III - SRUC 2012 - Transformaţi de aşteptarea răbdătoare a Domnului

Ziua a treia: Transformaţi de slujitorul suferind

Capela "Don Orione"

Cristos a suferit pentru noi. (cf. 1Pt 2,21)

Această zi ne invită să reflectăm asupra suferinţei lui Cristos. Urmându-l pe Cristos, slujitorul suferind, creştinii suntem chemaţi la solidaritate cu toţi cei care suferă. Cu cât ne apropiem mai mult de crucea lui Cristos cu atât ne apropiem mai mult unii de alţii.

Isaia 53,3-11; 1Petru 2,20b-25; Luca 24,25-27.

"Atunci Isus le-a zis: „Aşadar, tot n-aţi înţeles! Cât de greoi sunteţi la inimă, ca să credeţi toate cele spuse de profeţi! Nu trebuia oare ca Mesia să sufere toate acestea pentru a intra în slava sa?” Şi, începând cu Moise şi continuând cu toţi profeţii, le-a dovedit din toată Scriptura cele care se refereau la el".

Comentariu

Paradoxul divin este că Dumnezeu poate să schimbe dezastrele şi tragedia în victorie. El transformă toate suferinţele şi nenorocirile noastre şi suferinţa incredibilă a istoriei într-o înviere care cuprinde întreaga lume. Deşi pare înfrânt, totuşi el este victoria adevărată pe care nimeni şi nimic nu o poate depăşi.

Emoţionanta profeţie a lui Isaia despre slujitorul suferind s-a împlinit total în Cristos. După ce a suferit o agonie teribilă, Omul durerilor îşi va vedea urmaşii. Noi înşine suntem urmaşii săi, născuţi din suferinţa Mântuitorului. În felul acesta noi formăm o familie în el.

Se poate spune că Psalmul 22 nu vorbeşte numai despre Isus, ci şi pentru Isus. Mântuitorul însuşi s-a rugat acest psalm pe cruce, atunci când a folosit cuvinte puternice de dezolare: „Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?”. Cu toate acestea, în partea a doua a Psalmului plângerea, implorarea plină de durere se transformă în laudă adusă lui Dumnezeu pentru lucrările sale.

Apostolul Petru este un martor al pătimirii lui Cristos (1Pt 5,1) care ne dă un exemplu: la această formă de suferinţă din iubire suntem şi noi chemaţi. Isus nu l-a blestemat pe Dumnezeu, ci s-a încredinţat Lui, care judecă cu dreptate. Rănile sale ne-au vindecat şi ne-au făcut să ne întoarcem la unicul Păstor.



Capela "Don Orione"



Numai în lumina prezenţei Domnului şi a cuvântului său se revelează propunerea divină a suferinţelor lui Mesia. La fel ca pentru discipolii aflaţi pe drum spre Emaus, Isus este însoţitorul nostru constant pe drumul pietros al vieţii, făcând să ardă din nou inimile noastre şi deschizându-ne ochii în faţa planului misterios de mântuire.

Noi creştinii experimentăm suferinţa ca rezultat al condiţiei fragile a omenirii; recunoaştem această suferinţă în nedreptatea socială şi în persecuţii. Puterea crucii ne duce la unitate. Aici îl întâlnim pe Cristos suferind, ca izvor de milostivire şi de solidaritate cu toată familia umană. Aşa cum afirmă un teolog contemporan: cu cât ne apropiem mai mult de crucea lui Cristos, cu atât ne apropiem mai mult unii de alţii. Mărturia pe care o dăm împreună noi creştinii în situaţii de suferinţă dobândeşte o mare credibilitate. Fiind solidari cu toţi cei care suferă învăţăm de la slujitorul suferind şi răstignit să ne golim de noi înşine, să ne abandonăm şi să ne oferim ca jertfă. Acestea sunt darurile pe care sperăm să le primim de la Duhul său în drumul nostru spre unitate în el.