Liber de bogății
pr. Isidor Chinez (25 septembrie 2022)
Lecturi biblice: Amos 6,1a.4-7; 1Timotei 6,11-16; Evanghelia Luca 16,19-31; lecturi biblice
Omilie
Tema înșelăciunii bogățiilor este preluată și dezvoltată în continuare în liturgia de astăzi a Cuvântului lui Dumnezeu. Lecturile abordează bogăția și o critică nemilos. Prima lectură relatează că bogații lui Israel sunt blamați pentru încăpățânarea lor şi pentru că şi-au pus preocuparea în bunăstare lor. Evanghelia prezintă parabola omului bogat și a fraților săi. Domnul îi avertizează asupra riscului de a ne petrece întreaga viață într-un mod superficial, neînțelegându-i frumusețea autentică și, în consecință, irosind-o. A doua lectură vorbește despre ceea ce poate ataca omul lui Dumnezeu în siguranță inima sale: dreptate, evlavie, credință, iubirea.
Profetul Amos a fost crescător de animale și cultivator de sicomori, dintr-un sat, Tecoa, din Regatul lui Iuda, la 9 km sud-est de Betleem, se află purtat brusc la o distanță ca să predice în sanctuarul din Betel și Samaria, capitala Regatului de Nord, Israel, sub domnia regelui Ieroboam al II-lea (789-748 î.C.). În prima lectură (Am 6,1a.4-7) continuă condamnarea celor care exploatează și asupresc pe cei săraci și se îmbogățesc pe spatele lor: „Vai de cei care sunt fără grijă în Sion! Ei se culcă pe paturi de fildeş şi se întind pe divanele lor; mănâncă miei din turmă şi viţei din mijlocul grajdului” (v. 3-4). Ei stau în locuințe luxoase, cu orgiile și distracția lor. Profetul îi acuză pe cei care se delectează cu nepăsare în palatele lor, uitând de Domnul și de poporul său. În spate, se află „judecata” lui Dumnezeu. Pentru că bogăția, egoismul, viața lumească, corupția sting în om inima, umanitatea sa: „beau din vase vin şi se ung cu cel dintâi untdelemn, dar nu se întristează de zdrobirea lui Iosif” (v. 6), a poporului său. Adevărata condamnare va fi abandonarea din partea lui Dumnezeu. Câțiva ani mai târziu, armatele asiriene ale lui Sargon al II-lea (721-705 î.C.) vor distruge Samaria (722 î.C. Acumularea de bani este în sine necinstită deoarece este rezultatul exploatării săracilor, care sunt astfel lipsiți nu doar de ceea ce au nevoie pentru a supraviețui, ci și de libertatea și demnitatea lor.
În lectura a doua (1Tim 6,11-16), apostolul Paul îi descrie episcopului din Efes, Timotei, tipul de om care să contrasteze cu imaginea coruptă a bogaților. Acest om este „omul lui Dumnezeu”. Perseverența sa în slujirea lui Dumnezeu îi va permite să strălucească calitățile morale în sine: „tu, om al lui Dumnezeu, urmăreşte dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea! Luptă lupta cea bună a credinţei, cucereşte viaţa cea veşnică la care ai fost chemat” (v. 11-12). Trebuie să cultive aceste virtuți care îl fac pe adevăratul creștin: dreptatea, evlavia, credinţa, iubirea, statornicia, blândeţea! Lista este deschisă de virtuțile dreptății și evlaviei care indică relația pe care omul trebuie să o aibă față de ceilalți oameni și față de Dumnezeu. Evlavia – înțeleasă ca dăruire lui Dumnezeu, adică cult, adorație și respectul față de poruncile sale. Urmează trei virtuți creștine: credinţa, iubirea, răbdare. Ca episcop, trebuie să prezidează; trebuie să mediteze asupra lor. Credincioșii îl privesc ca pe un model de imitat. Timotei este „omul lui Dumnezeu”, îi aparține lui și este reprezentantul lui pe pământ și de aceea trebuie să evite câștigurile ilicite: „te îndemn stăruitor înaintea lui Dumnezeu […] şi înaintea lui Cristos Isus […]: păzeşte porunca fără prihană şi fără vină până la arătarea Domnului nostru Isus Cristos” (v. 13-14). Pentru aceasta îl imploră să păstreze, fără prihană și fără cusur, Evanghelia care i-a fost anunțată. Este perseverența creștinului în fața persecuțiilor și a încercărilor vieții.
În Evanghelie (Lc 16,19-31) citim parabola omului bogat și a fraților săi care este exclusiv a lui Luca, transmisă de o tradiție cunoscută de el, nu de Marcu și nici de Matei. Parabola a fost împărțită în două părți. Prima parte (v. 19-26) poate fi inspirată de o povestire egipteană de la evreii din Alexandria [în Egipt], în care se spune despre soarta diferită pe care a avut-o un vameş bogat și un scrib sărac dup moarte. În relatare vameșul este îngropat cu mare fast, în timp ce bietul scrib fără nici o strălucire. În concluzie: un coleg de-al scribului îi este dat să vadă în vis soarta amândurora în lumea de apoi: „Câteva zile mai târziu, l-a văzut colegul său într-o grădină de o frumusețe paradisiacă, brăzdate de un izvor de apa. Și l-a văzut și pe vameșul bogat [numit Bar Maʿjan] stând pe malul unui râu și încercând să ajungă la apă, dar nu reușea” (Gustav Dalman, Aram. Dialektproblem, Leipzig 1927, pag. 34). În transpunerea evanghelică, bogatul este anonim, în timp ce săracul are un nume, Lazăr, care în ebraică înseamnă „Dumnezeu este ajutorul meu”. În Evanghelia lui Luca este unica parabolă în care poartă numele de Lazăr. În ultima parte a parabolei (v. 27-31) atenția se îndreaptă asupra celor cinci frați ai bogatului ce continuă să trăiască în această lume și riscă să se ruineze prin folosirea greșită a bunurilor. Bogatul are propunere sa și o repetată insistent, de două ori, pentru că i se pare singurul lucru capabil să-i atingă scopul, să provoace în ei convertirea, să-i aducă pe cei cinci frați la un regret pentru fapta comisă. Îl roagă pe Abraham să-l facă să ajungă pe Lazăr dincolo de mormânt cu un mesaj pentru frații săi. Răspunsul lui Abraham la miracole este clar: unica forță capabilă să desprindă inima celor cinci frați este Cuvântul lui Dumnezeu. Cine nu se lasă „zgâriat” de Cuvântul lui Dumnezeu poate săvârși minuni de a face să intre cel bogat în împărăția cerurilor: un miracol dificil, ca trecerea unei cămilă prin urechea unui ac (cf. Lc 18,25).
Tema
principală este judecata după moarte. Se realizează dreptatea evreiască prin pedeapsă:
bogatul, care se ospătează pe pământ în fiecare zi, după moarte suferă, în
schimb săracul, care a suferit pe pământ, după moarte, este fericit. Pentru ce
a fost condamnat bogatul? El nu a încălcat vreuna dintre porunci: nu a fost un
hoț, adulter, ucigaș sau că nu și-a îndeplinit obligațiile religioase. A fost
condamnat pentru că nu-și împărțea bunurile cu Lazăr, adică cu cei săracii.
Pentru Luca, bunurile pe care le-a dat Dumnezeu nu sunt doar pentru unii, ci
pentru toți oamenii. Adevăratul păcat este să nu te gândești la alții, să nu ai
grijă de ei. Eu nu am furat, nu am ucis, nu am fost adulter… „Poruncile” rămân, dar Domnul le depășește;
nu le elimină, ci mai degrabă le declară insuficiente. Afirmă că creștinul nu
este cel care nu ucide, ci este cel care face să trăiască bine; nu este cel
care nu fură, ci este cel care își împarte bunurile cu alții. Bogatul nu l-au
jefuit pe Lazăr și nici nu poate fi ucigașul lui Lazăr, dar nu l-a ajutat să
trăiască bine. Păcatul constă în a nu fi interesat de problemele altora, în a
nu fi solidar cu speranțele și suferințele omului. Bogatul, care trăise
superficial, este lăsat singur într-un abis de suferință, săracul, care a
experimentat profunzimea existenței, este iubit. Până și câinii și-au dat seama
și îl ajutau: îi lingeau rănile... Bogatul nu și-a dat seama, „mamona” [în greacă
(Lc 16,13) înseamnă bogăție] l-a
orbit. Condamnă bogățiile și închiderea inimii pe care o provoacă în cei care o
posedă. Parabola ne arată cum bogățiile ne poate face orbi față de realitate,
surzi față de nevoile fraților și ocupat față de Cuvântului lui Dumnezeu care
mântuiește. Evanghelia după Luca este
foarte atentă la milostivirea lui Dumnezeu destinată celor de departe,
păgânilor, care, din diverse motive sau condiții, sunt considerați respinși sau
excluși de la mântuire. Ea orientează iubirea care generează un zel autentic
pentru mântuirea fiecărui frate.
Înseamnă întoarcerea inimii la Cristos: de aici se naşte o viaţă umană liberă, chiar liberi de folosirea egoistă a bogățiilor!
Bibliografia [anul C]: Angelo card Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu