Așteptând o lume nouă
pr. Isidor Chinez – capelă, Adjudeni (1 decembrie 2024)
Lecturi biblice: Ieremia 33,14-16; 1Tesaloniceni 3,12-4,2; Evanghelia Luca 21,25-28.34-36; lecturi biblice
Omilie
Astăzi începem un noul an liturgic – anul C. Este Adventul care culminează cu Nașterea lui Isus [Crăciunul]. Un timp dedicat reflecției nu numai venirii istorice a lui Mesia printre noi, ci și altor două venirii a Domnului printre oameni. Înainte de toate, aceea a parusiei [în greacă însemnând sosirea, venirea sau prezența, adică venirea a doua a lui Isus Cristos[1]], asupra căruia se concentrează liturgia din această duminică și tot Adventului până pe 16 decembrie, dar și acel numit de mulți autori Advent „continuu” sau „intermediar”, necunoscut sau greu de înțeles misterul venit în sufletul fiecărui om, bărbat și femeie, care se deschide la acțiunea Domnului și primește harul său. Biserica există pentru a anunța prima venire istorică a lui Isus și cea ultimă de la sfârșitul timpului, dar și pentru a ajuta omul să primească harul Domnului care ne iubește și ne eliberează de păcat. Adventul este un timp de așteptare. Cele trei lecturi sunt legate de tema „venirii”: venirea lui Mesia – „în zilele acelea [...] voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă: el va face judecată şi dreptate în ţară” (Ier 33,15) –, și a lui Cristos – „atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie” (Lc 21,27) – și „venirea Domnului nostru Isus împreună cu toţi sfinţii săi” (1Tes 3,13). Pentru comunitatea creștină a venit salvatorul promis, dar noi încă așteptăm noua sa „vizită” pe drumul pe care i l-a trasat Dumnezeu Tatăl. Speranțele lui Israel și ale Bisericii se întâlnesc în aceeași așteptare: apare o lume nouă!
În prima lectură (Ier 33,14-16) se anunță „oracolul Domnului”: „Iată, vin zile și voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă: el va face judecată şi dreptate în ţară” (v. 15). Israelul a fost lovit cu multe nenorociri cauzate de propriile păcate și de trădarea Alianței. Cuvântul lui Ieremia ne duce sub zidurile Ierusalimului, în timpul asediului babilonienilor: distrugeri și ucideri, case ruinate, cadavre pe străzi, pentru că „Dumnezeu și-a ascuns fața” (Ier 33,5)]. Totuși, chiar și în cele mai întunecate momente marcate de păcat și infidelitate ies la iveală un fapt: Dumnezeu abandonează scaunul de judecată pentru a se așeza pe cel al milostivirii. În tradiția biblică (și nu numai în cea evanghelică) Domnul este milostiv, iar mânia sa, care se exprimă în termeni de dreptate, nu pedeapsa este ultimul cuvânt. Este un plan de mântuire. De aceea, în timpul asediul, când speranța Ierusalimului se stingea încet, Ieremia amintește celor descurajați că Domnul este fidel promisiunilor sale, în ciuda numeroaselor trădări, Dumnezeu va ridica un Mesia în casa lui David: „în zilele acelea […] voi face să răsară pentru David o odraslă dreaptă” (v. 15). Anunță un fapt extraordinar: vorbește despre un „mugur de dreptate”: „el va face judecată şi dreptate” (v. 15); „va fi chemat: «Domnul este dreptatea noastră»” (v. 16). Interesant de notat: situațiile care aduc speranță și roade abundente nu sunt reprezentate de o „plantă”, ci de un „mugur”: „răsare”. E „vlăstarul” care iese din pământ și începe procesul de dezvoltare fără de care nu există creștere. Odată cu sosirea ploii, apare un mugur. E simbolul viu al speranței. Face să încolțească „germenul” dreptății și Ierusalimul va trăi în siguranță. Este viața ce se naște din dărâmăturile istoriei. Numai Dumnezeu este capabil să învie un popor redus la tăcere și împrăștiat, pentru a da un viitor celor care nu au speranță. Acesta este Ieremia: vorbește oamenilor greu încercați de exil și riscă să-și piardă propria identitatea. Isus este „mugurul dreptății” pe care îl așteptăm.
A doua lectura este din prima Scrisoarea către Tesaloniceni (1Tes 3,12-4,2) în care se vorbește despre venirea Domnului în glorie. Aceasta este cea mai veche scrisoare a lui Paul; datează din anul 50 sau 51. Apostolul zidise comunitatea din Tesalonic, dar în curând a trebuit să fugă din cauza atitudinii dușmănoase a evreilor. Credința lor a fost pusă la încercare. Paul nu s-a putut întoarce la ei, dar le-a trimis pe Timotei să afle cum s-au descurcat. Când Timotei s-a întors din Tesalonic purtând vești bune, apostolul le-a scris felicitându-i pentru perseverența lor în fața dificultăților. În timp ce scria, Paul credea cu fermitate că întoarcerea lui Isus este în curând și invită comunitatea să progreseze în credință și iubire: „pe voi să vă facă Domnul să creşteţi şi să prisosiţi în iubire unii faţă de alţii şi faţă de toţi” (v. 12). Credința și iubirea trebuie să fie deschisă tuturor, chiar și celor care nu împărtășesc credința. Dinamica timpului Adventului este aceasta: este necesar să-i împingă pe toți să facă noi progrese pe calea credinței și a iubirii fraterne, așa încât să-l primim pe Domnul când se va întoarce în glorie împreună cu sfinții pentru a-i aduna pe toți cei salvați. Paul ne arată cum au trăit primii creștini în așteptarea revenirii iminente a lui Isus la doar câțiva ani după înviere: s-au pregătit trăind în iubirea Domnului – aceea a carității – a cărei creștere vrea să o favorizeze. Este drumul prin care inimile lor continuă să fie „neprihană în sfințenie” (v. 13).
Anul acesta [anul C] începe să se citescă Evanghelia după sfântul Luca. În timpul liturgic sfânt al Adventului se pregătește unul dintre cele două evenimente centrale ale răscumpărării noastre: „amintirea” sau „memoria” nașterii lui Cristos – Cuvântul făcut trup printre noi. Evanghelia lui Luca (Lc 21,25-28.34-36) începe: „Vor fi semne în soare, în lună şi în stele, iar pe pământ popoarele vor fi îngrozite […] căci puterile cerurilor vor fi zguduite. Şi atunci îl vor vedea pe Fiul Omului venind pe un nor cu putere şi cu mare glorie. Când vor începe să se întâmple acestea, întăriţi-vă şi ridicaţi-vă capul, pentru că se apropie eliberarea voastră!” (v. 26-28). Sunt imagini apocaliptice pe care Luca le relatează creștinilor din timpul său. Lumea este asuprită și șocată de răutate și brutalitate și toți pot fi speriată. De aceea evanghelistul anunță că Isus a început deja o lumea nouă și a eliberat omenirea de păcat. Credincioșii sunt invitați să ducă o viață conformă cu evanghelia, să se roage constant și să fie mereu pregătiți.
Învie conștiința că Domnul a venit în lume, dar continuă să trăiască printre noi: el și-a așezat „cortul” printre noi. Să surprindem planul lui Isus, căruia evangheliile îi dau numele de „împărăția lui Dumnezeu” și îl numesc „visul Domnului”, unde se naște în continuu în istorie și în lume. Suntem chemați să „așteptăm” nașterea unei lumii noi.
Fiți conștienți, fiți inteligenți: acest proiect, acest vis a lui Dumnezeu, se naște și crește în cadrul unor conflicte și evenimente uneori catastrofale și tulburătoare, dar pot conține chemări sănătoase și constructive: „vegheaţi, aşadar, în orice moment şi rugaţi-vă ca să fiţi în stare să fugiţi de toate cele ce se vor întâmpla şi să staţi în picioare în faţa Fiului Omului!” (v. 36). Deci să privim cu speranță! Apare o lume nouă!
[1] Este escatologia creștină [în greacă], adică ultimele lucruri: învierea morților, judecata finală a celor vii și morți și restabilirea „împărăției lui Dumnezeu”.
Bibliografia [anul C]: Angelo Comastri it; Associazione “il filo – gruppo laico di ispirazione cristiana” - Napoli – www.ilfilo.org; Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Farinella P., http://www.paolofarinella.eu; Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com); Vianello A., https://incammino.blog.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu