„Faceți în amintirea mea!” [Joia Sfântă] (29 martie 2018)

Învățătorul slujind - de Del Parson.

„Faceți în amintirea mea!”

pr. Isidor Chinez  (29 martie 2018)

Lecturi: Exodului 12,1-8.11-14; 1Corinteni 11,23-26;  Evanghelia Ioan 13,1-15 (lecturi).

Omilie

Biserica și toată comunitatea creștină sunt inaugurate de cuvintele pronunțate de Isus la Ultima Cină: „Faceţi aceasta în amintirea mea!” (1Cor 11,24), adică ca „memorial” al meu, după cum este textul biblic. 

În lectura întâia luată din cartea Exodului (Ex 12,1-8.11-14) Dumnezeu recunoaște valoarea vechiului rit folosit de popoarele din Asia: a mânca împreună înainte de a se despărți pentru pășunatul de primăvară, dar îi dă o semnificație cu totul nouă. Nu este vorba de persoane care se resping, dar de oameni care se află împreună pentru a forma un popor nou. Este mielul de Paști. A mânca cina în picioare pentru că după aceea este un drum lung de la sclavia Egiptului la libertate. „Să-l mâncaţi aşa: să aveţi mijlocul încins, sandalele în picioare şi toiagul în mână; să-l mâncaţi în grabă: este Paştele Domnului!” (v. 11). Este un dar a lui Dumnezeu care trebuie celebrat ca „memorial” [zikkàrón]. Sunt mirabilia Dei – adică „minunățiile lui Dumnezeu”. Cristos este adevăratul miel pascal, cu sângele vărsat pentru noi: vrea să ne sfințească și ne iubește pe toți pe nume.

Isus, fidel tradiției, celebrează vechiul rit pascal, dar pune semnificații care depășește orizontul dat. El este noul miel pascal, jertfit, pentru că prin sângele său îi eliberează de păcat și sfințește oamenii din toate timpurile. În prima Scrisoarea către Corintieni (1Cor 11,23-26) Paul nu inventează, dar transmite tradiția care vine direct de la Domnul:  „eu am primit de la Domnul ceea ce v-am transmis” (v. 23). Nu este o simplă comemorare, ci, după cum afirmă sfântul Augustin, se celebrează un „memorial”, așa cum este cuvântul biblic: „faceţi aceasta în amintirea mea!” (v. 24). În alte cuvinte se celebrează liturgia misterică, adică ascunsă, de actualizarea evenimentului istoric: „acesta este trupul meu cel care este pentru voi” (v. 24); „acesta este potirul noii alianțe în sângele meu” (v. 25). „Pentru voi” s-a lăsat dus la moarte din iubire. Este alianța cu noi făcută de Dumnezeu în sângele mielului. Este Euharistia sau sfânta Împărtășanie sau Pâinea frântă. Este celebrarea întregii comunități din dragoste pentru Domnul.

În Evanghelia după Ioan (In 13,1-15) este gestul lui Isus de a spăla picioarele discipolilor. A căzut în genunchi pentru a-i sluji cu umilinţă pe ucenicii săi. Este logica lui Dumnezeu: este logica iubirii! Este iubirea lui Dumnezeu dăruită, trăită, consumată total de Isus. Este iubirea Tatălui care ajunge să dea pe propriul său Fiu spre salvarea omenirii. Textul se termină cu porunca iubirii și a slujirii aproapelui.

„Știind Isus că îi venise ceasul să treacă din lumea aceasta la Tatăl, iubindu-i pe ai săi care erau în lume, i-a iubit până la sfârşit” (v. 1). „I-a iubit până la sfârşit”: Ioan vrea să scoată în evidenţă totala dăruire a iubirii din partea lui Isus. Cristos a voit ca să nu fie nici un dubiu în privința acestui „memorial” – Euharistia. În loc să relateze instituirea Euharistiei – deja prezentă în celelalte evanghelii şi în tradiţia orală (vezi lectura a doua) – evanghelistul dă semnificaţie evenimentului spălării picioarelor. Ioan a înțeles așa de bine și a trecut cu vederea despre relatarea pâinii frânte de la Ultima Cină păstrând numai spălarea picioarelor. „După ce le-a spălat picioarele, şi-a luat hainele, s-a aşezat iarăşi la masă şi le-a spus: «Înţelegeţi ce am făcut pentru voi? Voi mă numiţi ’Învăţătorul’ şi ’Domnul’ şi bine spuneţi, pentru că sunt. Aşadar, dacă eu, Domnul şi Învăţătorul, v-am spălat picioarele, şi voi sunteţi datori să vă spălaţi picioarele unii altora»” (vv. 12-14). Gestul de ospitalitate practicat în mod obișnuit în lumea Orientului Mijlociu era împlinit de un sclav. Și, iată că „Domnul şi Învăţătorul” se apleacă în genunchi în fața ucenicilor să le spele picioarele. O iubire prea mare!  Este manifestarea unei profunde umiliri!  

Nu au înțeles prea bine! Cristos ni-l cere și nouă. „Căci v-am dat exemplu ca şi voi să faceţi aşa cum v-am făcut eu” (v. 15). Isus vrea să ne învețe să trecem de la un lucrul penibil [greu de suportat] la serviciu [este faptul de a servi: formă de muncă în folosul cuiva].

E greu sau ușor? Depinde cum iubești…

---

[bibliografia (anul B): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Masetti N., Guidati dalla Parola, Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995; Comastri A, Il giorno del Signore. Riflessioni sulle letture festive. Ciclo B,  Edizioni Paoline, Torino 1989; Bianco E., Accogliere la parola. Anno B, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1996;  Biblia, Sapientia, Iași 2013.

---