 |
| Ioan Botezătorul indică pe Cristos prezent (1857) - de Alexander Ivanov (1806-1858); Mosca, Galleria Tretyakov. |
Vestea
bucuriei
pr. Isidor Chinez – Izvoarele [IS] ora 8:00 (16 decembrie 2018)
Lecturi: Sofonia 3,14-18; Filipeni 4,4-7; Evanghelia Luca 3,10-18; lecturi
Omilie
Liturgia Adventului este
caracterizată de o atmosferă de bucurie și speranță. Suntem în a treia duminică
din Advent, numită altădată, în tradiţia creştină romană, Duminica Gaudete – „Duminica Bucuriei” – de la
primul cuvânt din limba latină a cântării de la intrare care înseamn: „bucuraţi-vă”.
„Bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun: bucuraţi-vă!” (Fil 4,4). Nu este aproape naşterea Domnului, motivul bucuriei noastre?
Liturgia întrerupe severitatea timpului Adventului: vrea să renunţe la haina
violet – semnul pocăinţei – pentru a îmbrăca haina bucuriei. Nu violet, ci roz,
pentru că „Domnul este aproape”.
Această atmosferă de bucurie este
redată de profetul Sofonia (Sof
3,14-18a) în lectura întâia: invitația la bucurie și mângâiere. Activitatea lui Sofonia se petrece în timpul domniei lui
Iosia (640-609 î.C.) prin anul 630 î.C. Profetul se adresează unui popor
într-un moment dificil. În ciuda fricii tulburătoare a „zilei Domnului” descrisă
ca o „zi a mâniei” (dies irae) pentru
păcatul idolatriei, indiferenței religioase, nedreptății, există o
cale de mântuire: iubirea lui Dumnezeu care e statornică și gingașă. Prezența Domnului
nu ca judecător, dar ca iubire. În această încercare dureroasă, se adresează
locuitorilor Ierusalimului cu cuvinte puternice: „Strigă de veselie, Israel!
Veseleşte-te şi jubilează din toată inima, fiică a Ierusalimului!” (v. 14). Folosește
patru verbe pentru a invita Israelul să cânte bucuria eliberării și a
mântuirii: bucură-te, strigă de desfătare, veseleşte-te şi jubilează. Sofonia
adună mai multe cuvinte care are același înțeles pentru a scoate în evidență
bucuria ce se naște din iertare și iubire. Motivul bucuriei este prezența lui
Dumnezeu în mijlocul poporului său care înseamnă sfârșitul fricii (v. 15-17). Acuzatorii
și dușmani dispar; poporul bolnav de sclerocardie
[adică duritatea inimii] cu conducători duși cu turma spre nestatornicie… iar
profetul spune împotriva oricărei speranțe: „bucură-te!” Astăzi Sofonia zice cu
o vigoare nemaiîntâlnită: „Domnul – Regele lui Israel – este în mijlocul tău”
(v. 15). Vorbeşte despre eliberarea Ierusalimului: dispare condamnarea, este
ridicat asediul cetăţii, duşmanul este îndepărtat şi cetatea poate, în cele din
urmă, să respire, să trăiască. „Domnul Dumnezeul tău este în mijlocul tău ca un
viteaz care salvează” (v. 17). Este un „Dumnezeu-cu-noi”. Iată, o veste bună
pentru vremurile tulburi în care trăim și noi. Este bucuria celor umili:
„Bucură-te, fiică a Sionului!” (v. 14). Este bucuria Mariei, a Bisericii, a
noastră.
Aceeași chemarea la bucuria și
încredere o găsim și în scrisoarea lui Paul către Filipeni din a doua lectură (Fil 4,4-7). Tema bucuriei traversează
toată epistola. În momentul în care a fost scrisă, Paul se afla în închisoare la
Roma şi poate avea deja în faţă perspectiva unei sentinţe capitale. Şi, totuşi,
se îndreaptă spre creştinii comunității macedonene Filipi pentru ca să se
bucure deoarece – adaugă el – „Domnul este aproape”: „bucuraţi-vă mereu în Domnul! Iarăşi vă spun:
bucuraţi-vă!” (v. 4). Motivul bucuriei stă tocmai în venirea apropiată a
Domnului. Această bucurie este „păstrată” în rugăciune: „nu vă îngrijoraţi
pentru nimic […] cerând cu insistenţă prin rugăciune” (v. 6). Omul, pătruns de
această bucurie, are datoria de a arăta bunăvoință [în greacă tò epieikés]. „Bunăvoinţa voastră să fie
cunoscută tuturor oamenilor! Domnul este aproape!” (v. 5). Ce înseamnă? Înseamnă
seninătate, amabilitate, liniște, bunătate, blândețe, cordialitate, milostivire.
Într-un cuvânt cine e pătruns de această bucurie trebuie să fie oglinda lui
Dumnezeu. Aceasta bucurie nu poate să țâșnească decât din unirea noastră cu el.
Întâlnirea cu Domnul este viitorul nostru, viața eternă. Discipolii lui Cristos
nu trebuie să fie triști, dar să explodeze de bucurie.
În Evanghelie (Lc 3,10-18), sfântul Luca ne arată calea
care duce la această bucurie. Cuvintele lui Ioan Botezătorul trebuie să poarte
oamenii spre o adevărată convertire. Semnul vizibil al voinței de a schimba
viața este apa pe care pelerinii o primesc de la Ioan Botezătorul în care îi
scufundă. Scrie Luca că „tot poporul era în aşteptare” (v. 15). Toţi îl
aşteptau pe Mesia, cel care avea să schimbe lumea, să-i elibereze pe oameni de
sclavia păcatului, să-i ajute pe cei sărmani, să-i vindece pe cei bolnavi.
Mântuirea este un dar gratuit al lui Dumnezeu în iubirea sa. Toți oamenii sunt
destinați acestui dar dacă au disponibilitatea de a-și schimba viața. Ioan îi invită
pe toți. De aceea mulţi, din toate părţile Galileei şi Iudeei – „mulţimile” (v.
10), notează evanghelistul – lăsau case, oraşe şi locurile lor de baştină
pentru a merge în pustiu ca să-l întâlnească pe Ioan Botezătorul și să-i spună:
„ce trebuie să facem?” Răspunsul lui este
limitat, pentru că el trebuie doar să pregătească întâlnirea cu adevăratul
învăţător, cu Domnul.
Deci, ce ar trebui să facem?
Această întrebare – Luca o accentuează de trei ori – este pusă de diferiți
oameni: mulțimile, vameșii, soldații. Astăzi, Ioan este cel care vorbeşte în
mijlocul nostru. Răspunsul lui are un caracter de îndemn și de încurajare. Predicarea lui are vigoare și, în
același timp, forţă de schimbare. Întrebarea este de a ști: ce trebuie să facem
pentru a-l primi pe Domnul care vine? Este întrebarea primilor creștini
convertiți la predica lui Petru: „Ce să facem, fraților?” (Fap 2,37). Este întrebarea lui Paul, după convertire, „tremurând și
plin de frică, a spus: «Doamne, ce vrei să fac?»” (Fap 9,6). Întrebau toții. Înțeleg că nu este suficient „a crede”,
ci trebuie să și „facă”. Verbul „a face” răsună de trei ori în evanghelie și
este concretizat în dreptate și iubire: temelia convertirii creștine (Lc 3,11.13.14). Ioan răspunde cu simplitate
şi claritate: „cel care are două tunici să împartă cu cel ce nu are, iar cine
are de mâncare să facă la fel!” (v. 11). Caritatea este primul răspuns. Ea
dispune inimile la primirea lui Cristos care vine sub asemănarea celor săraci.
Vameşi şi soldaţi îi pun aceeași
întrebare. Ioan îi îndeamnă să nu ceară mai mult decât a fost fixat de sus şi
să nu-i maltrateze şi să nu exploateze pe nimeni; să nu se îmbogățească în dauna
celor mai săraci, evitând violența, făcând cu onestitate activitatea lor. Pentru
a-l putea întâlni pe Domnul, domină-ți lăcomia şi nu mări suferinţele altora. Ioan
cere, pe scurt, să fim drepţi, respectuoşi unii faţă de alţii.
Și noi, ce trebui să facem?
Începând de la Ioan Botezătorul, răspunsul nu s-a schimbat: este respectul față
de alții, împărtășirea, solidaritatea cu cei săraci. În apropierea Crăciunului,
Ioan ne amintește că singurul răspuns valid este împărtășirea: Isus Cristos
este cu cei săraci. A trăi împărtășind este ați face treaba cu respect pentru
alții, a practica dreptatea și milostivirea... Iată „vestea cea bună” pe care Ioan
o predica poporului: sfaturi simple, ușor de pus în practică. Dacă le urmăm zi
de zi, Dumnezeu va fi aproape de noi. El ne va da bucuria sa. Aceasta aduce
pacea sa cu noi și între noi...
bibliografia [anul C]: Armellini F. (http://www.qumran2.net);
Biblia, Sapientia, Iași 2013; Bianchi
E. (http://www.monasterodibose.it); Bianco E., Accogliere la parola. Anno C, Elle Di Ci, Leumann (Torino) 1997; Commento della Bibbia liturgica, Edizione Paoline, Roma 1981; Compazieu
J. (http://dimancheprochain.org); Cantalamessa R. (http://www.qumran2.net); Garcìa J. M., (http://www.catechistaduepuntozero.it);
Lucaci A. (http://ro.radiovaticana.va); Lasconi
T. (http://www.paoline.it/blog/liturgia); Ludmann R., Parole pour ta route, Paris 1986;
Maggioni B. (http://www.qumran2.net); Masetti N., Guidati dalla Parola, EMP, Padova 1995; Orestano C. F., (http://www.monasterodiruviano.it);
Tessarolo A., (ed) Messale e lezionario
meditato, EDB Bologna 1974; Thabut M.-N. (http://thierry.jallas.over-blog.com);
Ravasi G., Celebrarea și trăirea
Cuvântului, Sapientia, Iași 2014]; Spreafico A., (https://www.diocesifrosinone.it).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu