Un
Dumnezeu mult răbdător
[anul A]
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 11:00 (23 iulie 2017)
Lecturi: Înţelepciunii 12,13.16-19; Romani 8,26-27; Evanghelia Matei 13,24-43.
Omilie
Lecturile biblice din această
duminică ne invită să descoperim adevărata față a lui Dumnezeu: Domnul este mult
răbdător.
Mesajul primei lecturi luată din Cartea Înțelepciunii (Înţ 12,13.16-19) este că Dumnezeu este
mult mai uman decât omul. „Tu […] ne judeci cu blândeţe şi ne conduci cu multă
îngăduinţă!” (v. 18). La imaginea unui Dumnezeu răzbunător care condamnă fără
mila pe toţi duşmanii poporului său i se substituie un Dumnezeu răbdător. Domnul
se arată îngăduitor față de toți oamenii arătându-și extraordinara răbdare.
Marea sa dorinţă e că păcătosul să se întoarcă şi să trăiască. Lasă tuturor
această posibilitate. „Politica” lui Dumnezeu trebuie să devină un simbol și o normă
pentru cel credincios: Domnul ne învață că numai pe calea iubirii răbdătoare și
milostive (v. 19) este salvarea. Un optimism în privința tuturor oamenilor…. Să-i
cerem Domnul puțină omenie, adică purtare blândă și înțelegătoare. Să învăţăm a
vedea lumea așa cum el o vede, cu o privire plină de iubire.
În a doua lectură (Rom 8,26-27), sfântul Paul ne invită să
ne îndreptăm spre Dumnezeul nostru care intervine pentru a ne dărui pe Duhul
Sfânt. La gemătul creației și al nostru se adaugă cel al Duhului, care dă viață
(v. 2) și face din noi fii ai lui Dumnezeu (vv. 14-17). În tensiunea aceasta, ajutorul
nostru vine de la Duhul Domnului pentru incapacitatea noastră de rugăciune. „Duhul
vine în ajutorul slăbiciunii noastre, pentru că nu ştim ce să cerem în rugăciune”
(v. 26). Rugăciunea noastră este marcată de neputință. Paul se gândește la
distracțiile și uscăciunea noastră, mai mult la incapacitatea noastră de al
atinge pe Dumnezeu. Mulţi gândesc că îl influențează pe Dumnezeu prin formulele
lor de rugăciune… Dar Dumnezeu este cu totul altfel! Domnul este pentru noi
inaccesibil! Atunci nu trebuie să disperăm? Nu. Suntem oameni dar Duhul Sfânt,
care locuiește în inimile noastre, intervine pentru noi „cu suspine negrăite”
și dorința noastră este purtată înaintea Tatălui cu nespusă intensitate.
Spiritul, care este în noi prin botez (Rom
5,5), ne ajută să formulăm rugăciunea noastră adevărată conform cu planul lui
Dumnezeu. Cu el, devenim capabili de a ne deschide la iubirea Tatălui şi să
răspundem voinței sale de iubire.
Acesta este mesajul pe care îl
găsim în Evanghelie de astăzi (Mt 13,24-43),
din parabola grâului şi neghinei: un Dumnezeu care este răbdător.
Omul care a semănat sămânţa bună
este Dumnezeu. Nu uităm ceea ce a spus în prima relatare a creaţiei: „Și
Dumnezeu a privit toate cele pe care le făcuse și, iată, erau foarte bune” (Gen 1,31). Trebuie să spunem și s-o
repetăm: Dumnezeu ne dă grâu bun. „Dar
pe când oamenii dormeau, a venit duşmanul lui, a semănat neghină prin grâu şi a plecat”
(v. 25). Problema este că, în loc de a „veghea” grâul, dormim. Diavolul nu
doarme. El stă la pândă pentru a semăna neghină. În limba greacă, neghina se
traduce cu „zizanie”, adică tulburare, discordie, încăierare, calomnie. Este
tot ce e contrar comuniunii. Și noi ne instalăm în rutină. Când ne trezim, ne
dăm seama că există zâzanie peste tot. Uităm de Domnul şi de Evanghelia sa. Nu
degeaba spune Isus să veghem şi să ne rugăm pentru a nu ceda ispitei…
Atunci când ajunge să rodească,
iată că apare amestecat cu grâul şi neghina. Neghina când e mică se confundă cu
grâul, deoarece firele lor verzi sunt foarte asemănătoare grâului. Deși, a
crescut neobservată, este amestecată prin grâu. Atunci câţiva servitori zeloşi se
oferă să îndepărteze neghina. Este nerăbdarea slujitorilor… Dar stăpânul se
opune: „Nu, ca nu cumva plivind neghina să smulgeţi o dată cu ea şi grâul.
Lăsaţi-le să crească împreună până la seceriş” (vv. 29-30). Abia atunci va da
poruncă să despartă grâul de neghină, adunând grâul în hambar şi aruncând în
foc neghina; abia atunci şi numai el, Domnul, va face această separare; nu înainte
şi nu noi, slujitorii săi… Uimirea ascultătorului stă în faptul că acum neghina
nu trebuie smulsă, ci mai degrabă lăsată să crească împreună cu grâul până la
secerat: altfel există riscul – adaugă cu ironie stăpânul – de a smulge grâul
şi de a lăsa neghina.
Centrul parabolei este aici, în
această răbdare a lui Dumnezeu. Stranie „politică” a sa de îngăduință… Prezența
răului alături de bine, contrastul și opoziția, pe care Împărăția le întâmpină,
fac parte din această creșterea normală. Să împărtășim optimismul lui Dumnezeu
care lucrează cu folos chiar dacă mai tainică și ascunsă decât răul. Suntem
chemaţi la răbdare: în trăirea acestei realităţi stă posibilitatea noastră de a
primi Împărăţia vestită de Isus. Încrederea este a aceluia care ştie că Dumnezeu
lucrează deja în inima fiecărui credincios. „Însuşi Duhul Sfânt intervine
pentru noi prin strigăte negrăite” (Rom
8,26). Mereu cu speranța că drumul parcurs al istoriei nu are ca scop nimicul
sau ruina, ci „secerișul” care este vestirea marii biruințe a Domnului ce va
face să strălucească tot binele semănat de secole în diferitele țări ale lumii.
Mesajul întregii liturgii a
cuvântului de astăzi este: deși umblăm în bezna prezentului, „împărăția lui Dumnezeu
a venit deja între voi” (Mt 12,28).
Speranța creștinului trebuie să privească spre destinul său cu încredere
nebiruită.
[bibliografia
(anul A): Bianchi E. (http://www.monasterodibose.it); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net);
Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va);
Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia);
Ludmann R., Parole pour ta route,
Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului,
Sapientia, Iași 2014]; Jesùs Manuel
Garcìa (http://www.catechistaduepuntozero.it); Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB
Bologna 1974; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981;
Masetti N., Guidati dalla Parola,
Edizioni Messaggero Padova, Padova 1995].
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu