 |
| Isus învată mulțimile de James J. Tissot (1836-1902) |
Evanghelia Marcu 6,30-34:
În acel timp, apostolii s-au adunat la Isus şi i-au povestit toate câte au
făcut şi ce au învăţat. Atunci el le-a spus: „Veniţi
deoparte, într-un loc retras, şi odihniţi-vă puţin!”; pentru că mulţi
veneau şi plecau şi nu aveau timp nici măcar să mănânce. Au
plecat cu o barcă spre un loc pustiu, ei singuri. Mulţi i-au
văzut plecând şi şi-au dat seama. Au mers, deci, pe jos, din toate cetăţile şi,
alergând într-acolo, au ajuns înaintea lor. Coborând, Isus a
văzut o mare mulţime şi i s-a făcut milă de ei pentru că erau ca oile care nu
au păstor; şi a început să-i înveţe multe.
Omilie
Textele biblice din duminica de astăzi încep cu o
acuzație teribilă împotriva responsabilor politici ai lui Israel. Misiunea lor
era de a aduca poporul în pace și unitate. Dar se întâmplă opusul. Ei au căutat
interesele lor personale. S-au îmbogățit în detrimentul celor mai săraci. Din
cauza lor poporul este împrăștiat.
Dar profetul anunță o veste bună: Dumnezeu rămâne
credincios. El nu abandonează pe copiii săi înșelați de acești oameni fără
conștiință. Ca și în timpul lui Moise, Dumnezeu a văzut mizeria poporului său.
El anunță că va aduce oile împrăștiate. Sugerează venirea unui singur Pastor,
fiul lui David. Acesta va fi Cristos. Cu el va fi anunțată vestea cea bună
săracilor, celor excluși, prizonierilor, bolnavilor... El va reface unitatea
poporului lui Dumnezeu.
Prin aceste texte biblice, profetul ni adresează
un mesaj de maximă importanță. Principala prioritate a lui Dumnezeu nu este ca
noi să organizăm ceremonii magnifice. Ceea ce vrea el este în primul rând
fericirea poporului său, dreptatea și justiție pentru toți oamenii. El ne
așteaptă că trăim împreună ca frați, solidari unii pentru alții. Este imposibil
să vorbim despre Dumnezeu în timp ce uităm de alții. Mai târziu, Isus va spune
ucenicilor săi că după iubirea noastră vom fi recunoscuți ca discipolii săi.
Sfântul Paul ne va spune în felul lui: „Dacă nu am iubire, nu mi-ar folosi la
nimic”. Marea dorință a lui Dumnezeu este ca fiecare să fie respectat și să trăiască
în pace.
În scrisoarea sa către Efeseni, sfântul Paul ne
dă o nouă perspectivă asupra lui Cristos și asupra misiunea sale. Isus se
prezintă ca un mare unificator. Prin sacrificiul său, el realizează unitatea neamului
omenesc frântă de păcat. El a doborât „zidul urii” pe care anumiți oameni l-au
ridicat ca să apere privilegiile lor. Dumnezeu care iubește pe toți oamenii
vrea ca să reușim să fim împreună și de a ne iubi. Unitatea finală va fi rezultatul
unei astfel de iubiri. Acum suntem invitați să privim spre crucea lui Cristos.
Ea unește cerul și pământul. Atrage pe toți oamenii la ea.
În Evanghelia vedem pe Isus care vine să asocieze
apostolii săi misiunii sale de păstor. I-a trimis să predice, să scoată demoni,
să aline pe bolnavii. Când se întorc, ei povestesc tot ce au făcut și ce au învățat.
Isus îi ascultă. Îi invită să i-a un timp de odihnă. În tăcere și rugăciune, el
însuși se odihnește. Și astăzi vedem tot mai mulți oameni că caută această
formă de odihnă în mănăstiri. Sunt locuri reconfortante foarte apreciate.
Dar vedem că lucrurile nu merg conform planului
prevăzut. În loc de liniște și de pustiu, o mare mulțime căută să-l vadă pe
Isus, să atingă și să-i asculte. Cristos vede mulțimile, cele ale timpului său
și cele de astăzi. Îi este milă pentru că sunt ca niște oi fără păstor. Apoi a
început să-i învețe îndelung. Spre deosebire de păstorii răi descriși de
profetul Ieremia, el se consumă trup și suflet. El spune că a venit ca „să caute
și să salveze ce era pierdut”.
Această Evanghelie este de o actualizare arzătoare:
trăim într-o lume rănită de războaie, violență, disperare. Mulți și-au perdut
orientarea. Dar Domnul este acolo. Cu el, nu există nici o situație disperată.
El vrea să ne ajute să găsim sensul vieții noastre. Nu vrea ca noi să fim
pierduți, fără a ști unde mergem. Vine să ne aducă lumina prezenței sale, căldura
iubirii sale. Cu el înaintăm spre mai multă iubire. Să nu uităm niciodată: Isus,
„păstorul întregii omeniri”, este iubire. El nu este decât iubire.
Această veste bună trebuie să fie anunțată lumii
întregi. Este misiunea și responsabilitatea noastră. Sunt trimiși pentru a fi
purtători bucuriei și speranței pentru toți răniții acestei lumi.
Evanghelia lui Marcu nu ne spune conținutul acestei
predicii lungi a lui Isus din acea zi. Dar ghicim: timp de cinci duminici vom
auzi cea mai lungă predică a lui Isus – Pâinea Vieții. Doamne, te rugăm: ca
această Euharistie să ne ajute să schimbăm privirea noastră despre tine, despre
lumea noastră și despre noi înșine.
(pr. Jean
Compazieu [10 iunie 2015]; trad. pr. Isidor Chinez;
sursă:
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu