Frumusețea sfințiilor timpurilor noastre... |
Evanghelia Matei 5,1-12a: În acel timp, văzând mulţimile, Isus s-a urcat pe
munte şi, după ce s-a aşezat, s-au apropiat de el discipolii săi. Şi, deschizându-şi gura, îi învăţa zicând: „Fericiţi cei săraci în
duh, pentru că a lor este împărăţia cerurilor! Fericiţi cei care
plâng, pentru că ei vor fi mângâiaţi! Fericiţi cei blânzi, pentru
că ei vor moşteni pământul! Fericiţi cei cărora le este foame şi
sete de dreptate, pentru că ei se vor sătura! Fericiţi cei
milostivi, pentru că ei vor afla milostivire! Fericiţi cei curaţi
la inimă, pentru că ei îl vor vedea pe Dumnezeu! Fericiţi
făcătorii de pace, pentru că ei vor fi numiţi fiii lui Dumnezeu! Fericiţi cei persecutaţi din cauza dreptăţii, pentru că a lor este împărăţia
cerurilor! Fericiţi sunteţi când vă vor insulta, vă vor persecuta
şi, minţind, vor spune împotriva voastră tot răul din cauza mea. Bucuraţi-vă şi tresăltaţi de veselie, căci răsplata voastră mare este în
ceruri!”
Omilie
Astăzi este sărbătoarea tuturor
celor care sunt aproape de Dumnezeu. Cartea
Apocalipsei ne spune că sunt o mulţime imensă pe care nimeni nu putea să o
numere. Acesta este mesajul pe care l-am auzit în prima lectură. Pentru a
înţelege aceasta, trebuie ştiut că această carte a fost scrisă pentru creștinii
persecutați. Aceștia din urmă pun probleme: Cristos a învins răul cu adevărat?
Într-un limbaj cu imagini, autorul Apocalipsei
anunță că forţele răului duc la ruină. Pe de altă parte, poporul lui
Dumnezeu poartă speranţa întregii omeniri.
Acest text a fost scris într-o
limbă cu imagini, ceea ce face puțin derutant. Se prezintă puțin în maniera unui
joc de teatru. Scopul este de a scăpa de cenzura imperială. Numai creştini
trebuie să înţeleagă. El dezvăluie: Cristos este prezentat ca Mielul lui
Dumnezeu care ridică păcatul lumii. El este cel care recreează după imaginea şi
asemănarea sa. Este o modalitate de a rechema creștinii persecutaţi astăzi că
răul nu va avea ultimul cuvânt de spus. Sfinţii pe care îi sărbătorim în această
zi sunt bărbaţi, femei şi copii ca și noi. Ei au crezut că iubirea era mai
puternică decât orice. Victoria este deja a noastră. Aşteptăm triumful final al
lui Cristos asupra răului.
În a doua lectură, Cristos vine
să întărească acest mesaj. El ne aminteşte că fiecare dintre noi este un „copil
iubit de Dumnezeu”. Suntem cu toții chemaţi să împărtășim gloria sa. Cuvintele
noastre sărace sunt limitate pentru a descrie această lumea cu totul alta decât
a lui Dumnezeu. Suntem încă în timpul speranței acestei lumi noi. Este oferit
tuturor, chiar şi pentru noi, sărmanii păcătoşi. Ceea ce se cere este de a avea
mâinile deschise şi a primi în fiecare zi această iubire care este în Dumnezeu.
În Isus găsim adevărata noastră fericire.
El însuși ne arată calea din predica sa de pe munte. Această Evanghelie a fericirilor
este a bucuriei. Această fericire este de a primi fără întârziere. El este cel
care da sens vieţii noastre prezente; suntem în procesiune spre această lume
nouă pe care Isus o numeşte Împărăţia lui Dumnezeu. În această Evanghelie a fericirilor,
Isus nu comandă nimic: spune simplu, declară fericiți pe cei care se comportă
într-un anumit fel, cei a căror inimă este în conformitate cu Cuvântul lui
Dumnezeu.
„Fericiţi sunt cei săraci cu
inima... cei care plâng... cei care sunt persecutaţi pentru dreptate... cei cu inima
curată... cei milostivi...”. Suntem departe de mentalitatea societății noastre
de astăzi. Când creştini voiesc să proclame adevărul Evangheliei, sunt luați în
râs, sunt tratați drept fundamentaliştii. Se recurge la violenţă ca să deţină
mai mult. Dar în cele din urmă, adunând bunurile materiale nu se poate niciodată
să fim umpluți.
Evanghelia fericirilor este aici
pentru a ne reaminti că numai Dumnezeu ne poate umple pe deplin. Mergând spre
el noi găsim „partea ce mai bună”. Dar acest lucru va fi posibil numai dacă
rămânem cu adevărat deschişi la darul lui Dumnezeu. Dacă rămânem acaparați pentru
bani şi bogăţie, vom trece pe lângă scopul nostru. Ceea ce dă valoarea vieţii
noastre este iubirea pentru Dumnezeu şi pentru alţii. Dăruind întâietate lui
Dumnezeu şi renunţând la tot ceea ce se abate de la el, vom găsi drumul spre adevărata
fericire. Numai el poate să ne umple pe deplin. Totul este lucrarea Domnului:
cu o delicateţe infinit de mare, el ne face să înaintăm pas cu pas; ne face să renunțăm
la tot ce ne ţine departe de el; ne vindecă rănile, îndreaptă ceea ce strâmbăm
noi, fără a le rupe.
În acest an 2016, a cincea
fericire trebuie să atrag atenţia noastră cu tărie: „Fericiţi cei milostivi,
pentru că ei vor afla milostivire!” Trăim anul sfânt al milostivirii voit de papa
Francisc. Suntem cu toţii invitaţi să-l ascultăm pe Isus „care a stabilit
milostivirea ca ideal de viață și criteriu de credibilitate a credinţei noastre”.
Da, „fericiți cei milostivi!” Fericirea este aceea care trebuie să provoace angajamentul
nostru în acest an sfânt.
Marele mesaj al acestei zile e că
numai Dumnezeu este sfânt. Dar el vrea să ne asocieze pe toți la sfinţenia sa. Fără
îndoială, el a făcut primul pas spre noi. Când citim Biblia, vedem că iubirea sa
nu este numai afirmată; acţionează, este vizibilă, este concretă. El nu cere decât
să vină la noi pentru a ne umple de bucurie și pace. Cu toţi creştinii din
întreaga lume putem cânta și aclama: „Dumnezeule, noi te lăudăm, Doamne, noi te
aclamăm în imensa procesiune cu toţi sfinţii!”.
(pr. Jean Compazieu [2016]; sursă: pr.Isidor Chinez; sursă:http://dimancheprochain.org/6431-fete-de-tous-les-saints-1er-novembre/).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu