Omilie - Întâmpinarea Domnului: Oferirea lui Isus Tatălui [2 februarie]

Prezentarea lui Isus la Templu

Oferirea lui Isus Tatălui

pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS], ora 17:00 (2 februarie 2017)

Lecturi: Malahia 3,1-4; Evrei 2,14-18; Evanghelia Luca 2,22-40.

Astăzi este Întâmplinarea Domnului celebrată în toate Bisericile Orientului și Occidentului la 40 de zile după Crăciun. A avut la origini o dimensiune penitențială cu riturile „curățirii”: purificarea Sfintei Fecioare Maria. Avem un prim martor din secolul al IV-lea în Ierusalim. Simbolismul luminii legat de cântul lui Simeon – „lumină spre luminarea neamurilor” – a apărut în Galia în secolul al X-lea, însoțit de o binecuvântarea lumânărilor cu o procesiune proprie. Reforma liturgică din 1960 a restituit celebrării titlul „Prezentărea Domnului”. Oferta lui Isus Tatălui, s-a împlinit în Templu: este preludiu la jertfa sacrificală de pe cruce.

Rezumatul celebrării trebuie căutat în prima lectură luată dintr-o carte profetică  a lui Malahia (Mal 3,1-4). După ce a reproșat preoției de la templu pentru formalismul cultului său (cap. 1) și incapacitatea de a oferi jertfa validă, Malahia anunță iminența „zilei Domnului”: Dumnezeu va veni ca un judecător și va stabili noua liturgie plăcută lui. Apare în scenă un mesager care deschide porțile Templului pentru a intra Domnul. „Iată, îl trimit pe mesagerul meu! El va îndrepta calea înaintea mea. Va intra dintr-odată în templul său Domnul pe care voi îl căutaţi, mesagerul alianţei pe care voi îl doriţi” (v. 1). Numit „îngerul alianței” are calitățile lui Mesia; trebuie să refacă puntea de comunicare între Dumnezeu și omenirea păcătoasă; trebuie să refacă alianța dintre Dumnezeu și poporul său printr-o curățare a inimilor. Din această curățare se naște un popor nou cu o jertfă plăcută lui Dumnezeu. „Îi va plăcea Domnului ofranda lui Iuda şi a Ierusalimului” (v. 4).

Și fragmentul din Scrisoarea către Evrei (Evr 2,14-18) afirmă mediația unică (v. 9) și perfectă (v. 10) a lui Cristos. Scrisoarea vine să ne explice modalitățile și efectele mijlocirii lui Isus. Cristos salvează nu printr-o solidaritate oarecare, dar trăind condiția noastră umană până la limitele extreme a posibilităților sale: „Isus a devenit părtaş cu ei [cu oamenii], pentru ca, prin moarte, să reducă la neputinţă […] pe diavol, şi să-i elibereze […] de frica morţii, pe aceia care toată viaţa lor erau reduşi la sclavie” (v. 14-15). Primul efect al mântuirii este eliberarea de „sclavia” morții, principala expresie a puterii Răului în om. Prin suferința și jertfa sa salvează pe aceia cu care a fost legat frățește printr-o fraternitate actualizată prin Întrupare. Cu și în moartea lui Cristos omenirea, prentru prima dată în istorie, trăiește suprema adeziune la Dumnezeu. Ispășirea păcatelor ne permite să fim introduși cu Fiul în Templul ceresc. Acum nu este vorba de un înger, nici un om, ci mijlocitorul este Cristos care poate împlini misiunea de unire între Dumnezeu și om. Isus este cu totul asemănător cu noi, pentru că este om adevărat, cu un „trup” ca orice ființă umană. Experiența slăbiciunilor noastre face pe Salvatorul nostru capabil de o efectivă milă față de noi toți: „De aceea, era nevoie să se facă în toate asemenea fraţilor, pentru ca să devină un mare preot îndurător şi vrednic de încredere pentru relaţiile cu Dumnezeu. Aşadar, prin faptul că el însuşi a îndurat încercarea, poate să vină în ajutorul celor care sunt încercaţi” (v. 17-18). Astfel îmbrățișarea noastră cu Dumnezeu este deplină și fericită.

Domnul vizitează templul său. Iată tema prezentării lui Isus la Templu din Ierusalim în Evanghelia după sfântul Luca (Lc 2,22-40). Luând în stăpânire locul prezenței lui Dumnezeu, Cristos actualizează pe deplin întâlnirea dintre spațiu și infinit, dintre timp și veșnicie. El este „mântuirea pregătită tuturor popoarelor”.

Celebrăm astăzi sărbătoarea oferirii, sărbătoarea luminii, sărbătoarea întâlnirii.

Este oferirea lui Cristos Tatălui. Maria şi Iosif îl poartă pe prunc la templu, pentru a fi prezentat și oferi lui Dumnezeu. Este primul născut şi aparţine Domnului. Pentru Maria este o jertfă. Ea oferă ce a primit. Şi este dureroasă. Cristos este cel jertfit. Iar cel jertfit apare în ochii bătrânului Simon ca o „lumină”.  

Este sărbătoarea luminii. Cristos este cel care este recunoscut şi prezentat de bătrânul Simeon, ca lumină a lumii: „lumină spre luminarea neamurilor”. Aceasta este lumina pe care o vede Simeon din evanghelia de astăzi. Obiceiul de a binecuvânta şi a aprinde lumânările şi a le duce acasă face referinţă la Cristos care este lumina „care luminează pe orice om”. Simeon îl prezintă ca gloria poporului lui Israel şi ca semn de contradicţie. Profeţia lui Simeon face să se întrevadă perspectivele suferinţei Mariei: „O sabie îți va străpunge sufletul!” Maria, din cauza intimii sale unirii cu persoana lui Cristos, este asociată cu jertfa Fiului său.

Este și sărbătoarea întâlnirii. Cu acest rit al prezentării, Domnul vine în întâmpinarea poporului său care aștepta cu credință. Maria și Iosif i-au întâlnit pe dreptul Simeon și pe profetesa Ana. Dar numele Anei şi al strămoşilor săi înseamnă mântuire şi binecuvântare: Ana înseamnă „Dumnezeu dă har”, Asher înseamnă „fericire”, Fanuel înseamnă „Dumnezeu este lumină”. Întâlnirea Domnului cu Simeon şi Ana în Templu subliniază aspectul sacrifical al celebrării și a comuniunii personale cu Maria în jertfa lui Cristos.

În templul din Ierusalim se descoperă două aspecte: contradicţia faţă de Isus şi primirea cu credinţă, condamnarea şi mântuirea, căderea şi ridicarea. Radiază lumina care străluceşte asupra păgânilor şi manifestă gloria lui Israel. Să mergem în întâmpinarea lui Cristos în casa lui Dumnezeu, unde îl vom găsi și-l vom recunoaște la frângerea pâinii, în așteptarea venirii și a manifestării sale în mărire.