Rituri în Biserică

 

     

 

Liturgia Vechiului Testament şi cea creştină se întemeiază în întregime pe o schemă asemănătoare cu a cea a mitului. De pildă, repetând cuvintele cu care Isus a orânduit Euharistia la Cina cea de Taină, noi reactualizăm evenimentul primordial al Patimii şi Învierii Mântuitorului, prezent în mod real sub aparenţele pâinii şi vinului.

 

Mitului îi corespunde în special ritul. Ritul este o formă deosebit de importantă a simbolului religios. El este constituit dintr-un gest şi o formulă care interpretează gestul, având o structură instituţionalizată, cu caracter tradiţional, care favorizează participarea comună şi repetarea lui.

 

Există însă două deosebiri esenţiale între ritul creştin şi mitul păgân.

 

Prima: în liturgia orânduită de Isus Cristos evenimentul primordial pe care îl celebrează liturgia creştină este un eveniment istoric, datat şi controlabil, spre deosebire de evenimentele mitice anistorice, nedatate şi necontrolabile pe care le celebrează liturgiile păgâne.

 

A doua: în liturgia creştină actualizarea evenimentului primordial nu e magică, întrucât Cristos însuşi este prezent şi acţionează în ritul sacramental. În schimb în liturgiile păgâne se consideră că evenimentul primordial se reactualizează în mod automat prin săvârşirea unui rit, avînd în el o putere magică.

 

Cu toate aceste deosebiri esenţiale, trebuie să admitem că atât liturgiile necreştine cât şi liturgia creştină au un mod de gândire comun, care a devenit din păcate străin omului de astăzi, făcând mai dificilă participarea reală la celebrările liturgice.

 

Pentru a evita confuzia pe care o poate crea semnificaţia actuală a cuvântului mit, vom evita folosirea lui, utilizând mai degrabă termenul de rit. (Sursa: Claudiu Dumea, Introducere în Liturgie, ITRC, Iași 1992).