„Voi veni curând!”
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (28 noiembrie 2021)
Lecturi: Ieremia 33,14-16; 1Tesaloniceni 3,12-4,2; Evanghelia Luca 21,25-28.34-36; lecturi biblice
Omilie
Adventul este văzut ca o pregătire pentru Crăciun. În practică, liturgia are două semnificații ce s-au contopit. Primul sens este cel escatologic: în greacă escatologia înseamnă „ultimele lucruri”: învierea morților, judecata, viața veșnică. Predomină în primele trei duminici ale Adventului; din 17 decembrie este așteptarea Crăciunului, sărbătorirea întrupării Fiului lui Dumnezeu. Adventul ne amintește că secole la rând oamenii au trăit așteptarea promisiunii făcute de Dumnezeu a unui mântuitor care ne-a smuls sub sclavia păcatului introducându-ne în „tara promisă”. Isus, Fiul lui Dumnezeu, a venit ca om cu două mii de ani înainte. Se va întoarce la sfârșitul timpului ca să judece pe cei vii și pe cei morți. Acesta este fundamentul credinței creștine. Suntem în așteptarea mântuirii: o viață plină de răbdare, încrezându-ne neîncetat în Acela care trebuie să vină. Cele trei lecturi sunt caracterizate de o deschidere spre viitor, nu spre nădejdile omenești, ci spre promisiunile făcute de Dumnezeu. Este duminica speranței: „voi veni curând!” Prima lectură ia forma unui oracol profetic: „în acel timp voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă”. E un rege drept; face dreptate pe pământ. Astăzi începe un nou an liturgic dedicat evangheliei lui Luca care relatează discursul escatologic al lui Isus. Speranța creștinilor constă în așteptarea venirii Domnului în glorie. Dă sens întregii istorii omenești. A doua lectură arată cum așteptarea „parusiei” [în greacă, venire] a lui Isus pe pământ în glorie era vie în primele comunități creștine. Aceasta este dinamica Adventului: plină de mișcare și acțiune!
În prima lectură (Ier 33,14-16) este o culegere de oracole de mântuire ce descriu fericirea Israelului: restabilirea definitivă a regalităţii inaugurate de David. Profetul Ieremia (650-587 î.C.) este chemat de mic să fie profet. El domină viața religioasă a regatului lui Iuda. Rostește cuvinte de speranță, în ciuda tragediei deportării poporului și a distrugerii Ierusalimului (587 î.C.): este vestea „înfloririi” în pustiul întristat al omenirii. Din trunchiul uscat și ofilit al casei lui David este un lăstar – miracolul speranţei. Domnul dă naștere unui vlăstar drept care va reînnoi fidelitatea poporului și va garanta viitorul alianței: „în acel timp voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă: el va face judecată şi dreptate în ţară” (v. 15). Este anunțul lui Mesia: rege drept și pacific. Ideea mugurului este legată de exprimarea faptului că, chiar dacă planta este tânără și slabă, ea va crește viguroasă, puternică; face fructe abundente. Este vestea bună făcută unui popor ce era împărțit în două, Iuda și Israel, dar iubit de Dumnezeu: „Iată, vin zile – oracolul Domnului – când voi împlini cuvântul cel bun pe care l-am spus cu privire la casa lui Israel şi cu privire la casa lui Iuda!” (v. 14). Atenția Domnului și inima lui Dumnezeu nu sunt împărțite, căci noul rege, succesorul lui David „va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastră»” (v. 16). Vlăstarul înflorește. Monarhia nu mai există. Dar mântuirea vine de la Dumnezeu care nu-și abandonează poporul. Mlădița va elibera evreii de opresiune și va conduce națiunea în dreptate, pace și bucurie. Sunt cuvinte ce ajută poporul în a păstra speranța spre viitor. E lăstarului verde: e Domnul Isus, „principele păcii”. E împlinirea promisiunii făcute de Dumnezeu prin profetul Ieremia.
În a doua lectură (1Tes 3,12-4,2), apostolul Paul le spune creștinilor din Tesalonic, care așteaptă revenirea iminentă a lui Cristos, să se pregătească pentru această venire crescând în dragoste: „pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi” (v 12). Paul ne invită să creștem în iubire care nu trebuie să se limiteze la cei care aparțin cercului nostru [prieteni, colegi, rude], ci este necesar să se extindă asupra tuturor. Timpul așteptării este luminat de speranță. În momentul în care Paul scrie credea cu fermitate că întoarcerea lui Isus va veni curând. Este primul document scris al creștinismului și conține acest mesaj care a inițiat o transformare radicală: creșteți mereu în iubire între voi și față de toți oamenii. Ce lucrul minunat este! La începutul unui nou an ni se spune că iubirea adevărată nu are limite, granițe! Apostolul îi invită pe tesaloniceni să crească în fiecare zi în credință și iubire. Această iubire trebuie să fie deschisă tuturor, chiar și celor care nu împărtășesc credința. Bogăție în mișcare este Adventul! Noi progrese în credință și iubire fraternă…
Evanghelia după Luca (Lc 21,25-28.34-36) ne pune în relație cu o problemă profund resimțită de primii creștini: se anunță venirea Împărăției lui Dumnezeu în această lume. Este „parusia”, în greacă, „venire” sau „prezență”: „atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie” (v. 27). „Noul Testament vede în «parusie» evenimentul deosebit de grăitor de la sfârșitului lumii, anunțat de multe semne, adică venirea Fiului Omului «în nori cu mare putere și glorie» […]. Scopul imediat al acestei veniri este celebrarea judecăţii escatologice” (Vorgrimler H., Nuovo dizionario teologico, EDB, Bologna 2004, 503). În greacă eshaton înseamnă „ultimele realități” ale mântuirii care se manifestă la sfârşitul istoriei. Este încoronarea operei răscumpărătoare a lui Cristos, plin de glorie. Venirea glorioasă a Domnului este văzută de Luca în reacțiile oamenilor la acest eveniment neașteptat: drama escatologică este dramă umană, istorică, existențială. Accentul este pus pe istorie, ca locul unde creștinul e chemat la speranță prin veghere și rugăciune în mijlocul atâtor necazuri: „vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite, năucite de vuietul mării şi al valurilor” (v. 25). Catastrofele în natură și istorie, în cer și pe pământ, sunt cauză de neliniște și nedumerire, de așteptare și frământare, de frică și moarte pentru mulți oameni, dar pentru cei credincioși este semnul apropiatei mântuirii. Important este să veghezi și să aștepți acele zile de încercare cu ochii deschiși, evitând mizeria unei vieți risipite și distrate: „aveţi grijă de voi înşivă, ca nu cumva inimile voastre să se îngreuieze în necumpătare, beţie şi grijile vieţii, iar ziua aceea să se abată asupra voastră pe neaşteptate, ca un laţ!” (v. 34-35).
„Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (v. 28). Este necesară „ridicarea capului” în efortul zilnic „de a întâlni ochii lui Cristos care cheamă lumea nouă la lumină” (Origene). Privirea în sus indică o atitudine de speranță, de încredere totală în Domnul, nu o așteptare goală, ci deplină a vieții.
„Vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v. 38). „A fi atent și vigilent sunt punctul de plecare pentru a nu continua «să rătăcim departe de căile Domnului»; sunt condițiile pentru a permite lui Dumnezeu să pătrundă în existența noastră” (papa Francisc). Domnul se întoarce; el salvează pe cei care l-au urmat. Trebuie să știm a trăi timpul așteptării, vegherii, rugăciunii pentru a fi gata să scap de toate dezastrele care vor însoți sfârșitul și a te înfățișa înaintea lui Cristos. Aceasta înseamnă că timpul care ne desparte de întoarcerea Domnului este lung, dar și acesta este timpul mântuirii. Creștinii trebuie să anunțe mântuirea adusă tuturor de Domnul, stăpânul timpului și al istoriei.
Să-l invocăm pe Cristos: marán athá! (1Cor 16,22) [în aramaică]. Paul o ia fără traducere, care înseamnă: Domnul vine! „Da, voi veni curând!” „Amin. Vino, Doamne Isuse!” (Ap 22,20).
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu