Domnul vine!... Vom ști să-l primim?...
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (19 decembrie 2021)
Lecturi: Miheia 5,1-4a; Evrei 10,5-10; Evanghelia Luca 1,39-45; lecturi biblice
Omilie
Liturgia Cuvântului din această ultimă duminică din Advent se concentrează asupra misterul nașterii umane a lui Isus: o naștere concretă, plasată în spațiu și timp, într-o genealogie precisă. Lecturi de astăzi tinde la același punct: nașterea Domnului. Prima lectură relatează celebrul oracol al nașterii lui Mesia într-o localitate izolată, pierdută, la Betleem. A doua lectura reprezintă o reflecție teologică a nașterii umane a lui Cristos, prin care Dumnezeu nu a cerut arderi de tot sau jertfe în templu, dar oferta umanității sale. Evanghelia istorisește vizita Mariei la Elisabeta, după Buna Vestire. Nu se putea oferi un model de credință, de încredere și supunere la voința lui Dumnezeu decât acesta: Maria și Elisabeta care-l așteaptă pe Domnul.
În lectura întâia (Mih 5,1-4a) este prezentată nașterea lui Mesia. Profetul Miheia a trăit în a doua jumătate a secolul al VIII-lea înainte de Cristos (735-690 î.C.). E contemporan cu Isaia (740-693 î.C.) și cu Osea (760-710 î.C.). Miheia în limba ebraică înseamnă „cine este ca Domnul?” Dumnezeu este evocat cu acel „Nume” – Jahweh – care nu se pronunță de către evrei niciodată. El provine de la țară; are un caracter mai aspru; demonstrează o profundă simpatie față de cei umili și de păstorii și agricultorii încercați. Este martor al căderii Samarei, capitala Regatului din Nord, Israel (721 î.C.) și invazia asirienilor în Regatul lui Iuda, la Ierusalim (701 î.C.). Denunță orice răutate, violență, oprimare, tiranie. Nu lipsesc oracolele de mântuire. În acest fragment se dă atenție nu Ierusalimului ci Betleemului, cetatea unde s-a născut David. Domnul intervine tocmai în Betleem: „va ieşi […] cel care va fi stăpânitor în Israel” (v. 1), căci „cea care trebuie să nască va naşte” (v. 2) și va asigura descendența lui David. În înțelesul său istoric se referă la urmașii lui David între care este Isus Cristos. Profetul arată că noul rege provine din Betleem. Originea umană este aparent umilă, dar în realitate este „de demult, din zilele veşniciei” (v. 1). Această explicația – „originile lui sunt de demult, din zilele veşniciei” – arată că „stăpânitorul” nu are doar de proveniență pământească; face aluzie la divinitatea lui. Matei are textul puțin diferit: „Şi tu, Betleem, pământ al lui Iuda, nicidecum nu eşti cea mai mică dintre cetăţile de seamă ale lui Iuda; căci din tine va ieşi stăpânitorul care va conduce poporul meu, Israel” (Mt 2,6). Are o referință la evanghelia lui Ioan: „Nu a spus oare Scriptura: Cristos se trage din neamul lui David şi din Betleem, satul de unde era David?” (In 7,42). Oracolul lui Miheia conține metafora: „va sta şi va paşte cu puterea Domnului” (v. 2): este a lui Dumnezeu (Adonai, în ebraică). Sub autoritatea sa, poporul va avea siguranţă, pace, bunăstare și liniște până la marginile pământului. El va fi pacea noastră, shalom, în ebraică. Din Betleem – această mică localitate – va ieși mântuirea lumii!
A doua lectură este din Scrisoarea către Evrei (Evr 10,5-10): ne aduce câteva detalii despre acest Mesia, a cărui naștere urmează să o sărbătorim. Este singurul mare preot. El se oferă să împlinească voința lui Dumnezeu. Întrupându-se, el acceptă condiția umilă și fragilă, consimte oferta pe care Isus – fiu ascultător – o face: „Iată, vin să fac voința ta!” Crăciunul este a unui Dumnezeu care vine și se dăruiește Tatălui și lumii. Textul se spune că Isus a dus la împlinire acest psalm (Ps 40,7-9): „Tu n-ai voit nici jertfă, nici ofrandă, ci mi-ai alcătuit un trup. Nu ţi-au plăcut nici arderile de tot, nici jertfele pentru păcat. Atunci am zis: «Iată, vin […] ca să fac voinţa ta, Dumnezeule!»” (v. 5-7). Domnul a venit în această lume pentru a-i împlini voința, până în străfunduri, prin manifestarea chipului uman al lui Dumnezeu, prin darul de sine însuși, până la moartea pe cruce. Recunoaște în Cristos pe cel căruia psalmistul îi dăduse glas cântând: „mi-ai pregătit un trup”. Prin întruparea sa, Cuvântul s-a făcut om; devine conștient de voința lui Dumnezeu și aderă la ea. Dumnezeu Tatăl i-a pregătit un trup prin puterea Duhului Sfânt și a Mariei. „Datorită acestei voinţe, suntem sfinţiţi prin jertfa trupului lui Isus Cristos o dată pentru totdeauna” (v. 10). Mulțumită acestei mântuirii săvârșite de Domnul, noi am fost sfințiți. Crăciunul este manifestarea iubirii care va crește până la biruința finală asupra morții și a păcatului. Acceptă să facă voința Tatălui pentru a fi primiți de Dumnezeu ca fii.
În Evanghelia după Luca (Lc 1,39-45) Maria a primit de la înger descoperirea că Elisabeta este însărcinată. Este un semn: e opera lui Dumnezeu. Domnul îi dă un semn, ce va face în ea: „iată, Elisabeta, ruda ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe” (Lc 1,36). De aceea primul lucru pe care Maria îl face este să se ducă „în grabă” (v. 39) la Elisabeta. A parcurs 150 km până la Ain Karem din vestul Ierusalimului, de la cetatea veche, la 8 km. Trei zile de mers… Ea este însărcinată: poartă în sânul ei pe Isus. Semnele lui Dumnezeu trebuie văzute. A nu voi să le vedem este a refuza voința sa, ca în cazul regelui Ahaz (cf. Is 7,10-12). Relatarea are o semnificație deosebită: Maria, purtându-l pe Domnul, merge la verișoara sa Elisabeta, punându-se în slujba ei. Era în vârstă și avea nevoie de ajutor. Vedem în faptele ei nerăbdarea pentru a veni în sprijinul acestei bătrâne. Pleacă din Nazaret ca să se întâlnească cu Elisabeta, s-o ajute la naștere. S-a făcut disponibilă – ea, maica Domnului – pe care contemporanii ei nu și-au imaginat-o niciodată! „A intrat în casa lui Zaharia şi a salutat-o pe Elisabeta” (v. 40). Salutul Mariei: „când a auzit Elisabeta salutul Mariei” (v. 41) sau „când a ajuns glasul salutului tău la urechile mele” (v. 44). Cuvântul este spus de trei ori. Salutul Mariei este foarte important. „Shalom – Pace acestei case!” (cf. Mt 10,12). Acest salut face să tresară copilul în sânul Elisabetei. Maria poartă la împlinirea promisiunile vechi de pace [shalom], căci Isus „este pacea noastră” (Ef 2,14). În salutul Mariei e semnul venirii lui Mesia – timp de prosperitate, pace, iubire și bucuriei: este adevărata mântuire!
Luca o prezintă pe Maria ca arca noii alianțe: „și de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43), spune Elisabeta. Expresia este asemănătoare cu aceea pronunțată de David când a dus arca alianței la Ierusalim: „David n-a vrut să aducă arca Domnului la el, în cetatea lui David, şi a dus-o în casa lui Obed-Edomj din Gat. Arca Domnului a rămas trei luni [...] şi Domnul l-a binecuvântat pe Obed-Edom şi toată casa lui” (2Sam 6,10-11). Este un străin din Gat. David alege casa unui străin pentru a evita necazuri pentru el şi pentru ai săi. Dar Domnul binecuvântează familia acestui străin. Arca alianței este apoi primită cu o procesiune cu cântece și dansuri în cetatea lui David. Precum arca, și Maria a rămas trei luni în casa lui Zaharia. Este binecuvântată Elisabeta căci a tresărit pruncul de bucurie în sânul ei.
Elisabeta o proclamă pe Maria binecuvântată de Domnul: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău!” (v. 42). Ea a crezut în cuvintele îngerului; a avut încredere în promisiunile făcute de Dumnezeu poporului său. Elisabeta este prima mărturisitoare a ceea ce s-a întâmplat Mariei: „de unde îmi este dată mie aceasta, ca să vină mama Domnului meu la mine?” (v. 43).
Maria este „locuită” de Dumnezeu. Profeția „Dumnezeu-cu-noi” se realizează. Domnul vine!... Vom ști să-l primim?...
Bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net; Anno Liturgico C Archivi – commentivangelodomenica.it); Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Bono L., Preparare insieme l’omelia (C) 1977 it; Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Ceccarelli M. (http://www.donmarcoceccarelli.it); Compazieu J. (http://dimancheprochain.org); Cortesi A., (https://alessandrocortesi2012.wordpress.com); Dumea C. (www.calendarcatolic.ro; www.pastoratie.ro); Piccolo G., (http://www.clerus.va); Garcìa J. M. (http://www.catechistaduepuntozero.it); Lasconi T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Lectio divina (https://www.donbosco.it); Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986; Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Mela R., http://www.settimananews.it/ascolto-annuncio; Orestano C. F. (http://www.monasterodiruviano.it); Predici și omilii (https://www.elledici.org); Ravasi G., Celebrarea și trăirea Cuvântului, Sapientia, Iași 2014; Sacchi A., http://nicodemo.net; Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu