† Vinerea Sfânta: Iubirea este răstignită [14 aprilie 2017]

Golgota [Kálvária] (1884) - by Munkacsy Mihaly;

Déri Múzeum, Debrecen.

Pătimirea Domnului nostru Isus Cristos după sfântul Ioan (18,1-19,42).

L-au luat pe Isus şi l-au legat.

E. În acel timp, Isus a ieşit împreună cu discipolii săi dincolo de torentul Cedron, unde era o grădină în care a intrat el şi discipolii lui. Dar ştia şi Iuda, trădătorul, locul acela pentru că de multe ori Isus se aduna acolo împreună cu discipolii săi. Aşadar, Iuda, luând cohorta şi servitori de la arhierei şi farisei, a venit acolo cu felinare, torţe şi arme. Atunci Isus, cunoscând toate câte vor veni asupra lui, a ieşit şi le-a zis: +. „Pe cine căutaţi?” E. I-au răspuns: P. „Pe Isus Nazarineanul”. E. El le-a zis: +. „Eu sunt”. E. Era acolo cu ei şi Iuda, cel care l-a trădat. Când le-a zis: „Eu sunt”, ei s-au dat înapoi şi au căzut la pământ. Atunci, i-a întrebat a doua oară: +. „Pe cine căutaţi?”, E. iar ei au zis: P. „Pe Isus Nazarineanul”. E. Isus le-a răspuns: +. „V- am spus că eu sunt. Aşadar, dacă mă căutaţi pe mine, lăsaţi-i pe aceştia să plece!” E. Ca să se împlinească cuvântul pe care îl spusese: „Dintre cei pe care mi i-ai dat, n-am pierdut pe niciunul”. Atunci Simon Petru, care avea o sabie, a scos-o şi l-a lovit pe servitorul arhiereului şi i-a tăiat urechea dreaptă; iar numele servitorului era Malhus. Dar Isus i-a zis lui Petru: +. „Pune-ţi sabia în teacă! Oare să nu beau potirul pe care mi l-a dat Tatăl?”

L-au dus pe Isus întâi la Anna.

E. Atunci, cohorta, comandantul şi servitorii iudeilor l-au luat pe Isus şi l-au legat. L-au dus mai întâi la Anna, căci era socrul lui Caiafa, care era marele preot al acelui an. Caiafa era acela care le dăduse iudeilor sfatul: „Este mai bine să moară un singur om pentru popor”. Iar Simon Petru şi celălalt discipol îl urmau pe Isus. Acel discipol era cunoscut marelui preot şi a intrat împreună cu Isus în curtea marelui preot. Petru stătea afară, lângă poartă. Atunci celălalt discipol, care era cunoscut marelui preot, a ieşit şi a vorbit cu portăreasa şi a intrat şi Petru. Servitoarea portăreasă i-a spus lui Petru: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii acelui om?” E. El i-a zis: A. „Nu sunt”. E. Stăteau acolo slujitorii şi servitorii; făcuseră un foc - pentru că era frig - şi se încălzeau. Şi Petru stătea cu ei şi se încălzea. Atunci, marele preot l-a întrebat pe Isus despre discipolii lui şi despre învăţătura sa. Isus i-a răspuns: +. „Eu am vorbit lumii pe faţă. Întotdeauna am învăţat în sinagogă şi în templu, unde se adună toţi iudeii. N-am vorbit nimic pe ascuns. De ce mă întrebi pe mine? Întreabă-i pe cei care au auzit ce le-am vorbit! Iată, ei ştiu ce am spus!” E. Îndată ce a spus acestea, unul dintre servitori, care stătea în preajmă, i-a dat o palmă lui Isus, spunând: A. „Aşa răspunzi tu marelui preot?” E. Isus i-a răspuns: +. „Dacă am vorbit rău, dă mărturie despre rău! Dar dacă am vorbit bine, de ce mă loveşti?” E. Atunci Anna l-a trimis legat la Caiafa, marele preot.

 Nu cumva eşti şi tu dintre ucenicii lui? Nu sunt.

Iar Simon Petru stătea şi se încălzea. Atunci ei i-au spus: A. „Nu cumva eşti şi tu dintre discipolii lui?” E. El a negat şi a zis: A. „Nu sunt”. E. Unul dintre servitorii marelui preot, o rudă a celui căruia Petru i-a tăiat urechea, i-a zis: A. „Nu te-am văzut eu în grădină împreună cu el?” E. Dar Petru a negat din nou şi îndată a cântat cocoşul.

 Împărăţia mea nu este din această lume.

Atunci l-au adus pe Isus de la Caiafa la pretoriu. Era dimineaţă. Dar ei nu au intrat în pretoriu, ca să nu se profaneze şi să poată mânca Paştele. Pilat a ieşit deci afară la ei şi a spus: A. „Ce acuzaţie aduceţi împotriva acestui om?” E. Au răspuns şi i-au zis: P. „Dacă nu ar fi fost acesta un răufăcător, nu l-am fi dat pe mâna ta”. E. Atunci, Pilat le-a zis: A. „Luaţi-l voi şi judecaţi-l voi după Legea voastră!” E. Iudeii i-au spus: A. „Nouă nu ne este permis să ucidem pe nimeni”. E. Astfel trebuia să se împlinească cuvântul pe care îl spusese el, arătând de ce fel de moarte avea să moară. Pilat a intrat din nou în pretoriu, l-a chemat pe Isus şi i-a zis: A. „Tu eşti regele iudeilor?” E. Isus a răspuns: +. „De la tine însuţi spui aceasta sau ţi-au spus alţii despre mine?” E. Pilat a răspuns: A. „Oare sunt eu iudeu? Neamul tău şi arhiereii te-au dat pe mâna mea. Ce ai făcut?” E. Isus a răspuns: +. „Împărăţia mea nu este din lumea aceasta. Dacă împărăţia mea ar fi fost din lumea aceasta, slujitorii mei s-ar fi luptat ca să nu fiu dat pe mâna iudeilor. Dar acum împărăţia mea nu este de aici”. E. Atunci Pilat i-a zis: A. „Aşadar, eşti rege?” E. Isus i-a răspuns: +. „Tu spui că eu sunt rege. Eu pentru aceasta m-am născut şi pentru aceasta am venit în lume, ca să dau mărturie despre adevăr. Oricine este din adevăr ascultă glasul meu”. E. Pilat i-a zis: A. „Ce este adevărul?” E. După ce a spus aceasta, a ieşit din nou la iudei şi le-a zis: A. „Eu nu găsesc în el nicio vină. Dar este un obicei la voi ca de Paşte să vă eliberez pe cineva; aşadar, vreţi să vi-l eliberez pe regele iudeilor?” E. Atunci au strigat din nou, spunând: A. „Nu pe acesta, ci pe Baraba!” E. Iar Baraba era un tâlhar.

Te salut, regele ideilor!

Atunci Pilat l-a luat pe Isus şi l-a dat să fie biciuit. Soldaţii au împletit o coroană din spini, i-au pus-o pe cap şi l-au îmbrăcat cu o haină de purpură; apoi veneau la el şi spuneau: A. „Bucură-te, regele Iudeilor!” E. Şi-i dădeau palme. Pilat a ieşit din nou şi le-a zis: A. „Iată, vi-l aduc afară ca să ştiţi că nu găsesc în el nicio vină!” E. Aşadar, Isus a ieşit afară purtând coroana de spini şi haina de purpură. Iar Pilat le-a zis: A. „Iată omul!” E. Când l-au văzut, arhiereii şi servitorii au strigat: P. „Răstigneşte-l! Răstigneşte-l!” E. Pilat le-a zis: A. „Luaţi-l voi şi răstigniţi-l, pentru că eu nu găsesc în el nicio vină!” E. Iudeii i-au răspuns: P. „Noi avem o Lege şi după această Lege trebuie să moară, pentru că s-a făcut pe sine Fiul lui Dumnezeu”. E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, s-a înspăimântat şi mai mult. A. intrat iarăşi în pretoriu şi i-a zis: A. „De unde eşti tu?” E. Dar Isus nu i-a dat niciun răspuns. Atunci Pilat i-a zis: A. „Mie nu-mi vorbeşti? Nu ştii că eu am putere să te eliberez şi am putere să te răstignesc?” E. Isus i-a răspuns: +. „Nu ai avea nicio putere asupra mea dacă nu ţi-ar fi fost dată de sus. De aceea, cel care m-a dat în mâinile tale are un păcat mai mare”.

 La moarte cu el! La moarte cu el!

E. De aceea, Pilat căuta să-l elibereze, dar iudeii strigau, zicând: P. „Dacă-l eliberezi pe acesta, nu eşti prietenul Cezarului. Oricine se face pe sine rege se împotriveşte Cezarului”. E. Când a auzit Pilat cuvintele acestea, l-a dus pe Isus afară şi s-a aşezat pe un tron în locul numit „Lithostrotos” - iar în ebraică, „Gabbata”. Era ziua Pregătirii Paştelui, pe la ceasul al şaselea. Şi le-a spus iudeilor: A. „Iată-l pe regele vostru!” E. Atunci ei au strigat: P. „Ia-l, ia-l, răstigneşte-l!” E. Pilat le-a spus: A. „Să-l răstignesc pe regele vostru?” E. Arhiereii au răspuns: P. „Nu avem alt rege decât pe Cezar”. E. Atunci l-a predat lor ca să fie răstignit. Aşadar, l-au luat pe Isus.

 L-au răstignit şi, împreună cu el, pe alţi doi.

Purtându-şi singur crucea, a ieşit spre locul numit „al Craniului”, care, în ebraică, este numit „Golgota”, unde l-au răstignit pe el şi împreună cu el alţi doi, de o parte şi de alta, iar Isus în mijloc. Pilat a scris şi o inscripţie şi a pus-o pe cruce. Era scris: „Isus Nazarineanul, regele iudeilor”. Mulţi dintre iudei au citit această inscripţie, pentru că locul unde a fost răstignit Isus era aproape de cetate şi era scris în ebraică, latină şi greacă.

Arhiereii iudeilor i-au spus lui Pilat: A. „Nu scrie: «Regele iudeilor», ci acela a zis: «Eu sunt regele iudeilor»„. E. Pilat a răspuns: A. „Ce-am scris, am scris”.

Au împărţit între ei hainele mele.

E. După ce soldaţii l-au răstignit pe Isus, au luat hainele lui şi au făcut patru părţi, fiecărui soldat o parte, şi tunica. Însă tunica era fără cusătură, ţesută dintr-o bucată, de sus până jos; aşadar, au zis unii către alţii: A. „Să nu o rupem, ci să tragem la sorţi pentru ea, a cui să fie!” E. Aceasta ca să se împlinească Scriptura: „Au împărţit între ei hainele mele şi pentru tunica mea au aruncat zaruri”. Soldaţii au făcut toate acestea.

 Iată-l pe fiul tău! Iat-o pe mama ta!

Lângă crucea lui Isus stăteau mama lui Isus şi sora mamei lui, Maria a lui Cleopa, şi Maria Magdalena. Aşadar, văzând Isus că stătea acolo mama lui şi discipolul pe care îl iubea, i-a spus mamei: +. „Femeie, iată-l pe fiul tău!” E. Apoi, i-a spus discipolului: +. „Iat-o pe mama ta!” E. Şi, din ceasul acela, discipolul a luat-o acasă la el.

Totul s-a împlinit!

După aceasta, văzând că toate s-au împlinit, ca să se împlinească Scriptura, Isus a zis: +. „Mi-e sete”. E. Era acolo un vas plin cu oţet. Atunci, ei au pus în isop un burete îmbibat cu oţet şi i l-au apropiat de gură. După ce a luat oţetul, Isus a spus: +. „S-a împlinit!” E. Şi, plecându-şi capul, şi-a dat duhul.

(Aici se îngenunchează şi se face o mică pauză).

A curs apă şi sânge.

Întrucât era Ziua Pregătirii, ca să nu rămână trupurile pe cruce sâmbăta - pentru că acea sâmbătă era zi mare –, iudeii i-au cerut lui Pilat să le zdrobească fluierele picioarelor şi să-i ia de acolo. Atunci, au venit soldaţii, au zdrobit fluierele picioarelor celui dintâi şi ale celuilalt care era răstignit cu el. Dar când au venit la Isus şi au văzut că deja murise, nu i-au zdrobit fluierele picioarelor, ci unul dintre soldaţi i-a străpuns coasta cu o suliţă şi îndată a ieşit sânge şi apă. Cel care a văzut a dat mărturie şi mărturia lui este adevărată; el ştie că spune adevărul ca să credeţi şi voi. Acestea s-au făcut ca să se împlinească Scriptura: „Nu i se va zdrobi niciun os”. Iar în altă parte, Scriptura mai spune: „Vor privi la cel pe care l-au străpuns”.

Au înfăşurat trupul lui Isus într-un giulgiu, folosind miresme.

După acestea, Iosif din Arimateea, care era discipol al lui Isus, dar în ascuns, de frica iudeilor, i-a cerut lui Pilat să ia trupul lui Isus. Pilat i-a permis. Atunci, a venit şi a luat trupul lui Isus. A. venit şi Nicodim, cel care fusese mai înainte la el noaptea, şi a adus un amestec de smirnă şi aloe, cam de o sută de litre. Ei au luat trupul lui Isus, l-au înfăşurat în giulgiuri, cu uleiurile aromate, după cum este obiceiul de înmormântare la evrei. În locul unde fusese răstignit Isus era o grădină, iar în grădină era un mormânt nou, în care nu fusese pus nimeni niciodată. Aşadar, pentru că era Ziua Pregătirii iudeilor, iar mormântul era aproape, l-au pus pe Isus acolo.

Omilie

Această lungă relatare a pătimirii Domnului ne arată pe Isus epuizat de oboseală. Nu a dormit toată noaptea. El este însângerat, înfrigurat. Merge spre Calvar purtând pe umeri crucea grea de lemn. Simon din Cyrene este luat pentru ai ajuta la purtarea crucii în locul lui Isus căzut; dar el se ridica mereu. Toți avem o cruce de purtat. Aceste cruci se numesc suferinţă, boală lungă, accidente, încercări în familie... Crucea se luminează din moment ce trăim. Nu suferim mai puțin ci suferim altfel.

Există două moduri de a accepta cruce noastră, acceptând sau refuzând. Dar dacă refuzăm, totuși, cu mult mai grea este revolta. Și suferința este întețită. Dacă vom accepta, avem aceeaşi dureri, dar durerea este liniștită. Cu ochii ridicați spre cer, suportăm viaţa aşa cum este ea.

Ca și Cristos, poate cădea. Dar el se ridică. Nu vă temeți de slăbiciunea, sfârșeala, vulnerabilitatea noastră. Să punem la loc pentru a merge mai departe. Un lucru este interzis: profanarea căci exact ceea ce Satana vrea de la noi. Nu îi dați bucuria aceasta.

Se poate ajuta un altul purtându-i crucea: este atunci când ușurăm tristețea unui copil, a unui bătrân, când am ascultat, când am mângâiat... Foc de iubire și dragoste este Cristos. Ne ajută să purtăm crucea. Apoi Isus a făcut să pătrundă toată puterea crucii sale.

Pe urmă este Răstignirea: Isus moare pe cruce între doi tâlhari. Este ceasul întunericului, punctul culminant de suferinţă. Se simte abandonat, după cum noi o ştim prea bine. Iartă călăilor săi. Misiunea sa divină s-a terminat: „S-a împlinit!” „Tatăl, în mâinile tale, îmi dau sufletul!”

Iubirea este răstignită. Iubirea este totdeauna răstignită... Marea iubire rămâne totdeauna neînțeleasă... rasa de oameni nu s-a schimbat. Unii sunt insensibili la cuvintele tale. Alții se lasă impresionați de iubirea ta... Tu îi iubești mai mult, mai mult îți iei riscul de a te lăsa abandonat. Cea mai mare dintre tentații este descurajarea. Cristos a cunoscut-o ca și noi și pentru noi. Singura ieșire a fost încrederea, abandonarea în mâinile Tatălui: „Tată, în mâinile tale încredințez duhul meu”. Într-o zi, putem spune: „S-a împlinit!”

În comuniune unii cu alții şi cu întreaga Biserică, proclamăm: „Victorie, tu domnești! O, Cruce, tu ne salvezi!”

(pr. Jean Compazieu [2017]; tradus din limba franceză de pr. Isidor Chinez; sursă:

http://dimancheprochain.org/6772-homelie-du-vendredi-saint-2/).