 |
| Isus vorbeste multimii... |
Înțelepciunea
lui Dumnezeu
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora: 8:00 (8 septembrie 2019)
Omilie
Cele trei lecturi biblice din
această duminică ne descoperă înţelepciunea lui Dumnezeu care nu are nimic cu
înțelepciunea acestei lumi. Spun despre iubirea înfăcărată a Domnului care vrea
mântuirea tuturor oamenilor. Putem intitula această duminică sărbătoarea „Înțelepciunii
lui Dumnezeu”, care știe să conducă omul să se înțeleagă pe sine însuși în
istoria lumii, după planul Domnului.
Pentru înțelepciune, singurul
Dumnezeu cunoaște secretele fericirii omului. Când omul pretinde să se
descopere pe sine însuși, se angajează în mod inevitabil într-o direcție
greșită: e lecția din grădina Eden, din paradisul pământesc, când Adam și Eva
au păcătuit. Domnul descoperă poporului său și omenirii secretul fericirii. Despre
aceasta vorbește lectura întâia din cartea Înțelepciunii
(Înț 9,13-18b). Primul mesaj este o lecție de umilință: „Cine poate
cunoaşte planul lui Dumnezeu şi cine se va gândi la ce vrea Domnul? Gândurile
celor muritori sunt şovăielnice şi cugetările noastre, nesigure” (v. 13-14).
Într-o lume care se mândrește cu marea „știință”, cuvântul lui Dumnezeu ne
învață că „gândurile muritorilor sunt şovăielnice” dacă nu sunt luminate de sus
cu darul înțelepciunii. Este o altă scară
de valori în care se verifică realitatea creată. Toată știința lumii, fără
înțelepciune, nu ne poate mântui. Singura înțelepciune a lui Dumnezeu „întreaptă
căile celor de pe pământ”, îi instruiește pe oameni în ceea ce este plăcut
Domnului.
Cartea Înțelepciunii a
fost scrisă tocmai în Alexandria Egiptului – oraș universitar de renume – de un
evreu pios din secolul întâi înainte de Cristos și care a știut să armonizeze
filozofia greacă cu credința ebraică, impregnată de platonism – „căci trupul coruptibil
îngreunează sufletul şi trupul pământesc apasă peste mintea cu multe griji” (v.
15) – [din limbajul lui
Fedon după Platon], dar fidelă mesajului tradițional sapiențial Lupta dintre trup și suflet
este departe de dualismul platonic; este doar o schemă pentru a demonstra
infirmitatea nativă a omului cu tendințele și tulburările sale. Dumnezeu
intervine în viața oamenilor pentru a le da „înţelepciunea” sa gratuită ce
învinge toate limitele. Omul umil nu se mândrește că posedă lucrurile prin
meritul său, dar îi dă glorie lui Dumnezeu pentru că recunoaște că totul este
un dar al său și le folosește pentru a face binele. În timp de „știința” este
rodul cunoștințelor, a studiilor și experențelor umane, „înțelepciunea” este
Duhul lui Dumnezeu revărsat ca dar divin în sufletele simple dincolo de
meritele și de gradul de studii.
Acest Duhul îl descoperă pe
Onesim lui Filimon nu doar ca pe un sclav, dar ca fiu al lui Dumnezeu. Este
mesajul lui Paul din lectura a doua dintr-un bilețel scris lui Filimon (Flm 9b-10.12-17), din orașul Colose, din
Asia Mică, vecin cu Efesul, convertit cu toată familia sa de către Paul care îl
cheamă: „iubitul nostru colaborator” (Flm
1,1). Filimon era bogat și credincios lui Cristos și Bisericii. Avea un sclav –
Onesim – care a fugit de la Colose unde îl întâlnește pe Paul în închisoare la
Efes [în anul 50] sau la Roma [prin anul 60] unde i-a vorbit despre iubirea lui
Isus. Astfel Onesim s-a convertit şi a fost botezat. Conform legii romane putea
să fie pedepsit cu moartea fără scrupule: să-l răstignească! Ar fi putut să-i
scrie foarte arzător că în lumea păgână sclavia era de abolit, dar se adresează
prietenului său, Filimon, pentru a-l convinge să-l reprimească ca pe un „frate
preaiubit” nu ca pe un sclav fugar: „eu, Paul, acum bătrân şi prizonier al lui
Cristos Isus: te rog pentru copilul meu, pentru Onesim, căruia i-am dat naştere
în lanţuri” (v. 9-10); „dacă mă consideri părtaş în credinţă cu tine,
primeşte-l ca pe mine însumi!” (v. 17). Prin această scrisoare, descoperim delicatețea
pe care Dumnezeu o pune în inimă: ne face frați. „Așadar, nu mai este iudeu,
nici grec, nici sclav, nici om liber, nici bărbat și nici femeie: voi toți
sunteți una în Cristos Isus” (Gal
3,28). Fraternitatea lui Cristos rupe relația patron–sclav. Astfel creștinismul
este eliberarea omului. De acum Onesim este primit ca frate, salvat de
comuniunea deplină cu Domnul.
În Evanghelia de astăzi (Lc 14,25-33), Isus, lasă masa, la care l-a
invitat unul dintre conducătorii fariseilor, se îndreaptă spre Ierusalim.
Aici sfântul Luca adună cuvintele lui Cristos cu privire la exigențele urmării
sale. Se îndreaptă spre patima și moartea sa pe cruce. Cel care vrea să-l
urmeze să-și facă bine calculile. Am auzit cuvintele lui Isus care sunt în stare
să deruteze: „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia,
copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul
meu” (v. 26). Expresia este folosită de Isus pentru a sublinia caracterul
atașamentului pe care-l cere de la discipoli. Cristos nu ezită să le atragă
atenţia oamenilor care îl urmează, atraşi de autoritatea sa, şi-i pune pe toţi
în faţa exigenţelor radicale ale urmării sale. Invitaţia este adresată
mulţimii, adică tuturor: „multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se,
le-a spus” (v. 25). Formula are influențe aramaice; vrea să spună: al iubi pe
Dumnezeu mai mult decât pe tatăl tău natural. Limbajul lui Luca este mai dur
decât cel folosit de Matei. Luca păstrează verbul grec „a urî” [misein] şi nu „a iubi mai puţin”, așa
cum interpretează Matei. Evanghelistul nu intenţionează „să urască” în adevăratul
sens al cuvântului; el ştie bine că părinţii trebuie să fie iubiţi şi
respectaţi. Este vorba nu de o ură, ci de „dezlipire”. Cu toate acestea el a
păstrat verbul „a urî”, „a disprețui” care indică o detaşare radicală. Cine nu urăște
„ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu” (v. 26). Isus
invită ucenicul să rupă legăturile cu sine însuşi și cu ai săi și să se
încreadă în Dumnezeu.
Luca a propus „teologia sărăciei”
ca urmare a lui Isus. „A poseda”, întunecă conștiința. Luca contrapune verbul
„a fii” în iubire, gata să renunțe „până și la viața proprie” într-o dispuiere
interioară asemenea cu accea a lui Cristos – slujitorul suferind. Urmându-l pe
Isus este o „mortificare”, adica „dat la moarte” în ceea ce este trecător
pentru viața liberă și răscumpărată; este
a-l lăsa pe Domnul să ne umple viața cu iubirea sa. Un creştin matur trebuie să
ajungă să înţeleagă că propria lui existenţă îşi află sensul numai lăsându-l pe
Cristos să trăiască în sine; iubirea sa valorează mai mult decât viața, până în
punctul că pentru el va trebui să fim gata chiar să ne dăm viaţa. Domnul ne
cere primirea iubirii sale dezinteresate și generoase. Așa este înțelepciunea
lui Dumnezeu…
Isus povestește două mici
parabole – construiea un turn și a regelui care se luptă împotriva altui rege –
care ne învaţă că trebuie să reflectăm bine înainte să facem ceva… Înțelepciunea evanghelică constă în a calcula ceea ce este
necalculabil, imens, și a ne pregăti liber cu iubire la renunțarea radicală în
urmarea lui Cristos. Important este să mergem pe căile Domnului şi de a
ne lăsa transformați de cuvântul lui Dumnezeu…
bibliografia [anul
C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net); Biblia,
Sapientia, Iași 2013; Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di
Ci, Leumann (Torino) 1997; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli
M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org);
Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro;
www.pastoratie.ro); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net);
Masetti N., Guidati dalla Parola,
EMP, Padova 1995; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și
omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Tessarolo
A., (ed) Messale e lezionario meditato,
EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Spreafico
A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu