† Duminica a 23-a de peste an: Comunitatea – privirea lui Dumnezeu (omilie)

XXIII (A): Corectarea fraternă - de Bernardette Lopez

Evanghelia – Matei 18,15-20: Dacă fratele tău greşeşte împotriva ta, mergi şi mustră-l numai între patru ochi. Dacă te ascultă, l-ai câştigat pe fratele tău. Dacă nu te ascultă, mai ia cu tine unul sau doi pentru ca orice hotărâre să fie întemeiată pe declaraţia a doi sau trei martori. Dacă nu vrea să-i asculte nici pe ei, spune-l Bisericii. Iar dacă nu vrea să asculte nici de Biserică, să fie pentru tine ca un păgân şi un vameş. Adevăr vă spun: Tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în cer şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în cer. Iarăşi vă spun: Dacă doi dintre voi pe pământ se vor uni să ceară orice lucru, le va fi dat de Tatăl meu care este în ceruri. Căci unde doi sau trei sunt adunaţi în numele meu, sunt şi eu acolo în mijlocul lor”.

 

Omilie

 

Fragmentul evanghelic din această duminică (Mt 18,15-20) este o parte din marele discurs în care Matei a adunat diferite cuvinte ale lui Isus despre viaţa comunitară. Cum trebuie să se comporte o comunitate, dacă vrea să fie cu adevărat în urmarea Domnului său? În fragment sunt amintite trei cuvinte ale lui Isus.

 

Primul se referă la corecţia fraternă. Comunitatea nu poate accepta totul. Iar aceeaşi caritate nu trebuie să fie lipsită de adevăr. Oricât s-ar vorbi de mult în fragmentul nostru despre iertare, trebuie denunţat răul şi corectat cel care îl săvârşeşte. Matei însă are grijă să precizeze că această corectare frăţească trebuie să fie graduală, discretă şi răbdătoare: în patru ochi, înaintea unui sau doi matori, în faţa întregii comunităţi.

 

Şi fragmentul din Ezechiel din prima lectură subliniaţă cu tărie aceaşi idee: profetul este ca o santinelă, şi are datoria sigură de a vesti exigenţele lui Dumnezeu, să denunţe minciuna oriunde s-ar afla. Dar scopul este totdeauna acela de a-l ajuta pe frate să devină conştient de starea sa de separare, ca să poată, prin urmare, să se corecteze. Scopul este de a crea în păcătoşi o indispoziţie, pentru că tocmai într-o situaţie de neajuns intră Dumnezeu şi poartă la întoarcere.

 

Încă şi mai important este al doilea cuvânt al lui Isus prezentat de Matei: nu „de şapte ori”, ci de „şaptezeci de ori câte şapte”. Adică trebuie iertat totdeauna, o iertare fără măsură, pentru că Dumnezeu ne-a făcut obiectul unei ietări fără măsură (parabola celor doi datornici). Iertarea aproapelui este consecinţa directă a iertării lui Dumnezeu faţă de noi. Acest cuvânt despre iertare completează ceea ce s-a spus despre corijarea frăţească. Dacă trebuie denunţat răul şi corectat cel care îl săvârşeşte, aceasta este pentru că tu deja l-ai iertat şi îl iubeşti pe cel păcătos: de aceea ai dreptul să-l corijezi. „Tot ce veţi lega pe pământ va fi legat şi în ceruri şi tot ce veţi dezlega pe pământ va fi dezlegat şi în ceruri”. A lega şi a dezlega este fraza rabinică ce înseamnă în esenţă posibilitatea de a ierta. În comunitatea creştină continuă păcatul, dar în mod paralel continuă, încă şi mai stăruitor, iertarea păcatelor.

 

Al treilea cuvânt al lui Isus redat de Matei răspunde la o întrebare a comunităţii (şi a oricărui om care îl caută pe Domnul): unde şi cum pot face o experienţă autentică a lui Dumnezeu? Iată răspunsul scurt: acolo unde se face comunitate în numele său, acolo Dumnezeu este prezent.

 

(pr. Bruno Maggioni [04.09.2005]; trad. pr. Isidor Chinez; sursă: http://www.qumran2.net/parolenuove/commenti.php?mostra_id=4882).