Niciunul nu este exclus… căci toți sunt copiii lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez (20 august 2023)
Lecturi biblice: Isaia 56,1.6-7; Romani 11,13-15.29-32; Evanghelia Matei 15,21-28; lecturi biblice
Omilie
Universalitatea mântuirii este tema comună a lecturilor biblice de astăzi. Nimeni nu va fi exclus, anuntă Isaia, nici macar strainii. Prima lectură relatează că străinii care s-au alăturat alianței sunt acceptații de Dumnezeu ca și israeliții. Toate popoarele pământului sunt invitate să-l laude pe Domnul, răsună psalmistul. Evanghelia amintește de întâlnirea lui Isus cu o femeie străine – canaaneană – și de minunea pe care acesta o face pentru fiica ei, în virtutea credinței ei. A doua lectură o face tot referindu-se la faptul că toate popoarele străine sunt chemate să participe la beneficiile aliantei. Și romanii. „Acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare”. Când Paul scrie romaniilor, „neamurile” sau păgânii erau adunate în jurul Bisericii, așa că apostolul se mulțumește să dea sugestii practice noilor convertiți. Creatorul universului, Dumnezeu, este salvatorul tuturor oamenilor, chiar și acelora care nu-l cunosc. Milostivirea lui Dumnezeu este pentru toți. Îi atribuim lui Dumnezeu imaginile pe care ni le-am făcut despre el. Domnul este diferit de modul în care ni-l imaginăm. De-a lungul istoriei lui Israel, Dumnezeu s-a revelat progresiv, dar numai în Isus Cristos i-am cunoscut adevărata față. În centrul învățăturii de astăzi se află caracterul universal al credinței, care nu este atribuită unui popor sau unei discendențe, închisă între granițele naționale. Niciunul nu este exclus de la mântuire… căci toți sunt copiii lui Dumnezeu.
În primă lectura (Is 56,1.6-7), după exilul din Babilon, Israelul pe de o parte încearcă să-și recupereze identitatea, distanțandu-se de alte popoare, pe de altă parte își dă seama că, dacă Dumnezeu este unul singur și lui îi aparțin străinii. Astfel prinde rădăcini convingerea că Domnul vrea să-i salveze pe toți. Al „treilea Isaia” (cap. 56-66) o spune clar. Mulți evreii care întorcându-se din exil credeau în posibilitatea de a avea o relație directă cu Dumnezeu le aparține numai lor, ca membri ai poporului ales, și prin urmare, excludeau din templu pe cei care nu erau evrei. Dar ei nu și-au dat seama că, făcând aceasta, negau iubirea lui Dumnezeu față toată omenirea reducând pe Dumnezeul lor la o divinitate locală, interesată doar de cei care aparțineau poporului ales. Profetul merge împotriva curentului și anunță că „casa lui Dumnezeu”, adică mântuirea, este disponibilă tuturor celor care au fost dispuși să-l accepte pe Domnul ca Dumnezeul lor și să se comporte conform voinței lui: „pe fiii străinilor care se alipesc de Domnul ca să-i slujească, să iubească numele Domnului şi să devină slujitorii lui, […] îi voi face să vină la muntele meu cel sfânt, îi voi face să se bucure în casa mea de rugăciune” (v. 6-7). Să nu uităm că în lumea Bibliei, muntele este locul întâlnirii cu Dumnezeu. Cuvântul lui Dumnezeu trebuie să fie anunțat tuturor. Toți străinii sunt invitați să se alăture la marea mulțumire a poporului lui Israel: „Să te laude popoarele, Dumnezeule, toate popoarele să te laude!” (Ps 66[67],6). Este o laudă universală!
În lectura a doua (Rom 11,13-15.29-32), apostolul Paul în fiecare cetate a început predicarea evangheliei către iudei, frații săi. Nu mulți s-au convertit. Pentru el este o suferință chinuitoare. În acest text el ajunge să citească respingerea lui Israel ca fiind de scurtă durată, în timp ce porțile mântuirii s-au deschis larg pentru păgâni. Paul face o afirmație: „darurile şi chemarea lui Dumnezeu sunt irevocabile, deoarece, aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare” (v. 29-30). El însuși care s-a dedicat în întregime evanghelizării păgânilor susține că a apelat la ei pentru a stârni gelozia compatrioților săi și a-i convinge să-l accepte pe Isus ca Mesia pe care îl așteptau și adaugă că într-o zi și ei vor fi mântuiți. Greșeala evreilor este un avertisment pentru păgâni să țină în gardă la mântuirea lor, dar apostolul stabilește o relație între „neascultarea” evreiască și milostivirea lui Dumnezeu dobândită de păgâni, de parcă una ar fi cauza celeilalte: „aşa cum voi odinioară nu aţi ascultat de Dumnezeu, iar acum, în urma neascultării lor, aţi aflat îndurare” (v. 30). Rămâne întotdeauna dorința ca milostivirea divină să fie favorabilă pentru Israel: „la fel şi ei nu au ascultat acum, ca, prin îndurarea faţă de voi, să afle şi ei îndurare acum” (v. 31). Primul destinatar al mântuirii este Israelul și toate „neamurile” [păgânii]. Pot obține mântuirea numai prin alăturarea lui Cristos: „Dumnezeu i-a închis pe toţi în neascultare, ca să se îndure de toţi” (v. 32). Așa s-au petrecut lucrurile.
Evanghelia după Matei (Mt 15,21-28) îl prezintă pe Isus care ia inițial aerul unui evreu fundamentalist și o tratează dur pe femeia canaaneană, dar încheie cu o laudă a credinței, pe care nu a rezervat-o niciunui israelit. Este una dintre relatările pe care Matei le folosește pentru a afirma chemarea universală la mântuire.
„Isus s-a retras în părţile Tirului şi Sidonului” (v. 21). Este teritoriu păgân. Se pare că vrea să plece după o discuție grea cu fariseii despre cei „puri” și cei necurați. Vrea să ia o distanță fizică de o religie formată din „rezervări” sau circumspecție. Domnul s-a așezat la masă cu păcătoșii, considerați impuri, pentru a-i face să simtă apropierea milostivirii lui Dumnezeu. Matei spune în mod explicit că Isus a intră în teritoriu păgân. Domnul are încă limitări religioase: „nu am fost trimis decât la oile pierdute ale casei lui Israel” (v. 24). Dar femeia canaaneană, străină, trece granița: „da, Doamne, dar şi căţeii mănâncă firimiturile care cad de pe masa stăpânilor lor!” (v. 27). Pâine și pentru cei care nu sunt fii; sunt străini!... Pentru Isus acest lucru este suficient. În anunțul său despre împărăția lui Dumnezeu merge din ce în ce mai departe manifestând milostivirea lui Dumnezeu față de categoriile mai sărace: femei, copii, bolnavi, păcătoși, cei stăpâniți de diavol. Neamul, țara, trecutul femeii: totul o face străină și distantă. Și totuși, acestă păgână va da dovadă de umilință, disponibilitate, chiar și umor și mai presus de toate o credință uluitoare care îl face pe Isus să-o admire. Aceasta este o lecție extraordinară pentru evrei și pentru discipoli. Niciunul nu este exclus de la mântuire, căci toți sunt copiii lui Dumnezeu.
Evanghelia de astăzi îl prezintă pe Isus care săvârșește minunea – semnul de mântuire – pentru o femeie străină, doar pe baza credinței ei, fără a-i cere să devină parte din poporul lui Israel. Femeia recunoaște că mântuirea aparține lui Israel: „Îndură-te de mine, Doamne, Fiul lui David!” (v. 22). În virtutea credinței ei, obține minunea cerută. Domnul, care până acum se arătase reţinut, nu mai rezistă. Este cucerit: „O, femeie, mare este credinţa ta!” (v. 28). Cristos este constrâns să cedeze, să-şi plece fruntea la voinţa femeii: „Să fie cum vrei tu!” (v. 28).
În una din predicile sale, sfântul Augustin aminteşte de cuvintele lui Isus: „Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide” (Mt 7,7). Şi conclude: „Aşa a făcut canaaniancei: a cerut, a căutat, a bătut la uşă şi a primit. Să facem şi noi la fel şi ni se va deschide!”
Bibliografia [anul A]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Anno Liturgico A Archivi - (commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno A, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1998; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année A, MédiasPaul & Éditions Paulines, 1987; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M., http://www.donmarcoceccarelli.it; Comastri A., Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo A, Edizioni Paoline, Torino 1989; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Cortesi A., https://alessandrocortesi2012.wordpress.com; Dehoniani Andria, https://dehonianiandria.it/category/liturgia-domenicale/; https://dehonianiandria.it/lectio/; Doglio C., https://www.qumran2.net; Dumea C., www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Gobbin M., Omelie per un anno. Anno A, vol. 1, Elledici, Torino 2003; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; don Marco Ceccarelli – Omelie; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Manicardi L., https://www.monasterodibose.it; Marchioni G., Echi della parola di Dio. Omelie domenicali e festive per l’anno A, Elledici, Torino 1998; Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., http://www.monasterodiruviano.it; Predici și omilii, https://www.elledici.org; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu