Putem fi spiritual uniţi cu Cristos în Trupul său

Conştienţi de a fi în deplină comuniune cu Biserica chiar şi fără a primi sacramental Sf. Împărtăşanie: la prima vedere, potrivit unei simţiri comune, aceasta pare o contradicţie. Nu este astfel şi Benedict XVI a explicat de ce acum câteva zile, la Întâlnirea Mondială a Familiilor, desfăşurată la Milano, abordând cu atenţie chestiunea delicată a celor divorţaţi şi recăsătoriţi civil.

În editorialul său pentru săptămânalul informativ "Octava Dies", a Centrului de Televiziune Vatican, pr. Federico Lombardi ne oferă această reflecţie:

• "Cu ocazia sărbătorii 'Corpus Domini', Papa a reluat o temă caracteristică magisteriului său despre cultul euharistic: aspectul complementar al celebrării Liturghiei şi al adoraţiei euharistice. O accentuare excesivă, pentru a nu spune exclusivă, a Celebrării Euharistice în detrimentul dimensiunii şi a timpului efectiv dedicat adoraţiei, duce la a nu mai înţelege şi a nu percepe prezenţa vie a Domnului în Sacramentul Euharistic şi în afara Sfintei Liturghii, şi, probabil, nici semnificaţia spirituală şi bogăţia însăşi a celebrării Liturghiei.

A percepe această prezenţă în adevărul său şi în realitatea sa, este fundamental pentru viaţa creştină. Mi-au revenit spontan în minte cuvintele intense pe care Papa le-a spus acum câteva zile la vigilia festivă cu familiile la Milano, vorbind persoanelor care nu pot primi Împărtăşania pentru că se află într-o situaţie matrimonială iregulară. Benedict XVI spunea: "este foarte important să simtă că Euharistia este adevărată şi participată dacă într-adevăr intră în comuniune cu Trupul lui Cristos. Chiar şi fără primirea "corporală" a Sacramentului, putem fi spiritual uniţi cu Cristos în Trupul său". Da, pentru că Trupul său nu este numai hostia consacrată, ci comunitatea Bisericii. Invitaţia de a primi împărtăşania 'spirituală' când nu este posibilă cea 'corporală', nu înseamnă a da o mângâiere înşelătoare, ci a lărgi şi aprofunda dimensiunile vieţii în credinţa şi comunitatea de credinţă. Numai în acest fel, şi celelalte cuvinte ale Papei de la Milano – la prima vedere, greu de înţeles – îşi pot găsi semnificaţia: suferinţa celui care este lipsit de împărtăşania sacramentală, dacă este acceptată lăuntric ca preţ al mărturiei comune pe care credincioşii trebuie să o dea la valoarea stabilităţii iubirii căsătoreşti sacramentale, "este – spunea Papa - un dar pentru Biserică". Da, pentru că nu este 'în afara' comunităţii, ci 'pe deplin în interiorul ei', în inima ei, cu dorinţa probabil chiar mai aprinsă de experienţa lipsei". (Radio Vatican, 09 iun 2012).