 |
| „Mergeți în via mea!” |
Evanghelia – Matei 20,1-16: Împărăţia cerurilor este asemenea
stăpânului care a ieşit dis-de-dimineaţă ca să angajeze lucrători în via sa.
După ce s-a înţeles cu lucrătorii cu un dinar pe zi, i-a trimis în via lui.
Ieşind la ceasul al treilea, a văzut pe alţii stând în piaţă şi le-a spus:
«Mergeţi şi voi în vie şi vă voi da ce vi se cuvine». Iar ei au plecat. Din nou
a ieşit pe la ceasul al şaselea şi al nouălea şi a făcut la fel. Apoi a ieşit
pe la ceasul al unsprezecelea şi a găsit pe alţii stând şi le-a spus: «De ce
staţi aici toată ziua degeaba?» I-au spus: «Pentru că nimeni nu ne-a angajat.
El le-a zis: «Mergeţi şi voi în vie!» Când s-a lăsat seara, stăpânul viei a
spus administratorului său: «Cheamă lucrătorii şi dă-le plata, începând de la
cei din urmă şi până la cei dintâi». Venind cei de la ceasul al unsprezecelea
au primit câte un dinar. Venind apoi primii, se gândeau că vor primi mai mult,
dar au primit şi ei câte un dinar. Primindu-l, murmurau împotriva stăpânului
zicând: «Aceştia din urmă au lucrat o oră, iar tu i-ai tratat ca pe noi care am
suportat greutatea zilei şi arşiţa». Dar el a răspuns unuia dintre ei:
«Prietene, nu te nedreptăţesc. Oare nu ne-am înţeles cu un dinar? Ia ceea ce
este al tău şi du-te! Eu vreau să dau acestuia din urmă ca şi ţie. N-am dreptul
să fac ceea ce vreau cu bunurile mele? Sau ochiul tău este rău pentru că eu
sunt bun?» Astfel ultimii vor fi primii, iar primii [vor fi] ultimii”.
Omilie
Isaia – în
prima lectură – afirmă că gândurile lui Dumnezeu nu sunt gândurile noastre şi
căile sale nu sunt căile noastre. Parabola lui Isus ne oferă în acest sens un
exemplu. Un stăpân angajează lucrători la via sa la toate orele din zi. La
sfârşitul zilei începe să-i plătească pe ultimii sosiţi în loc pe primii.
Deja acest
gest surprinde, dar adevărata surpriză este că stăpânul le dă tuturor aceeaşi
plată, şi celor din urmă ca şi celor dintâi.
Nu este
drept, spun muncitorii din primele ore: o singură oră de muncă nu merită
aceeaşi plată ca o zi întreagă! Dumnezeu cheamă în fiecare ceas, când crede şi
cum crede. Momentul în care ajunge chemarea, dacă devreme sau târziu, nu are
importanţă. Important este a fi prompţi, a răspunde la chemarea proprie atunci
când vine, a prinde singura ocazie pe care o ai. În plus, stăpânul începe să-i
plătească pe cei din urmă în loc de cei dintâi: „Primii vor fi ultimii şi
ultimii vor fi cei dintâi”. Împărăţia Cerurilor dărâmă poziţiile răsturnând
ierarhiile de valori pe care şi le-a construit omul. Dumnezeu are un metru
diferit, îi preferă pe cei din urmă celor dintâi, pe păcătoşi celor drepţi și aroganţi,
pe cei umili celor înţelepţi.
Dar acestea
sunt simple gânduri marginale. Centrul parabole stă în faptul că ultimii au
fost plătiţi ca primii. Dreptatea lui Dumnezeu este complet diferită de a
noastră.
Mai este
însă ceva: muncitorii de la prima oră se plâng pentru că sunt convinşi – în
adâncul inimii lor – că a lucra în vie este o oboseală și nimic altceva, nu un
noroc şi o bucurie. Şi aşa se plâng şi cer o diferenţă. Lamentarea lor arată că
nu au înţeles nimic din evanghelia lui Dumnezeu: da, sunt credincioşi
practicanţi, dar nu au înţeles că ascultarea de Domnul este de o sută de ori
mai mare. Sunt creştini practicanţi care însă îi aplică lui Dumnezeu schema
comportamentului omului: atâta muncă, atâta răsplată.
În faţa
nemulţumirii muncitorilor, Dumnezeu explică motivele sale. Dacă el, stăpânul, acționează
așa, nu este pentru că îl neglijează pe cel care a muncit mai mult, dar pentru
că el îi iubeşte şi pe cei din urmă.
Nu este
violată dreptatea – stăpânul dă şi celor dintâi chemaţi cât s-au împăcat! – ci
proporţionalitatea. Spaţiul de acţiune a lui Dumnezeu este spaţiul larg al
bunătăţii nu al zgârceniei de tipul „atât şi atât”. Dumnezeul din evanghelie nu
este fără dreptate, dar nu vrea să se lase să fie prizonier al spaţiului
strâmpt al proporţionalităţii. Pentru om proporţionalitatea pare să fie o lege
de neatins, dar aceasta nu este valabil şi pentru Dumnezeu. Dacă vrei să te
apleci asupra misterului lui Dumnezeu, eliberează-te în realţiile tale de
schema rigidă a proporţionalităţii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu