Christ on the mount of olives - by Theodore Chasseriau |
Cu licărirea stelei ce-o privim
E cotitura drumului de-o seamă.Drumul cotea spre muntele Măslin.
Iar jos – un râu care Kedron se cheamă.
Calea de lapte-aici hotar şi-a tras.
Măslinii-ncărunţiţi şi argintii
În aer dau să facă primul pas.
Le spuse El, deodată: Nu plecaţi.
Sunt trist de moarte astăzi, ucenici,
Rămâneţi pe aproape, mă vegheaţi.
Precum întorci un lucru de-mprumut,
La slavă, la minuni, Dumnezeire,
Şi-acum era ca noi, un om, şi-atât.
Ţinutul nefiinţei, pustiit,
De parcă toată lumea era goală,
Grădina doar fiind de locuit.
Ce nu încep şi nu sfârşesc defel,
Să-l ocolească implora pe Domnul
Acest pahar ce-l bănuia spre El.
O şleahtă de golani – oşteni, popor,
Făclii şi săbii – iar în faţă Iuda,
Pe buze cu sărutul trădător!
Zbură chiar o ureche, ce să facă?!
Aude: Nu cu sabia repari.
Tu, Petre, fiule, ţi-o bagă-n teacă!
Pe vremea mea să fiţi, şi voi dormiţi!
Bătu şi ceasul fiului de lume.
El se predă celor nepocăiţi.
Se-ndepărtară oleacă de ceilalți.
Discipolii, cuprinşi de toropeală,
Tot moţăiau pe margine de şanţ.
N-ar fi putut Preabunul a-mi trimite?
Şi nu-mi clinteau un fir de păr hainii
Şi toţi ar fi în praful Palestinii.
La pagina aceea când murim.
Şi trebuie acum să se îmtâmple
Aşa cum este scris în ea. Amin.Din mers, pot ele să se-aprindă, jar.
Spre slava ei cea prea înfricoşată
Pogor în chinul groapei voluntar.
Şi, tot aşa, ca plutele pe apă,
Convoi prelung, ieşind din întuneric,
Vin veacurile-n şir la judeacată.
(sursă:http://www.cerculpoetilor.net/Gradina-Ghetsemani_Boris-Pasternak.html).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu