Caracteristicile iubirii divine (1)



Iată, aşadar, caracteristicile iubirii divine:

 

Iubirea lui Dumnezeu este spontană, gratuită, adică fără motiv, indiferentă în faţa valorii celui care o primeşte. Este inutil a căuta o cauză pentru iubirea lui Dumnezeu în calităţile omului. „Fără motiv” nu înseamnă că este lipsită de raţiune, dar fără un motiv exterior. Adică iubirea lui Dumnezeu nu se bazează pe un motiv extern lui. Motivul iubirii lui Dumnezeu faţă de noi stă exclusiv în Dumnezeu. El iubeşte pentru că natura sa este iubire. Dumnezeu este iubire. Şi atât.

 

Iată, aşadar, de unde se inspiră Isus atunci când îi caută pe cei care sunt pierduţi, stă la masă cu vameşii şi păcătoşi, având astfel o conduită inexplicabilă pentru farisei şi cărturari, care vedeau lucrurile doar din punctul de vedere al Legii. Isus ne descoperă iubirea Tatălui care nu se lasă determinat de valoarea obiectului căruia îi dăruieşte iubirea, ci numai de natura sa divină: El este iubire.

 

O iubire „motivată” este o iubire umană. Adică „te iubesc, pentru că...” O iubire fără motiv este iubire divină. De aceea iubirea lui Dumnezeu este indiferentă la calităţile noastre. Dumnezeu îl iubeşte pe păcătos nu din cauza păcatului, ci în ciuda păcatului. El îi iubeşte pe cei drepţi, dar nu din cauza că conduita lor este bună. Dacă i-ar iubi din cauza aceasta, iubirea sa nu ar mai fi divină – agape – adică gratuită, ci ar fi ca iubirea omului: „te iubesc pentru că eşti bun”, la fel cum „te urăsc, pentru că eşti rău”. Acesta este modul oamenilor de a se exprima şi de a trăi.

 

Iubirea lui Dumnezeu nu se lasă influenţată de limitele comportamentului oamenilor. „El face să răsară soarele şi peste cei răi şi peste cei buni, şi trimite ploaie şi peste cei drepţi şi peste cei nedrepţi” (Mt 5,45).

 

Ce veste rea ar fi pentru noi să ştim că Dumnezeu ne iubeşte pentru că suntem buni şi întrucât suntem buni...

 

(Pr. Isidor Chinez, Predici).