Evanghelia Ioan 3,16-18: În acel timp, Isus i-a
spus lui Nicodim: „Într-adevăr, atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a
dat pe Fiul său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă
viaţa veşnică. Pentru că Dumnezeu nu l-a trimis pe Fiul său în
lume ca să judece lumea, ci ca lumea să fie mântuită prin el. Cine crede în el nu este judecat, însă cine nu crede a fost deja judecat pentru
că nu a crezut în numele Fiului unic al lui Dumnezeu”.
Omilie
Astăzi celebrăm sărbătoarea
Sfintei Treimi. Înainte de Conciliu Vatican al II-lea, catehismul dădea niște
explicații mai degrabă abstracte. Este adevărat că această dogma a Sfintei Treimi
rămâne un mister care depășește inteligența şi raţionamentul nostru uman.
Liturgia acestei duminici ne invită să înaintăm în ascultarea Cuvântului lui
Dumnezeu.
Prima lectură este luată din cartea
Exodului. În timp ce Moise era pe munte, poporului evreu păcătuise împotriva
lui Dumnezeu. A făcut un viţel de aur şi s-a prosternat în fața lui. În textul
propus astăzi, îl găsim pe Moise care se urcă pe munte pentru a doua oară. Îi
imploră iertare Domnului şi cererea sa sfârșește prin a fi ascultată. Cu mult
înainte de Isus Cristos, descoperim că Domnul „mare și de temut” este în același
timp „plin de îndurare şi milostiv”, plin de iubire și fidelitate. Este un
Dumnezeu care iubeşte şi iubirea sa merge până la iertare. Se definește în
primul rând răbdător, milostiv şi iubitor la infinit.
În a doua lectură, apostolul Paul
ne invită să facem un pas mai departe. Ca primii creştini, el împărtăşeşte
credinţa în Dumnezeul unic. Dar salutul pe care îl adresează corintenilor introduce
o noutate: „Harul Domnului nostru Isus Cristos şi dragostea lui Dumnezeu şi
împărtăşirea Duhului Sfânt să fie cu voi toţi!” Noi trebuie să primim aceste
cuvinte ca o invitaţie de a primi iubirea lui Dumnezeu şi în ea să trăim. Este
sărbătoarea lui Dumnezeu, care este Tată, Fiu şi Duhul Sfânt, Dumnezeu care
este iubire. În ziua botezului nostru, am fost scufundaţi în acest ocean de iubire,
care este el însuși. Şi, desigur, schimbă totul în viaţa noastră.
În Evanghelia după sfântul Ioan găsim această revelaţie de iubire a lui
Dumnezeu. „Atât de mult a iubit Dumnezeu lumea, încât l-a dat pe Fiul
său, unicul născut, ca oricine crede în el să nu piară, ci să aibă viaţa
veşnică”. Aceste cuvinte fac parte din
întâlnirea lui Isus cu Nicodim. Această lume despre care vorbeşte Isus este o
lume rea, cu oameni care trăiesc în păcat. Isus nu a venit să judece lumea ci
să-i distrugă răul.
Dar adevăratul Dumnezeu nu este ceea
ce ne imaginăm despre el. Nu vrea moartea păcătosului; vine să-l salveze. De
aceea el ne-a trimis pe singurul său Fiu. În Isus, Dumnezeu este cel care vine
la întâlnire. Prin felul său de a trăi, prin cuvintele și faptele sale, Isus ne
arată ce este iubirea lui Dumnezeu. Această iubirea apare atunci când el vindecă
bolnavii, iartă păcătoşii, primește pe toți cei care vin a el.
Această iubire a mers până la
darul vieţii sale pe cruce. El însuşi a spus că nu există mai mare iubirea decât
să-și dea viaţa pentru prietenii săi (cf. In
15,13). Şi astăzi, ne invită să tragem consecinţele: „Iubiţi-vă unii pe alţii cum v-am iubit și eu pe voi (tot atât cât
v-am iubit eu). Este un apel pentru a elimina din viața noastră otrava
violenţei şi cel al acuzaţiilor răutăcioase care fac să se prăbușească și alţii.
Acest comportament nedemn este ofensa gravă împotriva celui care și-a dat
trupul şi-a vărsat sângele său pentru noi şi pentru lumea întreagă.
Astăzi suntem toți trimiși pentru
a mărturisi despre iubirea care este în Dumnezeu. Trăim într-o lume care are
nevoie cu adevărat de dragoste. Misiunea noastră a fiecăruia dintre noi este de
a continua ceea ce a făcut Isus. Pentru aceasta l-a trimis pe Duhul Sfânt pentru
a ne conduce la tot Adevărul. Prin mod nostru de viaţă, prin cuvintele şi
acţiunile noastre, trebuie să spunem ceva despre iubirea care este în Dumnezeu.
Să ne amintim: este iubirea pe care o avem unul pentru altul ca să fim
recunoscuți că suntem discipoli ai lui Cristos.
Cuvintele noastre sărace sunt destul de limitate pentru a vorbi despre
aceasta dogma a Sfintei Treimi. Dar cel mai important lucru este revelaţia unui
Dumnezeu înflăcărat de iubire pentru omenire. Isus vorbeşte despre Tatăl; ne
învaţă să ne rugăm şi să ne aruncăm în braţele sale ca un fiu risipitor. Apoi ne
trimite Duhul său Sfânt pentru a ne face mesagerii veștii celei bune.
În celebrarea Euharistiei, ne întoarcem
împreună spre acest Dumnezeu Tatăl, Fiul şi Duhul Sfânt. Acest Dumnezeu care
este iubire vrea să ne unească cu el şi să ne unească unii cu alții. Fericiți
suntem noi cei care am intrat într-o comuniune de iubire. Să ne rugăm împreună
pentru ca această comuniune să se extinde la lumea întreagă, depăşind limitele
Bisericii pentru a ne face un popor fratern, fericit să aducem mulţumiri. Amin.
(pr. Jean
Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:
http://dimancheprochain.org/6901-homelie-pour-la-fete-de-la-sainte-trinite/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu