† Duminica a 30-a de peste an (C): Martori și mesageri ai milostivirii [23 octombrie 2016]

Fariseul și vameșul.

Evanghelia Luca 18,9-14: În acel timp, Isus a mai spus această parabolă unora care se credeau în sine drepţi şi-i dispreţuiau pe alţii: „Doi oameni au urcat la templu, ca să se roage: unul era fariseu, iar celălalt, vameş. Fariseul, stând în picioare, se ruga în sine astfel: «Dumnezeule, îţi mulţumesc că nu sunt ca ceilalţi oameni: hrăpăreţi, nedrepţi, adulteri, sau chiar ca vameşul acesta. Eu postesc de două ori pe săptămână, dau zeciuială din ceea ce câştig». Vameşul, în schimb, stând departe, nici măcar nu îndrăznea să-şi ridice ochii spre cer. Îşi bătea pieptul, zicând: «Dumnezeule, îndură-te de mine, păcătosul!» Vă spun că a coborât la casa lui îndreptăţit mai degrabă acesta decât celălalt; căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”.

 

Omilie

 

Astăzi celebrăm Ziua Mondială a Misiunilor. Această zi ne reaminteşte că Biserica este trimisă „să anunțe milostivirea”. Isus însuşi ne trimite. Pentru a ne ajuta să împlinim această misiune, trebuie să ascultăm Cuvântul lui Dumnezeu. Scopul nu este să lucrăm pentru Domnul, dar pentru a face lucrarea Domnului.

 

Prima lectură ne aminteşte că „Domnul nu face nici o diferenţă între oameni”. Este imparţial; nu judecă după aparenţe. În Vechiul Testament, săracii, cei asupriți, orfanii şi văduvele erau considerați ca patru situaţii de nesiguranță şi sărăcie. Legea invită pe toţi credincioşii să-i protejeze şi să aibă grijă de ei. Să urmeze exemplul lui Dumnezeu, care este plin de îngăduință şi milostivire. „Dumnezeu nu se uită la ce se uită omul; omul se uită la aspect, dar Dumnezeu se uită la inimă” (1Sam 16,7).

 

Psalmul 33 este un cântec de mulţumire și de laudă. Deschide noi orizonturi ale inteligenței şi inimii noastră: „Îl voi binecuvânta pe Domnul în orice timp, lauda lui va fi fără încetare în gura mea căci îi aude atent spre cei care apelează la el”.

 

Textele din a doua lectură sunt considerate ca o mărturie a apostolului Paul. Când a scris această scrisoare, el este în închisoare; ştie că executarea sa este aproape: „momentul plecării mele a sosit”. Adresându-se lui Timotei, îl încurajează pentru că nu trebuie să înceteze misiunea sa. Vestea bună trebuie să fie anunţată în întreaga lume. El are o încredere totală în milostivirea lui Dumnezeu. În el a găsit puterea şi dinamismul care i-a permis să parcurgă prin lume întreagă dând mărturie despre credinţa sa.

 

Limbajul lui Paul ne aminteşte în lumea sportului. Și-a încheiat cursa. Nu poate să primească decât coroana dreptății. Alţii vor prelua. Proclamarea Evangheliei trebuie să se realizeze până la capăt. Trebuie ca toate naţiunile să-o audă. Trebuie să se știe că Dumnezeu nu cere decât să aibă milă de noi.

 

Evanghelia din această duminică ne vorbește despre rugăciunea a doi oameni. Unul era fariseu şi altul colector de impozite pentru duşmanii poporului său. Toți părăsesc casa pentru „a se ridica la templu să se roage”. Fiecare are felul său de a sta înaintea lui Dumnezeu. Dar conţinutul rugăciunii nu este deloc același.

 

Primul este un bun practicant foarte fidel. El are o bună reputaţie, căci observă mai mult decât scrie în lege. De fapt, el nu se roagă; el nu cere nimic de la Dumnezeu. Rugăciunea sa este doar o auto contemplare. Face elogii la propriile sale virtuţi şi la etalarea faptelor sale bune. Nu se mulțumește de a tămâia. În același timp face examenul de conștiință a vameșului. El nu a înţeles că pentru a fi ascultat este nevoie a fi plin de bunătate şi înţelegere pentru alţii, chiar dacă sunt păcătoşi. Este ceea ce s-a reamintit în săptămâna misionară: Dumnezeu vrea mântuirea tuturor oamenilor.

 

Al doilea are o reputaţie foarte proastă. El, colector de impozite, s-a îmbogăţit în detrimentul celor săraci. În loc să fie lăudăros, el și-a recunoscut micimea. Este la fundul prăpastiei. Cheamă milostivirea lui Dumnezeu. El nu cere decât să fie justificat: „Arată-te favorabil păcătosului care sunt eu!” Acest omul aşteaptă tot de la Dumnezeu, pentru că el se ştie păcătos. Atunci, Dumnezeu poate face totul pentru el. Această parabolă ne este povestită pentru a ne anunța veste bună: ea ne spune că Dumnezeu este Iubire.

 

Această Evanghelie vrea să rămână cu esențialul: drept nu este cel care se crede. Cine cere milostivirea devine un om drept, un om „justificat” şi „ajustat” [potrivit] la dragostea lui Dumnezeu. Rugăciune vameşului atinge inima Domnului: „căci oricine se înalţă pe sine va fi umilit, iar cel care se umileşte va fi înălţat”. La fiecare liturghie, începem cu chemare la milostivire: „Doamne, miluieşte-ne!” Şi înainte de a ne împărtăși, aclamăm Mielul lui Dumnezeu care ridică păcatul lumii.

 

În această zi, primim chemarea lui Cristos: „Fiți milostivi precum Tatăl vostru este milostiv”. Şi să cerem Domnului să fie întotdeauna cu noi şi noi cu el pentru a ne face martorii şi mesagerii harului său.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org).