VIII - SRUC - 2012: Reuniţi în împărăţia lui Cristos

Biserica "Sfântul Anton" din Iaşi

Ziua a opta: Pe cel care învinge îl voi pune să şadă alături de mine pe tronul meu (Ap 3,21).

În această ultimă zi a săptămânii de rugăciune pentru unitatea creştinilor celebrăm împărăţia lui Cristos. Victoria lui Cristos ne permite să privim spre viitor cu speranţă. Această victorie depăşeşte tot ceea ce ne împiedică să împărtăşim plinătatea vieţii cu el şi cu ceilalţi. Noi creştinii ştim că unitatea cu toţi este un dar al lui Dumnezeu. Ea începe cu victoria glorioasă a lui Cristos asupra a tot ceea ce desparte.

1Cronicilor 29,10-13; Apocalipsului 3,19b-22; Ioan 12,24-26.

"În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Adevăr, adevăr vă spun: dacă bobul de grâu căzut în pământ nu moare, rămâne singur, iar dacă moare aduce mult rod.  Cine-şi iubeşte viaţa o va pierde, iar cine-şi urăşte viaţa în lumea aceasta o va păstra pentru viaţa veşnică.  Dacă-mi slujeşte cineva, să mă urmeze pe mine, şi unde sunt eu acolo va fi şi slujitorul meu. Dacă-mi slujeşte cineva, Tatăl meu îl va cinsti"

Comentariu

Isus Cristos este primul născut dintre cei morţi. S-a umilit pe sine şi a fost înălţat. Cristos nu a ţinut pentru sine, ci a împărtăşit împărăţia şi înălţarea sa cu toată omenirea.

Imnul lui David, născut din bucuria regelui şi a poporului său în faţa construirii templului, exprimă adevărul: totul vine prin har. Chiar şi un monarh pământesc poate să fie o imagine a împărăţiei lui Dumnezeu, care are puterea de a înălţa şi de a da putere tuturor.

Psalmul regal de mulţumire continuă această idee. Şi tradiţia creştină îi dă un sens mesianic; Cristos este adevăratul Rege, plin de viaţă şi binecuvântare, prezenţa perfectă a lui Dumnezeu în mijlocul poporului său. Într-un anumit sens, această imagine se poate referi şi la popor. Oare nu sunt fiinţele umane încoronarea creaţiei? Nu vrea oare Dumnezeu să ne facă „împreună moştenitori cu Fiul său” şi „membri ai familiei sale regale”?



A.I. Cuza - amfiteatru  A14



Scrisorile în Cartea Apocalipsului, adresate celor şapte Biserici locale, constituie un mesaj adresat Bisericii din toate timpurile şi locurile. Cei care l-au primit pe Cristos în locuinţele lor vor fi invitaţi să împărtăşească împreună cu el la ospăţul vieţii veşnice. Promisiunea de a sta pe tronuri, vestită în prealabil celor doisprezece, acum se extinde la toţi cei care au obţinut victoria.

Unde sunt eu va fi şi cel care mă slujeşte. Putem lega acest Sunt eu al lui Isus de numele inefabil al lui Dumnezeu. Servitorul lui Isus, pe care Tatăl îl cinsteşte, va fi acolo unde Domnul este aşezat, la dreapta Tatălui, pentru a domni.

Noi creştinii suntem conştienţi că unitatea dintre noi, deşi cere eforturi umane, este mai presus de toate un dar al lui Dumnezeu. Constă în a împărtăşi victoria lui Cristos asupra păcatului, asupra morţii şi asupra răului care este motiv de diviziune. Participarea noastră la victoria lui Cristos ajunge la plinătatea ei în ceruri. Mărturia noastră comună dată despre evanghelie trebuie să arate lumii un Dumnezeu care nu ne limitează, şi nici nu ne domină. Trebuie să vestim în manieră credibilă, oamenilor din timpul nostru şi din epoca noastră, că victoria lui Cristos depăşeşte tot ceea ce ne împiedică să împărtăşim plinătatea vieţii cu el şi cu ceilalţi.

.