† Sfânta Maria, Maica lui Dumnezeu: Un an bun pentru pace, dacă vom învinge indiferenţa

Madonna del Ripose - de Roberto Ferruzzi

Evanghelia Luca 2,16-21: Păstorii s-au dus în grabă şi i-au găsit pe Maria şi pe Iosif împreună cu copilul care era culcat în iesle. După ce l-au văzut, au vestit cuvântul ce li se spusese despre acest copil. Toţi câţi îi auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. Iar Maria păstra toate aceste cuvinte şi se gândea la ele în inima ei. Păstorii s-au întors slăvind şi lăudând pe Dumnezeu pentru toate câte auziseră şi văzuseră, precum li se spusese. Când a sosit ziua a opta, ziua tăierii împrejur, i-au pus copilului numele Isus, nume pe care i-l dăduse îngerul înainte de a fi fost zămislit.

 

Omilie

 

 

Liturgia din prima zi a anului este foarte plină. Octava de Crăciun – cu reforma liturgică postconciliară din 1969 – a devenit solemnitatea sfintei Maria, Mama lui Dumnezeu, şi, începând cu 1 ianuarie 1968, din voința papei Paul al VI-lea, este Ziua Mondială a Păcii.

 

Sărbătoarea care revine an de an, atât prin aşteptările unui noul început de an, cât prin numeroasele marşuri cu torțele aprinse pentru pace de către asociațiile catolice și nu numai, au sfârșit prin a i-o lua înainte. Și noi, în urma mesajului papei Francisc, dedicăm această reflecţie speranţei de pace şi să încercăm să o construim.

 

În deşert, unde Moise la cererea lui Dumnezeu conduce spre libertate poporul care nu simte în această lungă și dificilă călătorie un dar a lui Dumnezeu. Continuă plângându-se, chiar de mana se afla în fiecare dimineaţă înaintea cortului: „’Cine ne va da carne să mâncăm?’ Ne aducem aminte de peștii pe care-i mâncam în Egipt gratis, de castraveți, de pepeni, de praz, de ceapă și de usturoi. Acum ni s-a uscat sufletul: nu este nimic decât mană înaintea ochilor noștri” (Num 11,5-6). Dumnezeu cu toate acestea vrea ca preoţii să reamintească că Dumnezeu este bun şi milostiv cu o binecuvântare liniștitoare: „Să te binecuvânteze Domnul şi să te păzească. Domnul să-şi lumineze faţa asupra ta şi să se îndure de tine. Domnul să-şi îndrepte faţa către tine şi să-ţi dăruiască pacea”.

 

În zilele noastre, noi, ca și evreii în deşert, suntem ușor de tânguit, înclinat să regretăm „ceapa și castraveții” din trecut (întotdeauna fals ca în prezent) şi pesimist spre viitor: „Cine ne va da carne să mâncăm?”: cine ne va da un pic de seninătate și de linişte cu terorismul care face multe masacre și amenință mereu cu grave accidente; cu aceste războaie împrăştiate aici şi acolo care riscă să poarte tragedii de neimaginat; cu criza economică ce în ce mai lungă și epuizantă; cu lipsa de locuri de muncă; cu corupţia care infectează orice instituţie, chiar şi pe cei care ar trebui să o combată; cu clasa politică care vorbește foarte mult dar hotărăsc foarte puţin sau nimic?

 

Învingem aceste sentimente negative!

 

Domnul ne binecuvântează şi veghează și peste noi, și chiar face să strălucească fața peste noi. Pentru noi este dispus să ne dea pacea, darul care uneşte cu sine toate celelalte bunuri, cu condiția ca, în loc să ne plângem, să acceptăm angajarea pe care o face papa Francisc în mesajul său la a 48 Ziua Mondială a Păcii: „Învinge indiferenţa şi dobândește pacea”.

 

Începe anul 2016, trecând prin Poarta Sfânta a Milostivirii. Milostivirea  – spune papa Francisc – este „inima lui Dumnezeu”, manifestându-se în Fiul său, „născut dintr-o femeie”, numit Isus (care înseamnă: „Dumnezeu salvează”) şi dat pentru noi „că să dobândim înfierea”. Dacă „milostivirea este inima lui Dumnezeu – continuă papa – de aceea trebuie să fie şi inima tuturor celor care se recunosc membrii ai unicei mari familii a fiilor săi; o inimă care bate puternic oriunde cu demnitatea umană – refleție a feţei lui Dumnezeu în creaturile sale – este în joc”.

 

Fii ai lui Dumnezeu şi fraţi în Isus, în Duhul său, putem să-l chemăm: „Abbà! Tatăl!”. Cu toate acestea, însă nu sunt vorbe goale, vom trebui să învingem indiferenţa printre fraţii, urmând cuvântul şi exemplul său. El – reaminteşte papa Francisc – pentru a învăța „să fim milostivi precum Tatăl, îi invită să înveţe să se oprească în faţa suferinţelor din această lume pentru a le alina, în faţa rănilor celorlalţi pentru a le îngriji, cu mijloacele de care dispune, pornind de la propriul timp, în pofida multelor ocupaţii (cf. Mesaj, 5).

 

Dorim ca în acest an să fie „bun” pentru pace, şi, prin urmare, pentru noi? Să dăm din contribuția noastră pentru a o construi, învingând ispită indiferenţei.

 

Nu este ușor! „Indiferenţa – scrie papa – caută adesea pretexte: în respectarea preceptelor rituale, în cantitatea de lucruri care trebuie făcute, în antagonismele care ne ţin departe pe unii de alţii, în prejudecăţi de tot felul care ne împiedică să devenim aproapele” (Mesaj, 5).

 

Angajare imposibil, dacă fiecare dintre noi, „în spiritul Jubileului Milostivirii, fiecare este chemat să recunoască modul cum indiferenţa se manifestă în propria viaţă şi să adopte o angajare concretă pentru a contribui la îmbunătăţirea realităţii în care trăieşte, începând de la propria familie, de la vecini sau de la locul de muncă (Mesaj, 8).

 

Regina Păcii, Mama lui Dumnezeu și mama noastră, să ne protejeze și să ne susțină.

 

(pr. Tonino Lasconi [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://www.paoline.it/blog/liturgia/788-un-anno-buono-per-la-pace-se-vinciamo-l-indifferenza.html).