Martiriul sfântului episcop Ciprian

Din Actele proconsulare ale martiriului sfântului episcop Ciprian (Acta, 3-6: CSEL 3, 112-114)

 

Într-un lucru atât de corect, nu mai este nimic de reflectat

 

În dimineaţa zilei de 14 septembrie, multă lume era adunată la Sexti, după cum poruncise proconsulul Galerius Maximus. Astfel, acelaşi proconsul, Galerius Maximus, a poruncit să fie adus Ciprian, la audienţa pe care o ţinea în ziua aceea, în atriumul Sauciolum. Când a ajuns înaintea lui, proconsulul Galerius Maximus i-a spus episcopului Ciprian: „Tu eşti Thascius Ciprian?” Episcopul Ciprian a răspuns: „Da, eu sunt”.

 

Proconsulul Galerius Maximus a spus: „Tu eşti cel care te-ai prezentat drept conducător al unei secte sacrilege?” Episcopul Ciprian a răspuns: „Eu sunt”. Galerius Maximus a spus: „Preasfinţii împăraţi îţi poruncesc să jertfeşti”. Episcopul Ciprian a spus: „Nu o fac”.

 

Proconsulul Galerius Maximus a spus: „Reflectează bine”. Episcopul Ciprian a spus: „Fă ceea ce ţi s-a poruncit. Într-un lucru aşa de corect nu mai este nimic de reflectat”.

 

Galerius Maximus, după ce s-a sfătuit cu colegiul magistraţilor, cu greutate şi în silă, a rostit această sentinţă: „Tu ai trăit mult timp în mod sacrileg şi ai adunat în jurul tău foarte mulţi din secta ta criminală şi ai devenit duşman al zeilor romani şi al riturilor lor sacre. Iluştrii şi preasfinţii împăraţi Valerian şi fiul său, Gallienus Augustus, şi Valerian, ilustrul cezar, nu au reuşit să te readucă la respectarea ceremoniilor lor religioase. De aceea, deoarece eşti autorul şi instigatorul celor mai rele fărădelegi, tu însuşi vei fi un exemplu pentru cei pe care i-ai adunat în jurul acţiunilor tale ticăloase.

 

Respectarea legilor va fi consfinţită cu sângele tău”. După ce a spus aceste cuvinte, a citit cu voce tare, de pe o tăbliţă, decretul: „Poruncesc ca Thascius Ciprian să fie pedepsit cu decapitarea”. Episcopul Ciprian a spus: „Mulţumesc lui Dumnezeu”.

 

După această sentinţă, mulţimea fraţilor spunea: „Şi noi vrem să fim decapitaţi împreună cu el”. Din cauza aceasta, a apărut o mare agitaţie între fraţi şi multă mulţime l-a urmat. Astfel, Ciprian a fost condus în ogorul Sexti şi aici s-a dezbrăcat de mantie şi de glugă, a îngenuncheat pe pământ şi s-a prosternat în rugăciune către

 

Domnul. Apoi şi-a dezbrăcat tunica şi a dat-o diaconilor, rămânând numai cu haina de lână, şi aşa a rămas în aşteptarea călăului.

 

Când acesta a sosit, episcopul a dat poruncă ucenicilor săi să-i dea douăzeci şi cinci de monede de aur. Între timp, fraţii aşterneau în faţa lui bucăţi de pânză de in şi batiste. Apoi, fericitul Ciprian s-a legat la ochi cu mâinile sale, însă nereuşind să lege colţurile pânzei, au intervenit să-l ajute preotul Iulian şi subdiaconul Iulian.

 

Aşa a suferit Ciprian martiriul, iar trupul său, din cauza curiozităţii păgânilor, a fost depus într-un loc apropiat, unde să poată fi ferit de privirea indiscretă a păgânilor. Apoi, în timpul nopţii, a fost dus de acolo cu torţe şi lumânări aprinse şi condus până la cimitirul procuratorului Macrobius Candidianus, care este pe strada Corturilor, lângă piscine. După puţine zile, proconsulul Galerius Maximus a murit.

 

Sfântul episcop Ciprian a suferit martiriul la 14 septembrie, sub împăraţii Valerian şi Gallienus, în timp ce, peste toate, domnea Domnul nostru Isus Cristos, căruia să-i fie cinste şi mărire în vecii vecilor. Amin.

 

(Sursă: Breviar IV)