dumnezeu. Iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe, şi
aceasta este luna a şasea pentru ea care era numită sterilă, pentru că la Dumnezeu nimic nu este
imposibil. Atunci, Maria a spus: “Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după
cuvântul tău”. Şi îngerul a plecat de la ea.
Omilie
După
notiţia despre timp şi loc, Luca prezintă pe scurt personajele. Gabriel, trimis
de Dumnezeu, un nume care înseamnă „Dumnezeu s-a arătat puternic”. Maria este
un nume comun, de semnificaţie nesigură. Nu spune nimic altceva. Povestitorul
nu se pierde în explicaţii. Atenţia trebuie să se oprească nu asupra celor două
figuri, dar asupra dialogului.
„Te
salut” este o traducere prea slabă. În greacă înseamnă „bucură-te”. Maria este
chemată la o misiune, dar înainte este invitată să se bucurie. „Plină de har”
este traducerea comună. Dar poate ar fi mai bine a traduce „iubită în mod
gratuit”. Verbul grec este un participiu pasiv: un mod ebraic de a-l arăta pe
Dumnezeu fără a-l numi, din respect. Şi este la timpul perfect, un timp verbal
grec care vorbeşte despre continuitate şi permanenţă. „Iubită în mod gratuit de
Dumnezeu şi pentru totdeauna”: aceasta este traducerea cea mai exactă. „Domnul
este cu tine”: a fi cu noi este numele pe care Dumnezeu l-a revelat lui Moise.
A fi iubit în mod gratuit este numele omului în faţa lui Dumnezeu, a fi cu noi
este numele lui Dumnezeu în faţa omului. Când Dumnezeu cheamă pe cineva ca să-l
facă un instrument de mântuire, nu îl cheamă doar pe nume, dar îi dă un nume
nou, capabil cu adevărat să exprime identitatea sa şi vocaţia sa. Pentru Maria
numele nou este „iubită în mod gratuit şi pentru totdeauna de Dumnezeu”. Acest
nume nou al Mariei vorbeşte imediat despre gratuitatea şi fidelitatea iubirii
lui Dumnezeu, rădăcina oricărei înţelegeri corecte a lui Dumnezeu, a omului şi
a lumii. Maria este icoana luminoasă şi transparentă a acestei rădăcini.
Aceasta este vestea cea bună a Crăciunului.
Evanghelistul
o numeşte „Maria” iar îngerul „iubită în mod gratuit”. Răspunzând, Maria se
numeşte pe sine însăşi „slujitoare”: „Iată, slujitoarea Domnului”. Har şi
slujire: în aceşti doi termeni este cuprinsă toată înţelegerea creştină a
existenţei. Darul primit continuă să se facă dar.
Maria
răspunde cuvintelor îngerului cu asentiment deplin, dar consimţământul ei este
precedat de perplexitate şi de tulburare şi, apoi, de o întrebare explicită:
„cum este posibil?” Poate să pară curios, dar este foarte frumos: primul cuvânt
al Mariei adresat lui Dumnezeu este o întrebare: fermitatea şi totalitatea consimţământului
nu exclud
întrebarea.
În
concluzie: relatarea Bunei Vestiri ne arată două fidelităţi: fidelitatea lui
Dumnezeu care menţine promisiunea făcută lui David [darul] şi fidelitatea Mariei care împlineşte cuvântul lui Dumnezeu cu o
disponibilitate totală şi definitivă [răspunsul].
(pr.
Bruno Maggioni [18.12.2008]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu