† Nașterea Domnului – Zorile: Vi s-a născut Mântuitorul: e Cristos Domnul! [25 decembrie 2021]

Vi s-a născut Mântuitorul: e Cristos Domnul!

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (25 decembrie 2021) 

Lecturi biblice: Isaia 62,11-12; Tit 3,4-7;Evanghelia Luca 2,15-20.

Evanghelia Luca 2,15-20: ¹⁵ Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alţii: „Să mergem până la Betleem şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” ¹⁶ Au plecat, deci, în grabă şi i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle. ¹⁷ După ce l-au văzut, au făcut cunoscut cuvântul care le fusese spus despre acest copil. ¹⁸ Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori. ¹⁹ Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei. ²⁰ Apoi păstorii s-au întors, glorificându-l şi lăudându-l pe Dumnezeu pentru tot ce au auzit şi au văzut, după cum le-a fost spus.

Omilie

Sunt în zorii dimineții Crăciunlui. Este nașterea Domnului. Iată vestea dată păstorilor de către un înger care păzeau turma în noapte în împrejurini: „Nu vă temeţi, căci, iată, vă vestesc o mare bucurie care va fi pentru tot poporul: <astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul>” (Lc 2,10-11). „Domnul” – este Adonai, în ebraică, acel „Nume” – Jahweh – care nu se pronunță de evrei niciodată, Kyrios, în greacă. Iar păstorii au zis: „Să mergem până la Betleem şi să vedem acest Cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!” (Lc 2,15). Simpli și primitori, cum sunt săracii, ei merg în grabă să caute. Iosif și Maria – sunt din Nazaret – nu au găsit loc la Betleem; sfârșesc prin a se adăposti într-un staul sărac: acolo s-a născut Mesia, Domnul Isus Cristos.

În prima lectură (Is 62,11-12) Isaia anunță venirea Domnului: iată, Salvatorul tău vine! Poporul din exilul babilonic este descurajat… Dar profetul vestește promisiuni nemaiauzite: în curând sosește eliberatorul! În limba ebraică yeshà‘ – salvatorul, provine de la cuvântul [yashà] din care este numele Isus – Dumnezeu care salvează. Pentru profet „salvatorul” este Cirus, regele păgân, ridicat de Dumnezeu ca Mesia, adică mântuitor al poporului lui Israel (cf. Is 45,1). Domnul intră în istorie, alege liber pe oricine împlinește dreptatea, chiar dacă el nu aparține poporului ales. Este întoarcerea la templul Domnului. Mesia va face din Ierusalim „cetate căutată”, popor sfânt! Este un nou început. Însuși Domnul garantează biruința ce se manifesta prin „răscumpărarea” lui Israel. Se naște noua omenire. „Domnul a făcut să se audă până la marginile pământului: „Spuneţi fiicei Sionului: «Iată, vine mântuirea ta! Iată, răsplata lui este cu el şi lucrarea sa este înaintea lui!»” (v. 11). Este anunțat un Dumnezeu ca Goe'l, în limba ebraică: înseamnă răscumpărător. În legislația Israelului era ruda cea mai apropiată a unei persoane care are datoria de a-l „răscumpăra”, în cazul în care ar avea nevoie de ajutor sau protecție. Dacă Dumnezeu se milostivește de micul popor deportat ca sclav în Babilon, cu atât mai mult creatorul tuturor, nu se va milostivi de omenirea întreagă? „Ei vor fi numiţi «Popor sfânt, răscumpăraţi de Domnul»” (v. 12), de Adonai în ebraică. Iubirea și milostivirea lui Dumnezeu devin o realitate pentru fiecare dintre noi, cei botezați! Cuvânt profetului se împlinește pentru noi toți: „astăzi s-a născut pentru noi Mântuitorul” care este Cristos Domnul. Nașterea este un mister: poarta mântuirii este deschisă; tuturor ne este oferită o nouă ocazie de a ne întoarce și a merge în siguranță pe calea mântuirii. Noul Ierusalim este Biserica „cetate căutată” (v. 12).

Sfântul Paul ne amintește în lectură a doua (Tit 3,4-7) că bunătatea și iubirea lui Dumnezeu față de oameni s-a arătat în „îndurare”. Miracolul întrupării nu este rodul inițiativei noastre, nici un drept din partea oamenilor: se naște îndurarea sau milostivirea lui Dumnezeu, care purifică și reînnoiește omul. Goe'l – răscumpărătorul – profețit de Isaia își găsește aici descrisă într-un text emoționant în Scrisoarea către Tit, devenit episcop pentru comunitatea creștină din insula Creta: „preaiubitule, când s-a arătat bunătatea şi iubirea de oameni a lui Dumnezeu, mântuitorul nostru […] după îndurare, el ne-a mântuit prin baia renaşterii şi reînnoirii Duhului Sfânt, pe care l-a revărsat din belşug asupra noastră prin Isus Cristos, mântuitorul nostru” (v. 4.5-6). Dumnezeu, mântuitorul nostru, Isus Cristos, mântuitorul nostru!... Cuvântul „s-a arătat”, adică s-a manifestat drept epifania [epiphaneia] în greacă. Este întruparea Cuvântului divin prin care iubirea lui Dumnezeu intervine în istorie, în lume, prin „îndurare”. Suntem salvați prin milostivire. Dumnezeu, în Isus Cristos, s-a făcut mântuitor, răscumpărător al omenirii. Are un chip minunat de bunătate și tandrețe de neînchipuit, nu pentru că a mântuit numai omul, dar l-a făcut să participe la viața divină umplându-l cu milostivirea sa. Mântuirea prin care omul reînnoit este rodul gratuității iubirii lui Dumnezeu, manifestată în Cristos. Omul, regenerat prin botez, trăiește speranța eredității eterne,… dar prin milostivire lui Isus, chipul sau fața lui Dumnezeu, salvatorul nostru!

În Evangheia după Luca (Lc 2,15-20) acțiunea este introdusă în planul lui Dumnezeu: vedem evenimentul pe care „Domnul ni l-a făcut cunoscut”. Evanghelia este continuarea celei de astă noapte: „Le-a apărut un înger al Domnului și gloria Domnului i-a învăluit în lumină, iar ei au fost cuprinşi de o mare spaimă. Îngerul le-a spus: «Astăzi, în cetatea lui David, vi s-a născut Mântuitorul care este Cristos Domnul. Acesta este semnul: veți găsi un copil înfășat și culcat în iesle»” (Lc 2,9-11). De fiecare dată când citim această Evanghelie, reacția păstorilor la anunțul nașterii Mântuitorului este impresionantă disponibilitatea lor de a se lăsa călăuziți în noapte de o lumină a Domnului. „Când îngerii au plecat de la ei spre cer, păstorii au spus unii către alţii: «Să mergem până la Betleem şi să vedem acest cuvânt care s-a făcut şi ce ne-a făcut cunoscut Domnul!» Au plecat […] în grabă” (v. 15-16). S-au dus fără întârzie; s-au îndreptat spre Betleem pentru a verifica dacă sunt adevărate cele spuse de înger. Totul se adeverește. Găsesc „semnul”: „i-au găsit pe Maria, pe Iosif şi copilul culcat în iesle” (v. 16). Evenimentului pare disproporționat față de reacția păstorilor nu din cauza nerăbdării lor de a verifica ceea ce au auzit de la îngeri, ci mai degrabă ce au spus despre acest copil. Ceea ce ne cade sub ochi nu are nevoie de credință. Prin urmare, păstorii merg și cred în acel copil ca Mântuitor și devin martori și vestitori ai Domnului.

Vestea bună este anunțată păstorilor care formează prima adunare de rugăciune la staului unde zace Salvatorul lumii. De ce tocmai păstorilor? Erau disprețuiți și marginalizați, considerați păcătoși, până în punctul de a fi excluși din templu și incapabili de a da mărturie în instanță. Comparați cu vameșii, oamenii legii, cum erau farisei și cărturari, pentru ei nu puteau obține mântuirea. Li se anunță tocmai lor sosirea lui Mesia care a venit să-i evanghelizeze mai ales pe cei săraci, excluși, pe cei mici. Erau conștienți de starea lor față de Torah [Legea lui Dumnezeu] și sunt uimiți de această preferință pentru ei. Sunt primii credincioși ai lui Mesia. Acești păstori sunt primiți cu iubire de cel care nu are loc la han ci este adăpostit de animale. El, cel nedorit, este primul care îi întâmpină pe cei pe care societatea i-a expulzat…

„Toţi cei care auzeau se mirau de cele spuse lor de către păstori” (v. 18). Sfântul Augustin a întrebat pe credincioșii adunați la Liturghie: „Sunteți cu păstorii care preamăresc și laudă, sunteți cu Maria care păstrează și meditează sau sunteți cu cei uimiți [surprinși]?” Noi cu cine suntem?!... „Simplitatea păstorilor înlătură orice neîncredere și minciună”, așa cum a observat sfântul Ambrozie. „Maria însă păstra toate aceste cuvinte, meditându-le în inima ei”. Ea compara tot ce vedea și auzea cu cele scrise de Moise și profeți, hrănindu-și credința și recunoștința față de Domnul încercând să-l adore în tăcere pe Dumnezeu, păstrând totodată în mijlocul atâtor măreții modestia și umilința.

Să încercăm să-l primim în inimile noastre pe Isus: el este lumina lumii. Domnul continuă să primească pe fiecare om, în ciuda limitelor, păcatelor, infidelităților sale. Să ne simțim în brațele sale. Să ne punem speranța în el. Este Emanuel, Dumnezeu-cu-noi!

---

Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro);  Piccolo G., (http://www.clerus.va); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).

---