† Duminica a 23-a de peste an (C): «Jumatate, nu este suficient» [4 septembrie 2016]



„Dacă cineva vine la mine...”

Evanghelia Luca 14,25-33: În acel timp, multă lume mergea după Isus, iar el, întorcându-se, le-a spus: „Dacă cineva vine la mine şi nu-şi urăşte tatăl, mama, femeia, copiii, fraţii şi surorile, ba chiar propria sa viaţă, nu poate fi discipolul meu. Cine nu-şi poartă crucea şi nu vine după mine nu poate fi discipolul meu. Într-adevăr, cine dintre voi, voind să construiască un turn, nu stă mai întâi să calculeze cheltuiala, dacă are cu ce să-l termine? Pentru ca nu cumva, punând temelia şi neputând să-l termine, toţi cei care-l văd să înceapă a-l lua în râs, spunând: «Acest om a început să construiască, dar nu poate să termine». Sau care rege, pornind la război împotriva altui rege, nu stă mai întâi să se sfătuiască dacă poate cu zece mii să-l înfrunte pe cel care vine împotriva lui cu douăzeci de mii? Iar de nu, pe când celălalt este încă departe, trimite solie ca să ceară pacea. Tot astfel, niciunul dintre voi care nu renunţă la tot ceea ce are nu poate fi discipolul meu”.

Omilie

 

„Care om poate să descopere intențiile lui Dumnezeu? Cine poate înțelege voința Domnului?” Acestea sunt întrebări pe care le-am auzit în lectură întâia luată din Carte de Înţelepciunii. Este adevărat, că noi credem că ştim multe despre Dumnezeu, dar ne înșelăm. Dumnezeu ne întrece infinit de mult. Dar el intervine în viața oamenilor pentru a le da „Înţelepciunea” sa. Această Înţelepciune este Duhul său Sfânt. El ni-l dă pentru a ne conduce „la tot adevărul”. El este acela care ne face să aderăm la Cristos când ne-am adunat duminica pentru a asculta de Cuvântul lui Dumnezeu şi de a celebra Euharistia.

 

Este Duhul lui Dumnezeu cel care descoperă lui Filimon că Onesim nu mai este doar un sclav ci un copil al lui Dumnezeu. Acesta este mesajul sfântului Paul din lectura a doua. El ne arată toată delicateţea de iubire pe care Dumnezeu o pune în inima discipolilor săi. Onesim era un sclav fugar. Paul l-a primit şi i-a vorbit despre iubirea lui Isus. Astfel Onesim s-a convertit şi a fost botezat. Prin această scrisoare, descoperim toată delicatețea pe care Dumnezeu o pune în inimile noastre. Ne face frați.

 

Această Înţelepciune a lui Dumnezeu ne este revelată în Evanghelia din această duminică. Cuvintele pe care le-am auzit sunt derutante. Isus ne invită într-o acțiune îndrăzneață. El ne cere un real salt în necunoscut. Dacă vrem să fim discipolii săi, trebuie să acceptăm condiţiile puse de el: „Dacă cineva vine la mine şi nu mă preferă în locul tatălui, a mamei, a femeii, a copiilor, a fraților şi a surorilor, ba chiar propriei sale vieţi, nu poate fi discipolul meu”. În primul rând este al lăsa pe Cristos să ne umple viața noastră cu iubirea care este în el. Afecțiuni noastre naturale sunt limitate şi imperfecte. Ele sunt adesea impregnate de egoism. Domnul ne cere să reluăm primirea iubirii sale dezinteresate și generoase.

 

Pentru a merge spre Isus, noi trebuie să „urâm” ceea ce nu este al lui. Porunca iubirii față de aproapele este încă acolo. Dar Cristos ne cere astăzi de ne reorganizăm viața noastră afectivă. Dumnezeu trebuie să devină mai presus de toate. Lui îi datorăm totul. El este prioritatea noastră absolută. Iubirea sa va face să se nască în inima noastră o nouă iubire pentru membrele familiilor noastre.

 

Dăruind primul loc lui Dumnezeu, iată o chemare care ne este adresată în această perioadă a anului. Ori prea adesea se întâmplă contrariu. Aceasta se întâmplă atunci când te mulțumești cu un program minim. Timp de întâlniri, de împărtășire, și de celebrări propuse copiilor, tinerilor şi adulţilor. Aceste apeluri ale Domnului aşteaptă un răspuns din partea noastră. Trebuie să treacă înaintea activităţilor sportive, culturale sau altele. Dacă noi voim să vină la Isus, toată viaţa noastră ar trebui să fie organizată în funcţie de el. Noi trebuie să preferăm restul. 

 

A fi ucenic a lui Cristos nu deci de sine însuși. Este dificil și exigent. Cine vrea să-l urmeze pe Isus trebuie să reflecteze. Trebuie să se întrebe dacă el este gata să se pună pe treabă în mod serios. În cazul în care acest lucru nu se întâmplă, va fi ca cel care vrea să construiască un turn, dar care nu are destui bani ca să-l termine. Va fi asemenea cu cel care vrea să meargă la război dar trebuie să înceapă să se așeze și să reflecteze. Încă o dată mai adevărat: dacă vrem să fim discipolii lui Cristos, noi trebuie să fim lucizi asupra mijloacele noastre şi asupra slăbiciunile noastre.

 

Este important că viaţa noastră să fie hrănită prin rugăciune, prin citirea Bibliei sau a Evangheliei. Lipsit de resurse pe termen lung, nu vom putea merge suficient de departe în angajamentele noastre umane şi creştine; vom fi ca acela care începe să construiască un turn dar nu are cu ce-l termina.

 

Azi, Cristos ne avertizează împotriva pericolului de a fi „creştin pe jumătate”. Acest comportament nu poate să convingă pe nimeni. Din contra, va face să provoace numai scandal şi respingere. Sapă adesea o groapă între ceea ce spunem ca și creştini şi maniera în care trăim. Şi atunci, își bat joc de noi la fel ca în parabola Evangheliei. Dacă vrem să ne creadă, atunci va trebui să facem ordine în viața noastră. Dacă vom da lui Dumnezeu primul loc fără a pune condiții, atunci viaţa noastră va găsi cursul potrivit. Să faci pe jumătate, acesta nu merge.

 

Aceste trei lecturi ne descoperă Înţelepciunea lui Dumnezeu care nu are nimic cu aceea a lumii. Ele spun despre dragoste pasionala a Domnului care vrea mântuirea tuturor oamenilor. Ca răspuns, noi nu putem să ne mulțumim cu câteva rugăciuni mici. Important este să mergem pe urmele lui Cristos şi de a ne lăsa transformați de el. Cu el vom intra în viaţa reală.

 

Doamne Isuse, dă-ne să nu uităm niciodată de prezenţa ta. Atunci vom fi bucuroşi să fim iubiți aşa cum suntem. Isus, Fiul lui Dumnezeu, tu eşti bucuria inimilor noastre. Amin.

(pr. Jean Compazieu [2016]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6278-homelie-du-23eme-dimanche-du-temps-ordinaire-4/).