VI - SRUC 2012:Transformaţi de iubirea neclintită a lui Dumnezeu

Congregaţia "Fraţii Şcolilor Creştine": capela

Ziua a şasea

Credinţa noastră este aceea care ne-a făcut să învingem lumea  (cf. 1In 5,4).

În această zi atenţia noastră se concentrează asupra iubirii constante a lui Dumnezeu. Misterul pascal revelează această iubire constantă şi ne cheamă la o nouă formă de credinţă. Această credinţă depăşeşte teama şi deschide inimile noastre pentru puterea Duhului. Această credinţă ne invită la prietenia cu Cristos şi a unora cu alţii.

Habacuc 3,17-19; 1Ioan 5,1-6; Ioan 15,9-17.

"În acel timp, Isus a spus ucenicilor săi: „Precum m-a iubit pe mine Tatăl, tot aşa şi eu vă iubesc pe voi. Rămâneţi în dragostea mea. Dacă păziţi poruncile mele, veţi rămâne în iubirea mea, după cum şi eu am păzit poruncile Tatălui meu şi rămân în iubirea lui. Acestea vi le-am spus ca bucuria mea să fie în voi şi ca bucuria voastră să fie deplină. Aceasta este porunca mea: să vă iubiţi unii pe alţii, aşa cum v-am iubit şi eu pe voi. Nimeni nu are o mai mare dragoste decât aceasta ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi. Voi sunteţi prietenii mei, dacă faceţi ceea ce vă poruncesc. De acum nu vă mai numesc slugi, pentru că sluga nu ştie ce face stăpânul său, dar v-am numit pe voi prieteni, pentru că toate câte le-am auzit de la Tatăl meu vi le-am făcut cunoscute. Nu voi m-aţi ales pe mine, ci eu v-am ales pe voi şi v-am rânduit să mergeţi şi să aduceţi roade, iar roadele voastre să rămână, ca Tatăl să vă dea tot ceea ce veţi cere în numele meu. Aceasta vă poruncesc: să vă iubiţi unii pe alţii”".

Comentariu

În textul din Vechiul Testament, credinţa în Dumnezeu este cea care permite să se menţină vie speranţa în pofida tuturor necazurilor. Plângerea lui Habacuc se transformă în bucurie datorită fidelităţii lui Dumnezeu care dă putere în faţa disperării.

Psalmul 136 confirmă că amintirea faptelor minunate ale lui Dumnezeu în istoria lui Israel sunt o dovadă a iubirii sale veşnice. Graţie intervenţiei lui Dumnezeu, poporul lui Israel a experimentat victorii extraordinare şi surprinzătoare. Marile opere mântuitoare ale lui Dumnezeu sunt un izvor de bucurie, recunoştinţă şi speranţă pe care cei care cred le exprimă după secole în rugăciunile, imnurile de laudă şi muzica lor.

Epistola ne aminteşte că cel care s-a născut din Dumnezeu este învingătorul lumii. Nu e vorba în mod necesar aici de victorii care pot fi măsurate după criteriile noastre umane. Victoria în Cristos implică o schimbare a inimii, o percepţie a realităţii pământeşti în optica veşniciei şi o credinţă în victoria definitivă asupra morţii. Această forţă victorioasă este credinţa, al cărei izvor şi împărţitor este mereu Dumnezeu. Şi manifestarea sa cea mai perfectă este iubirea.

Bisericii Reformate Calvine din Bucureşti.

În textul din Evanghelie, Cristos le dă discipolilor săi siguranţa iubirii lui Dumnezeu, care va avea confirmarea sa definitivă în moartea Mântuitorului pe cruce. În acelaşi timp îi invită şi îi determină să-şi manifeste iubirea unii faţă de alţii. Relaţia lui Isus cu discipolii săi se bazează pe iubire. Nu îi tratează pur şi simplu ca discipoli, ci îi numeşte prietenii săi. Slujirea lui Cristos constă în a conforma viaţa proprie cu unica poruncă a iubirii, care este rezultatul unei convingeri interioare şi al credinţei. Într-un spirit de iubire, chiar şi atunci când progresul pe drumul spre deplina unitate vizibilă pare lent, să nu ne pierdem speranţa. Iubirea nestrămutată a lui Dumnezeu ne va permite să depăşim piedicile şi diviziunile mai profunde. Pentru acest motiv credinţa noastră şi iubirea lui Dumnezeu care transformă sunt cele care înving lumea.