Urmarea lui Isus
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (10 octombrie 2021)
Lecturi: Înţelepciunii 7,7-11; Evrei 4,12-13; Evanghelia Marcu 10,17-27; lecturi biblice
Omilie
În liturgie de astăzi, Biserica ne recomandă să trăim cu înțelepciune. Este vorba despre viața noastră, nu numai în prezent, ci cea viitoare. Textele biblice ne arată importanța vieții noastre. Domnul nu se oprește la suprafață: continuă să răstoarne logica religioasă a timpului său și mai ales a discipolilor care nu reușesc să-l înțeleagă. Evanghelia ne spune despre întâlnirea dintre Cristos și un om care îl întreabă despre viața veșnică: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” Isus îi vorbește despre eliberarea de bogății, apoi, „vino, urmează-mă!” Domnul își exprimă voința despre folosirii corecte a bunurilor acestei lumi. Se subliniază faptul că exigențele lui Cristos sunt mult mai mari decât cele cerute cândva de Moise… Prima lectură îl prezintă pe regele Solomon care se roagă pentru înțelepciune: ea prețuiește mai mult decât toate bogățiile și puterea. A doua lectură este un imn al Cuvântului lui Dumnezeu care pătrunde în adâncurile sufletului omenesc și îl luminează cu strălucirea sa.
În prima lectură (Înţ 7,7-11) ne vorbește despre înțelepciunii. E cântarea de mulțumire a unui credincios, care a primit răspuns la rugăciune sa prin care Dumnezeu i-a dat înțelepciunea, pe care i-a cerut-o, preferând-o sănătății, bogăției, puterii și gloriei. Atunci, ce este înțelepciunea, mai prețioasă decât aurul? Este lumina care ne învață să vedem și să evaluăm lucrurile așa cum le vede și le apreciază Dumnezeu. E arta de a gândi și de a se comporta în conformitate cu vederile Domnului. Cum se obține înțelepciunea? Cu rugăciune smerită și constantă. Trebuie căutată în Dumnezeu înțelepciunea, fiind o deschidere a inimii și a inteligenței în taina Domnului. Textul vrea să spună că însuși regele cere, cu umilință, această înțelepciune. Marele Solomon, cunoscut pentru înțelepciunea sa, l-a implorat pe Dumnezeu: „m-am rugat şi mi-a fost dată priceperea, am invocat şi a venit la mine duhul înţelepciunii” (v. 7). Este o virtute care, în sensul biblic, stă în a privi la oameni, lucruri, evenimente dintr-un punct de vedere al marilor valori: dreptatea, solidaritatea, iubirea. Nu constă în a deține informații, ci în capacitatea de a evalua ceea ce avem în fața. În alte cuvinte, este un discernământ: pot avea înaintea mea multe lucruri, chiar bune, dar nu toate mă ajută în acest moment al vieții mele… În lumea biblică, înțelepciunea este superioară tuturor bogățiilor. Pentru noi este o chemare de a schimba punctul nostru de vedere cu privire la bogății care riscă să ne abată de la esențial. Atunci trebuie căutată, dorită, urmărită cu toată puterea și cu orice preț! Chiar sănătatea și frumusețea sunt valori depline, desăvârșite – ieri ca și astăzi – dar trebuie puse în al doilea loc, după înțelepciune. Aceasta amintește afirmația lui Isus: „căutați mai întâi împărăția lui Dumnezeu […] și toate acestea vi se vor adăuga” (Mt 6,33). În rugăciunea noastră, suntem invitați să cerem înțelepciunea, cea a Duhului Sfânt. Numai în el vom găsi adevărata fericire.
Continuă Scrisoarea către Evrei în autorul elogiază Cuvântul lui Dumnezeu (Evr 4,12-13) care este viu și eficace, care posedă puterea Domnului: mai ascuțit și mai penetrant decât o sabie cu două tăișuri. Este înțelepciunea care se găsește în Cuvântul lui Dumnezeu: fără a asculta nu poate exista nici discernământ, nici adevărată înțelepciune. Scrisoarea folosește imaginea sabiei curbate pe care o foloseau legionarii romani, pentru a indica rezultatul cuvântului: sabia taie. Aceasta este greutatea corectă a pătrunderii la a judeca lucrurile la justa valoare. Decizia are aceeași rădăcină, de tăiere: alegem când suntem cu adevărat dispuși să tăiem alte posibilități! Cuvântul lui Dumnezeu, spune textul, ne permite să discernem sentimentele și gândurile inimii: este vorba de a înțelege de unde provin acele gânduri care stârnesc bucurie sau tristețe în noi. Cuvântul judecă fiecare acțiune a omului și nu îl lasă liniștit pentru că știe că va trebui să dea cont pentru munca sa. Vom fi judecați după faptele și cuvintele noastre, dar și după gândurile noastre. Înseamnă că vom „suferi” consecințele finale ale alegerilor noastre! În fața judecății este marele preot, Isus Cristos, Fiul lui Dumnezeu – cel milostiv – care ia în considerare toate limitele și golurile noastre. El a experimentat slăbiciunile noastre și este de partea noastră. El este Dumnezeu milostiv! Dar despre asta vom vorbi în duminicile următoare.
În Evanghelia după Marcu (Mc 10,17-30) descoperim că Isus este înțelepciune a lui Dumnezeu. Evanghelistul ne arată că un om, „în fugă”, a venit și a îngenuncheat în fața lui punându-i o întrebarea: „Învăţătorule bun, ce trebuie să fac ca să moştenesc viaţa veşnică?” (v. 17). Domnul îi amintește poruncile: este Tora, în limba ebraică. Omul îi răspunde că le-a respectat încă „din tinerețe”. Este un tânăr cu așteptările lui. Viața nu ajunge pe care o duce. L-a observat pe Isus: îi place. A înțeles că poate avea încredere în el. Ne spune evanghelistul: „privindu-l fix, l-a îndrăgit” (v. 21). Când Domnul chemă, fixează privirea asupra lui, împrăștie o rază de lumină, de iubire. Această iubire iese din inima lui Isus. „Un lucru îţi lipseşte: mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (v. 21). Isus îl invită să se elibereze, îi propune să-l urmeze, dar „el a plecat abătut, pentru că avea multe bogăţii” (v. 22). E dezamăgit. Ar fi voit să fie desăvârșit, dar cu condiția să nu-l fi costat nimic! Nu este dispus să facă acest mare pas: să renunțe la bogății. Omul nu are curajul de a se goli. „Inima lui era plină de bani… Dar nu era un hoț, un infractor: nu, nu! Era un om bun: nu furase niciodată! Niciodată nu a înșelat: erau bani câștigați în mod cinstit. Dar inima sa era întemnițat acolo, era legat de bani și nu avea libertate de a alege. Banii l-au ales pentru el […]. Întorcându-se înapoi, bucuria devine tristețe”, spune papa Francisc.
Este primul nivel al Legii lui Moise: pentru a moșteni viața veșnică sau pentru a fi mântuit, ar fi suficient să punem în practică preceptele Legii [adică Tora]. Până în prezent, Isus nu adaugă nimic la porunci. Tânărului îi face o propunere: să intre într-o altă dimensiune – cea mai radicală – a urmașilor săi. E al doilea nivel. Apare un „imperativ”: „mergi, vinde ceea ce ai şi dă săracilor şi vei avea comoară în cer, apoi vino şi urmează-mă!” (v. 21). Isus se descoperă ca personificarea legii însăși: „urmarea legii” este urmarea Domnului! Ce înseamnă a-l urma pe Isus? Ai da primatul lui Dumnezeu! Cristos îi arată calea de a fi solidar cu săracii, a împărtăși pentru a intra într-o nouă dimensiune, în relația cu el. Propune să se lase eliberat de posedare și deschiderea unei „veniri și urmării” al lui. Nu știm dacă mai târziu a început să-l urmeze pe Isus! Este o istorie care rămâne deschisă și marcată de o invitație.
Domnul lărgește discursul și recunoaște că este foarte dificil pentru un om bogat să intre în împărăția lui Dumnezeu. Isus profită de această ocazie pentru a-i avertiza pe discipolii săi împotriva puterii înrobitoare a bunurilor pământești: se îngrădesc, opresc orice impuls frumos, sterilizează cele mai nobile aspirații. Domnul indică discipolilor săi că viața autentică trebuie să treacă printr-un raport nou cu „bunurile” acestei lumi. Mântuirea nu este doar un orizont de așteptat în viitor, ci este eliberarea vieții de acum înainte. Este logica încredințării, a darului, a împărtășirii… Este logica înțelepciunii: „pentru oameni este imposibil, nu însă pentru Dumnezeu, căci pentru Dumnezeu toate sunt posibile!” (v. 27). Să ne încredințăm Domnului!
bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu