Adevăr

Cuvântul "adevăr". Noţiunea biblică de adevăr (în ebraică emet, în greacă aletheia) diferă mult de a noastră. Ea răspunde mai puţin la căutarea inteligenţei teoretice, abstracte, cât mai ales la nevoia de cunoaştere necesară pentru conduita vieţii. În ebraică, termenii derivă de la o rădăcină comună cu amen şi desemnează soliditatea, constanţa, realitatea sigură; este "adevărat" ceva în care omul poate să se încreadă, spre ceea ce el poate să-şi orienteze viaţa. Cum această noţiune este centrală şi foarte întinsă, este susceptibilă de aplicaţii diferite. Astfel, se poate ajunge ca ea să coincidă cu noţiunea noastră occidentală despre adevăr: de exemplu, pentru noi "a spune adevărul", înseamnă în primul rând să exprimi convingerea ta intimă; la fel este şi pentru semit, dar pentru el această expresie înseamnă în afară de aceasta că cuvântul său poate fi ţinut ca o realitate: poate să se înfăţişeze pentru aceasta înaintea tribunalului (Dt 13,15; 17,4; 22,20). Atunci când se spune în limbajul obişnuit că acel cuvânt este adevăr (1Re 10,6; 2Cr 9,5), nu se înţelege doar că cel care spune acest cuvânt este convins despre ceea ce zice, dar că este în realitate astfel. Când se spune despre profet că cuvântul lui Yahveh este adevăr în gura sa, vrea să se spună că cuvântul lui Yahveh iese în realitate din gura sa (1Re 17,24; Ier 23,28). Un "om al adevărului" (Ex 18,21; Neh 7,2), este un om sigur, în care poţi să te încrezi. "Calea adevărului" (Gen 24,48) este calea cea bună, aceea care duce la scop. O "mlădiţă de adevăr" (Ier 2,21) este o plantă de calitate, de la care se pot aştepta roade bune. O "pace de adevăr" (Ier 14,13) este o pace durabilă. Un "martor de adevăr" (Pr 14,25) spune lucrurile aşa cum sunt şi salvează astfel vieţi de oameni. "A judeca după adevăr" (Ez 18,8), înseamnă a judeca după fapte şi a purta lumină şi certitudine acolo unde nu era. Punctul esenţial al noţiunii ebraice este că ea comportă o garanţie a ecuaţiei sale cu realitatea concretă. Și în NT sunt toate şansele de a sesiza nuanţa exactă a termenului, când se face apel la semnificaţia fundamentală a cuvântului ebraic. (după Dictionnaire Encyclopedique de la bible, îngrijit de Centrul: Informatique et Bible Abbaye de Maredsous, Brepols, 1987, pp.1301-1302; trad. pr. Isidor Chinez).