A sluji – esența creștinismului
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (17 octombrie 2021)
Lecturi: Isaia 53,10-11; Evrei 4,14-16; Evanghelia Marcu 10,35-45; lecturi biblice
Omilie
Tema liturgiei de astăzi este suferința. Prima lectură e un scurt cântec despre „Slujitorul Domnului” [ebed, în ebraică], în care suferința este citită în cheia ispășirii: e suferința pentru o faptă comisă de altă persoană. Este cunoscut textul slujitorului suferind prezent în cartea lui Isaia [al doilea Isaia], dezvăluind în mod deschis că acel slujitor este Mesia. Evanghelia ne încredințează chipul lui Isus, slujitorului omenirii. De aceea, să ne îndreptăm privirea asupra Domnului pentru a învăța să fim slujitori unii altora în iubire și libertate. A doua lectură preia tema durerii lui Cristos în termenii de solidaritatea și împărtășire. Isus este marele preot care ispășește păcatele omenirii. În această celebrare, Domnul ne eliberează de noi înșine, făcându-ne capabili să ne iubim unii pe alții și să slujim Împărăției sale.
Prima lectură (Is 53,10-11) prezintă al patrulea cântec al slujitorului suferind al lui Dumnezeu: laudă jertfa unui om drept care prin suferință mijloceşte luând asupra sa păcatele oamenilor şi acceptând pedeapsa pentru greșelile poporului obținând iertare de la Dumnezeu: „slujitorul meu cel drept îi va îndreptăţi pe mulţi şi va lua asupra sa păcatele lor” (v. 11). Se afirmă că el va fi destinat de Dumnezeu să îndeplinească misiunea de mântuire a poporului, dar și a națiunilor păgâne. Această misiune se va materializa prin acceptarea unei condamnări nedrepte la moarte, ajungând astfel să fie considerat ca răufăcător. Slujitorul a suferit și a fost umilit pentru că lua păcatele altora: „îi va îndreptăţi pe mulţi” (v. 11).
Care este valoarea și care sunt efectele sacrificiului omului drept? Trăite în credință și iubire – ne spune Isaia – este izvorul vieții pentru o mulțime de oameni; ea se transformă în plinătatea gloriei și bucuriei; el însuși, ca răsplată, va fi plin de slavă. Din plinătatea durerii decurge plenitudinea bucuriei, din urâțenia nopții este urmată de splendoarea luminii. Dumnezeu își îndeplinește planurile tocmai prin umilința, slăbiciunea și suferința slujitorului, care mântuiește pe oameni slujindu-i și dându-și viața pentru ei. Trebuie spus că acest slujitor era o persoană importantă, având misiunea de a pregăti pe exilații evrei din Babilon pentru întoarcerea lor în țara promisă. Pentru a face acest lucru, el a trebuit să înfrunte chinuri creând printre exilați o comuniune. El a reușit pentru că ia făcut inocenți. Dar el a trebuit să plătească un preț foarte mare, suferind neînțelegeri și violențe care l-au adus la moarte. Creștinii l-au recunoscut: este Isus cu suferința sa. Putem identifica aici jertfa crucii. El va fi zdrobit de păcatele noastre, dar sacrificiul său este victoria asupra morții. El ne-a mântuit. Acesta Slujitorului Domnului: e un om ales de Dumnezeu pentru a fi instrumentul lucrării sale de mântuire.
Scrisoare către Evrei (Evr 4,14-16) ne amintește că ne putem așeza în mâinile lui Dumnezeu cu toată încrederea. Isus este marele preot și ne invită să rămânem statornici în credința noastră și să umblăm sub îndrumarea sa, spre Tatăl: „având […] un mare preot minunat, care a străbătut cerurile, pe Isus, Fiul lui Dumnezeu, să ţinem cu tărie mărturisirea credinţei!” (v. 14). El este omul adevărat, dar și Dumnezeu adevărat, care a împărtășit slăbiciunile noastre; vine în ajutorul nostru. El ne înțelege neputințele, pentru că le-a încercat pe toate în afară păcat: oboseala, eșecurile, abandonarea prietenilor, trădări etc. Are capacitatea de a-și face milă de noi și arătându-și puterea de a mijloci pentru păcatele noastre. Să ne apropiem Dumnezeu cu deplină încredere, obținând har și milostivire: „să ne apropiem cu toată încrederea de tronul harului, ca să primim îndurare şi să găsim ca ajutor harul său la timpul potrivit!” (v. 16). Nu numai că este de partea lui Dumnezeu, ci și de cea a poporului său asumându-și slăbiciunile, adică făcându-se solidar cu noi: este solidaritate cu cei săraci și umili.
Acum, Isus e pe drumul ce urcă spre Ierusalim și a treia oară anunță patima și moartea (cf. Mc 10,32-34). Domnul tocmai a vorbit [în Evanghelia după Marcu (Mc 10,35-45)] despre moartea sa și doi dintre apostoli se prezintă pentru a cere primele locuri în viitoarea împărăție mesianică: „Fă-ne să stăm unul la dreapta şi altul la stânga ta în gloria ta!” (v. 37). Aspiră la primele locuri! Faptul că există ceva incorect în cererea fiilor lui Zebedeu poate fi văzut și din reacția celorlalți zece: „când au auzit, cei zece au fost cuprinşi de indignare faţă de Iacob şi Ioan” (v. 41). Tentația de a aspira la primele locuri este prezentă și printre ucenicii lui Cristos, la toate nivelurile…
Domnul profită de ambiția lor pentru a face cunoscută ideea de autoritate ceea ce caracterizează comunitatea creștină: este slujirea. „Între voi să nu fie așa!” (v. 43) Frumoasă expresie care se îndreaptă spre un singur punct: este diferența creștină! Alții domină, asupresc… „Între voi să nu fie așa!”
Evanghelistul pune dialogul dintre Isus și fiii lui Zebedeu, Iacob și Ioan, și învățătura sa, creând astfel un contrast puternic între cuvintele lui Cristos și așteptările ucenicilor. Insistența lui Marcu de a sublinia aceste slăbiciuni umane și răspunsul clar al Domnului sunt o predică pentru prima comunitate creștină. Contrastele, diviziunile, dezbinările, fuga pentru primele locuri, nu sunt pentru cei botezați. Isus îi înțelege și îi încurajează cu afecțiune pe cei doi discipoli, care vor „bea paharul” durerii și a martiriului, dar îi avertizează să nu se gândească la primele locuri. Această judecată aparține lui Dumnezeu, înțelept și milostiv, nu oamenilor cu mândria lor! „Între voi să nu fie așa! Dimpotrivă, cine vrea să devină mare între voi să fie sclavul vostru şi cine vrea să fie primul între voi să fie servitorul tuturor!” (v. 43-44). Isus răspunde acum citând textul din Isaia al „Slujitorului Domnului”: „Fiul Omului n-a venit ca să fie slujit, ci ca să slujească şi să-şi dea viaţa ca răscumpărare pentru mulţi” (v. 45). Isus este un slujitor, slujitorul iubirii. A fi slujitor este a iubi. Pare paradoxal, dar asta ne cere Evanghelia de astăzi! „Între voi să nu fie așa!”
Evanghelistul Marcu ne-a dat cele trei „arme” pentru a birui lumea cu și ca Isus: iubirea fidelă, împărtășirea, slujire ca dar total de sine! Aceasta este urmarea Domnului! Având încredere în bunătatea lui, să-i oferim slujirea noastră umilă! Este esența creștinismului!...
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; don Bosco, https://www.donbosco.it/; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu