Povestea lui "Stille Nacht" ("Noapte de vis")





Părintele Joseph Mohr de la biserica Sfântul Nicolae din Oberndorf a scris o poezie pe care a purtat-o lui Franz Xaver Gruber, care era învăţător în Arnsdorf, cu rugămintea de a scrie pentru aceasta o melodie cu doi cântăreţi şi un cor, acompaniat de o chitară. Aşa cum a descris-o Franz Xaver Gruber – compozitor al acestei melodii – istoria acestui cântec de Crăciun: „Stille Nacht, Heilige Nacht!” Pentru că orga bisericii din Oberndorf nu funcţiona, organistul Franz Xaver Gruber a cântat pentru prima dată la chitară un nou cântec de Crăciun. 



Legenda spune că în ajunul Crăciunului, tânărul preot Joseph Franz Mohr (1792-1848) a constatat cu amărăciune că foalele bătrânei orgi fuseseră roase de şobolani. Instrumentul era nefuncţional. În aceeaşi seară, colindând împrejurimile micuţului sat austriac, părintele compune în minte nişte versuri şi, ajuns la sfântul lăcaş, le pune pe hârtie. A doua zi, dis-de-dimineaţă, preotul îşi îmbracă haina lui groasă, îşi pune o căciulă şi mănuşi şi porneşte vioi spre satul vecin, Arnsdorf. Zăpada îi scârţâia sub paşi, iar entuziasmul şi nerăbdarea îl făcură să parcurgă drumul foarte repede, repetând versurile din ajun la fiecare pas. Ajuns în casa lui Franz Xaver Gruber, învăţător şi organist la biserica din Arnsdorf, ocazional şi la biserica Sfântul Nicolae din Oberndorf, îl roagă să-i pună versurile pe muzică. Organistul ia versurile de la preot şi începe să le repete în căutarea unei cadenţe. Apoi mormăie o linie melodică şi o scrie pe o hârtie. Nedorind să-l întrerupă în procesul de creaţie, Mohr începe să se joace cu copiii. Dar, după aproximativ o oră, Gruber pare a fi găsit o melodie şi ciupeşte nişte acorduri la chitară. „Părinte, cum ţi se pare melodia asta?”, întreabă el şi începe să cânte: ,,Noapte de vis” . Se opreşte pentru a face o corecţie în manuscris şi apoi continuă. Preotul este cuprins de entuziasm. Pe la a doua strofă, vocii profunde a lui Franz Gruber i se alătură vocea de tenor a preotului, iar spre sfârşit, vocea caldă a Elizabethei, soţia lui Gruber. Piesa se umple de căldură, atingându-le sufletele cu cuvintele ei simple şi linia melodică uşoară. În noaptea de 24 decembrie 1818, la miezul nopţii, colindul răsună în biserica Sfântul Nicolae. Joseph Mohr cântă tenor, Gruber bas, iar corul bisericii se alătură treptat pe acordurile de chitară. Când ecoul ultimelor note s-a pierdut, enoriaşii tânărului preot au izbucnit în aplauze. În ziua de Crăciun, piesa era deja cântată în zeci de case din jurul Oberndorfului.



Un colind care a atins şi atinge milioane de inimi pe parcursul celor 200 de ani de când este cântat, tocmai pentru că este simplu, delicat, cu o melodie care aduce o stare de linişte, meditaţie şi chiar reverenţă. Totul a pornit de la doi oameni simpli, dar ale căror inimi au rezonat cu divinul.

Cântecul ar fi rămas acolo dacă nu era constructorul de orgi, Karl Mauracher, care în 1819 a mers să repare orga din Arnsdorf. El, fie a găsit pe orgă partitura colindului, fie i-a fost dăruită de Gruber, nu se ştie, dar a dus-o în Zillertal, unde a împărtăşit-o cu două familii locale de cântăreţi populari ce călătoreau mult, familiile Rainers şi Strassers. Astfel, „Stille Nacht” a început să facă parte din repertoriul lor. Trei ani mai târziu, au cântat-o în faţa Împăratului Franz I al Austriei şi a aliatului său, Ţarul Alexandru I al Rusiei. Familia Rainer, care a cântat colindul, a fost invitată în Rusia pentru o serie de concerte. În 1834, familia Strasser a cântat Stille Nacht şi pentru regele Frederick William al IV-lea al Prusiei. El a fost atât de mişcat de ceea ce familia Strasser numea ,,Cântecul cerului”, încât a poruncit ca acesta să fie cântat de corul catedralei din capitală în fiecare Ajun de Crăciun. Colindul s-a răspândit curând în Europa, iar în 1839, Raniers a dus cântecul şi în America. De atunci, el a fost tradus în peste 300 de limbi şi dialecte.(http://www.stillenacht.info/). (cf. L.B.).