pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] (25 martie 2021)
Lecturi: Isaia 7,10-14; 8,10c; Evrei 10,4-10; Evanghelia Luca 1,26-38; lecturi biblice
Omilie
Astăzi celebrăm Buna-Vestire. Dumnezeu a gândit să-l salveze pe omul păcătos prin Fiul său. Este derutant Domnul: planurile sale sunt greu de înțeles. E nesăbuit în a-i pretinde să le explice. Proiectul a fost anunțat de către profeți ca poporul să se pregătească la misiunea care i-a fost încredințată. Umila Fecioara Maria este fundamentul acestei opere mărețe: de la ea trebuie să ia consimțământul cel care va mântui lumea. „Da”-ul acceptării a permis Celui Atotputernic să-și realizeze acest plan. În solemnitatea de astăzi sărbătorim Întruparea divină a Domnului. În prima lectură, regelui Ahaz îi este profețit un semn de confirmare a promisiunii dinastice în acești termeni: „iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu” (Is 7,14). Acest fiu este numit Emanuel, care tradus din ebraică înseamnă: „Dumnezeu cu noi”, adică prezența personală a lui Dumnezeu printre oameni. Scrisoarea către Evrei, din a doua lectură, prezintă un text în lumina misterului Întrupării: „Iată, vin ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!” Trupul este pregătit ca instrument pentru realizarea voinței lui Dumnezeu. Totul este pregătit!
Profetul Isaia (Is 7,10-14; 8,10c) pretinde regelui Ahaz să-i ceară un semn de la Dumnezeu care să ateste că va interveni și va salva poporul de dușmanii. Suntem pe la anul 740 î.C. Slăbirea marilor puteri – egipteni, hitiți – a permis, timp de aproape două secole, o autonomie reală a micilor regate precum Iuda, Israel și Aram (regatul arameu al Damascului). Dar ascensiunea Asiriei produce dezechilibru. Regatul de nord – Israel – și Aram își unesc forțele. Imperului asirian [condus de regele Tiglat-Pileser al III-lea] amenința să-l ocupe pe Iuda (regatul se sud). Regele Ahaz se preocupa să strângă alianță cu vecinii. De aici frica regelui Ahaz... „Nu voi cere şi nu-l voi ispiti pe Domnul!” (v. 12). Motivul refuzului rămâne încă destul de obscur pentru noi. Regelui îi spune profetul să se încreadă în Dumnezeu și nu în oameni: singura salvare pentru regatul său. Dar această atitudine de mândrie este providențială căci îi permite lui Dumnezeu să-i dea un semn. Atunci profetul a spus: „Ascultaţi, casă a lui David! Este puţin lucru să obosiţi pe oameni, că veniţi să îl obosiţi şi pe Dumnezeul meu? De aceea, însuşi Domnul vă va da un semn: iată, fecioara va zămisli şi va naşte un fiu, căruia îi va pune numele «Emanuel»” (v. 13-14). Într-adevăr, această profeție se referă direct la fiul lui Ahaz – Ezechia – un rege înțelept și luminat, cum spune istoria, dar dincolo de nașterea copilului destinat să-i asigure succesiunea dinastică a lui Ahaz, este referința la viitorul Mesia. Va purta un nume – Emanuel [în românește: Dumnezeu cu noi]. Maria este fecioara care a zămislit pe adevăratul Emanuel. Ni se anunță un Mântuitor care va depăși granițele poporului Israel. El va fi Salvatorul tuturor oamenilor.
Autorul Scrisorii către Evrei (Evr 10,4-10) vorbește despre Cristos: din moment ce jertfele din vechea lege nu puteau în nici un mod să răscumpere omul de sclavia păcatului, Isus, devenind om, se oferă ca victimă de ispășire pentru păcatele oamenilor: „Cristos spune: «Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: «Iată, vin […] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” (v. 5-7). Viața lui Isus este un sacrificiu de iubire la care crucea va constitui suprema consacrare. Voința lui Dumnezeu ne face sfinți prin jertfa trupului Domnului. Cercul se închide aici. Trupul este pregătit ca instrument pentru realizarea voinței lui Dumnezeu. A început o eră nouă, datorită întrupării, morții și învierii lui Isus.
Evanghelia după Luca (Lc 1,26-38) relatează episodul Bunei-Vestiri: este ultima parte a așteptării lui Mesia. „Îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret, la o fecioară logodită cu un bărbat, al cărui nume era Iosif, din casa lui David. Iar numele fecioarei era Maria” (v. 26-27). Evanghelia Bunei-Vestiri ne istorisește în ce mod Dumnezeu o introduce pe sfânta Fecioara Maria, umila femeie de pe pământ, în misterul mântuirii făcând-o mama Mântuitorului. În loc să o pună în fața unei decizii autoritare, Dumnezeu face să se știe mai întâi ce așteaptă de la Maria. Icoana Bunei-Vestiri vede un înger al Domnului și o tânără fată. Scena nu este doar o viziune, ci un dialog. Îngerul are un mesaj pentru ea. În cer s-a decis nașterea pe pământ a Fiului lui Dumnezeu: „Bucură-te, o, plină de har, Domnul este cu tine!” (v. 28). „Nu te teme, Marie, pentru că ai aflat har la Dumnezeu! Vei zămisli şi vei naşte un fiu şi-l vei numi Isus” (v. 30-31). Evanghelistul ne oferă câteva indicii pentru a reconstrui profilul Mariei din Nazaret. Pentru ca Isus să se nască, este nevoie de „da”-ul Mariei. Și ea avea un proiect de viață: se logodise cu Iosif, își făcuse planurile sale – perspectiva unei căsătorii senine cu Iosif, tâmplarul satului. Maria și-a dat seama imediat că Domnul i-a cerut ceva neașteptat. I-a spus îngerului această obiecție: „cum va fi aceasta, din moment ce nu cunosc bărbat?” (v. 34). Cu siguranță, ar fi fost o căsătorie obișnuită. Acum, tânăra fată vine să se confrunte cu o sarcina. Iar, relația sa cu Iosif, cum se va sfârși? Nu îi spune îngerul ce va face… Pentru că „Duhul Sfânt va veni asupra ta şi puterea Celui Preaînalt te va umbri; de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (v. 35). Acum trebuie să-i ducă lui Dumnezeu consimțământul Mariei. Îngerul i-a spus totul: „iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi aceasta este luna a şasea pentru ea [...], pentru că la Dumnezeu nimic nu este imposibil!” (v. 36-37). Maria s-a gândit: „la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”… Atotputernicia lui Dumnezeu are nevoie de răspunsul liber al Mariei. De aceea a spus: „Iată slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău!” (v. 38). Iar Maria se angajează în marea operă mesianică. Dialogul dintre înger și Maria se manifestă într-un răspuns dat liber la invitația divină: „Da. Fie mie după cuvântul tău!”
Fiecare dintre noi este invitat să colaboreze la opera de mântuire a Domnului. Știm exemplul Mariei: a pronunțat „da”-ul său iubitor, căci „la Dumnezeu nimic nu este imposibil!”
Bibliografia [anul B]: Armellini F., http://www.qumran2.net; http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996; Bianchi E., http://www.monasterodibose.it; Biblia, Sapientia, Iași 2013; Brèthes Ch., Feuillets liturgiques. Année B, Éditions Paulines, 1983; Brèthes Ch., Liturgia della festa. Anno B. Introduzioni, monizioni, proposte: un sussidio a foglietti separabili per preparare la messa, Messaggero Padova 1984; Cantalamessa R., http://www.qumran2.net; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B, Edizioni Paoline, Torino 1989; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu J., http://dimancheprochain.org; Follo F., http://francescofolloit.blogspot.com; Garcìa J. M., http://www.catechistaduepuntozero.it; Lucaci A., http://ro.radiovaticana.va; Lasconi T., http://www.paoline.it/blog/liturgia; Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B., http://www.qumran2.net; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Piccolo G., http://www.clerus.va/content/clerus/it/omelie; Mela R., http://www.settimananews.it/tema/ascolto-annuncio; Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Ronchi E., http://avvenire.it; Rosini F., don Fabio Rosini - Pagina Archivio - Cerco il Tuo volto; L'Osservatore Romano; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N., http://thierry.jallas.over-blog.com.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu