† Trupul și Sângele Domnului (Joia Verde) [C]: Prezența vie a Domnului în Euharistie [19 iunie 2025]

Prezența vie a Domnului în Euharistie

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (19 iunie 2025)

Lecturi biblice: Geneză 14,18-20; 1Corinteni 11,23-26; Evanghelia Luca 9,11b-17; lecturi biblice  

Omilie

În celebrarea celebrarea euharistică este prezența Domnului care se perpetuează în jertfa Crucii. Isus este prezent real în adunarea credincioșilor strânși împreună în numele său, în persoana slujitorului, în Cuvântul său și în mod substanțial și permanent sub speciile euharistice – pâine și vin [cf. Principii și norme ale Misalului Roman, 27]. Timp de două mii de ani, această prezență în celebrarea euharistică rămâne neschimbată. În colemnitatea de astăzi pâinea este prezentată sub două simboluri: pâinea oferită de Melchisedec și cea înmulțită de Isus. În a doua lectură este un text clasic al tradiției primei generații de creștini în legătură cu celebrarea Euharistiei.

† Sfânta Treime [C]: Unitate în comuniune [15 iunie 2025]

 

Sfânta Treime.

Unitate în comunitate

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (15 iunie 2025)

Lecturi biblice: Proverbe 8,22-31; Romani 5,1-5; Evanghelia Ioan 16,12-15; lecturi biblice

Omilie

În această duminică celebrăm solemnitatea Sfintei Treimi. Sărbătoarea de astăzi izvorăște în mod natural din Rusalii: e cunoașterea unicului Dumnezeu adevărat! Isus le spusese discipolilor săi: „când va veni el, Duhul adevărului vă va călăuzi în tot adevărul” (In 16,13) [după evanghelia de azi]. Este cel mai important adevăr la care Duhul Sfânt i-a condus pe apostoli: Sfânta Treime – Dumnezeu în trei persoane! Este de neînțeles pentru rațiunea umană, mai ales pentru evrei cum sunt apostolii: e revelația pe care Duhul Sfânt o „aruncă” în lumină. Dumnezeu s-a făcut cunoscut ca o comuniune de iubire. Treimea și iubirea sunt un unic mister: nu pot exista separat – una nu poate exista fără cealaltă parte. Este misterul transcendent, adică trece dincolo de orizontul experienței, dincolo de lumea materială – este o „ipostază” a divinității care înseamnă aspect, chip, înfățișare: în teologia creștină entitate a trinității. Dar… este apropiat, ascuns, discret, acoperit de o lumină orbitoare care provoacă amețeală, dar… și vindecă. Este un Dumnezeu inaccesibil și personal, care poate fi cunoscut și iubit ca Dumnezeu Tată, Fiu și Duh Sfânt. Sfânta Treime nu este o realitate obscură, lipsită de lumină, întunecoasă, ci un mister în fața căruia orice rațiune sau gândire logică te surprinde: e un mister de pătruns și înțeles; nu poate fi posedat, înțeles în sine în mod imediat și definitiv. De aceea se cere ca rațiunea umană să rămână deschisă unei pătrunderi tot mai mari. Astfel, cunoscându-l pe Dumnezeu, ne putem cunoaște pe noi înșine, căci suntem făcuți după imaginea sau chipul său.

† Coborârea Sfântului Duh (Rusaliile) [C]: Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului [8 iunie 2025]

 Duhul Sfânt actualizează evanghelia Domnului

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (8 iunie 2025)

Lecturi biblice:  Faptele Apostolilor 2,1-11; Romani 8,8-17; Evanghelia Ioan 14,15-16.23b-26; lecturi biblice 

Omilie

Astăzi celebrăm „darul” Duhului Sfânt. În ziua de Rusalii – în ebraică, shavuōt, în românește săptămâni [cele șapte săptămâni după Paște] – Israelul comemora cel mai prețios dar pe care Dumnezeu l-a dat poporului: Torah, care dă viață oamenilor ce o pune în practică. Așa cum pentru Israel Torah sau Legea este calea comuniunii cu Dumnezeu și a libertății, tot așa pentru credincioșii lui Isus Duhul este viață, ce ne eliberează de păcat și moarte pentru a ne face să trăim din nou în Dumnezeu. Revărsarea Duhului Sfânt realizează promisiunile lui Isus înviat și are loc în sărbătoarea ebraică a Rusaliilor, una dintre cele trei mari sărbători care cereau să facă un pelerinaj la Ierusalim. Darul Duhului este considerat în dublul său aspect: Duhul instruiește în interior pe cei care îl iubesc pe Dumnezeu – „vă va învăţa toate şi vă va aminti toate câte vi le-am spus eu” (In 14,26) –, și prezența Duhului în intimul credincioșilor este biruința definitivă asupra amenințării morții: întrucât Duhul l-a înviat pe Isus din morți, el poate elibera de moarte pe credinciosul care îl primește, constituind astfel certitudinea viitoarei învieri universale: „Dacă Cristos este în voi, deşi trupul este muritor din cauza păcatului, Duhul este viaţă datorită dreptăţii. Dacă Duhul celui care l-a înviat pe Isus Cristos din morţi locuieşte în voi, cel care l-a înviat pe Cristos din morţi va învia şi trupurile voastre muritoare, prin Duhul lui care locuieşte în voi” (Rom 8,10-11). Prima lectură este întotdeauna aceeași în ciclul trienal [anul A, B și C]. Solemnitatea de astăzi nu se poate deschide decât cu relatarea Rusaliilor: este Duhul Sfânt, al cărui prim semn, este darul limbilor. Dumnezeu și omul colaborează într-un proiect de mântuire: se extinde la toate popoarele și este fundamentul Bisericii. Darul Duhului coincide cu sărbătoarea evreiască a darul Torei de pe Sinai. Duhul vine să înlocuiască Legea antică a Alianței: creștinul, deși continuă să aibă înaintea sa o „lege” – sau o serie de învățături importante – scrise în Biblie, care în realitate este voința lui Dumnezeu scrisă în inimă. Pentru creștin, ascultarea de voința lui Dumnezeu nu este un gest servil, ci o necesitate de iubire: reprezintă plenitudinea bucuriei și a demnității sale. Acest lucru este posibil în ziua de Rusalii, când Duhul Sfânt coboară peste apostoli.

† Duminica a 7-a a Paștelui [C]: Este timpul rugăciunii [1 iunie 2025]

 

Isus și discipolii săi.

Este timpul rugăciunii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 iunie 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 7,55-60;  Apocalips 22,12-14.16-17.20; Evanghelia Ioan 17,20-26; lecturi biblice

Omilie

Evenimentele pascale sunt sinonime cu victoria, uimirea și bucuria. Istoria lui Ștefan, din prima lectură, ne amintește că Isus este „Domnul” [în greacă Kyrios]: „Doamne Isuse, primeşte duhul meu!” (Fap 7,58). Este rugăciunea lui Ștefan când moare sub lovituri de pietre. Cuvântul lui Dumnezeu, din a doua lectură, ne îndeamnă să ne amintim de puterea vestei celei bune – „Eu, Isus, am trimis pe îngerul meu, ca să vă aducă această mărturie cu privire la Biserică. Eu sunt Descendentul, Vlăstarul lui David, Steaua strălucitoare a dimineţii” (Ap 21,16) – și rugăciunea Bisericii: „Duhul şi Mireasa zic: «Vino!» Cel care aude să spună şi el: «Vino!»” (Ap 21,17). Credința în Dumnezeu este prezentată în texul evanghelic nu ca un exercițiu intelectual, ci ca o relație de iubire: e rugăciunea lui Isus – rugăciunea preoțească: „Părinte sfânt, nu mă rog numai pentru aceştia, ci şi pentru cei care vor asculta cuvintele lor şi vor crede în mine: toţi să fie una; după cum tu, Părinte, eşti în mine şi eu în tine, aşa şi ei să fie în noi una, ca lumea să creadă că tu m-ai trimis” (In 17,20-21). Isus însuși de roagă pentru noi. A fi discipolul lui Cristos înseamnă a face parte dintr-un mare întreg: nu există creștini singuri. Între înălțare și Rusalii, textele biblice ne invită la rugăciune. Este singura atitudine potrivită pentru discipoli ce așteaptă venirea Duhului. Ne îndreptăm către el, Domnul, deschizându-ne mâinile și inimile. Scopul rugăciunii este să ne pună într-o stare receptivă față de „darul” pe care Domnul vrea să ni-l facă: e Duhul Sfânt. Dumnezeu ne mântuiește prin mâinile sale: Isus și Duhul Sfânt!

† Înălțarea Domnului [C]: Isus s-a înălțat la cer [29 mai 2025]

 

Isus s-a înălțat la cer

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (29 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 1,1-11;  Evrei 9,24-28; 10,19-23; Evanghelia Luca 24,46-53; lecturi biblice 

Omilie

Înălțarea Domnului la cer este glorificarea celui care a fost respins și răstignit. Luca prezintă înălțarea la Tatăl ca fiind momentul culminant în drumul lui Isus spre Ierusalim: un drum al patimii și al exaltării. Tocmai din acest motiv, textele liturgice menționate în lecturile de astăzi, nu au savoarea unui rămas bun, căci este bucuria Paștelui. Suntem chemați să reflectăm încă o dată asupra misterului pascal în lumina înălțării lui Cristos la dreapta Tatălui. Luca relatează două versiuni în lecturile de astăzi: una în Faptele Apostolilor și cealaltă în Evanghelie după Luca, cu nuanțe diverse. În Faptele Apostolilor (Fap 1,1-11) evenimentul este situat patruzeci de zile după Paște, fără a specifica locul unde s-a realizat; în schimb, în relatarea din evanghelie (Lc 24,46-53) acțiunea s-a întâmplat chiar în duminica învierii: „apoi i-a scos până spre Betania şi, ridicându-şi mâinile, i-a binecuvântat, iar în timp ce îi binecuvânta, s-a îndepărtat de ei şi a fost ridicat la cer” (v. 50-51). Lângă Betania, deci pe Muntele Măslinilor: un loc simbolic pentru evrei, unde se așteptă întoarcerea escatologică a Domnului la sfârșitul timpurilor.

† Duminica a 6-a a Paștelui [C]: Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt [25 mai 2025]

 „Discursul de rămas bun!” [cf. In 13-17].

Calea spre „locuința” Tatălui împreună cu Isus și cu Duhul Sfânt

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (25 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 15,1-2.22-29;  Apocalips 21,10-14.22-23; Evanghelia Ioan 14,23-29; lecturi biblice

Omilie

În liturgia acestei duminici este evidențiată acțiunea Duhului pe care Isus cel înviat o conferă discipolilor săi. Există o înțelepciune a lumii și există o înțelepciune a evangheliei. Înțelepciunea lumii se dobândește odată cu vârsta. Înțelepciunea evangheliei este un dar al Duhului Sfânt și îi permite credinciosului să vadă lumea cu ochi noi, a căror viziune pătrunde în conștientizarea iubirii Tatălui, arătată pe deplin și fără echivoc în crucea și învierea lui Cristos, Fiul său. Isus ne îndeamnă să-l urmăm pe drumul ce duce spre „locuința” Tatălui împreună cu Duhul Sfânt!

† Duminica a 5-a a Paștelui [C]: „Noutatea” evangheliei iubirii [18 mai 2025]

 

În cenacul stând la masă - Ultima Cină.

„Noutatea” evangheliei iubirii

pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (18 mai 2025)

Lecturi biblice: Faptele Apostolilor 14,21b-27;  Apocalips 21,1-5a; Evanghelia Ioan 13,31-33a.34-35; lecturi biblice 

Omilie

Cele trei lecturi sunt centrate pe comunitate creștină din Faptele Apostolilor, idealizată în Apocalips, în Ierusalimul ceresc, și în dinamismul Evangheliei care face ca fiecare acțiune să fie intensă și plină de bogăție. Așa se întâmplă în cazul lui Paul și Barnaba: „ei au întărit inimile discipolilor şi i-au încurajat să rămână statornici în credinţă” (Fap 14,22). Tema din această duminică este „noutatea” Paștelui: un nou început ce dă origine unei noi realități. Paștele ne anunță că Dumnezeu are capacitatea de a face toate lucrurile noi: este misterul pascal al lui Cristos – patimile, moartea, învierea și înălțarea sa la cer – care au inaugurat noua creație: „Eu, Ioan, am văzut un cer nou şi un pământ nou” (Ap 21,1), din a doua lectură. Timpul pascal este noutatea lui Dumnezeu într-o lume înghețată a morții: cele vechi au trecut; au apărut lucruri noi. Iată „noutatea” dintre glorificarea Domnului și porunca iubirii: „să vă iubiţi unii pe alţii!” (In 13,34).