Alea jacta est

 

Am plecat...
Necunoscutul mi-a zis: „Vino, te aştept”.
Am plecat în explorarea unor semne de-ntrebare
Şi-am păşit cu majestatea ultimului înţelept
Pragul vechilor legende
Mâzgălite la-ntâmplare
Pe un colţ de pergament!...

Paznicii nemărginirii mi-au deschis negrele porţi,
Şi-astăzi rătăcesc în golul dintre soare şi pământ...
Şi ce-ncet mă duce vântul –
Parcă-ar duce la mormânt
Cel din urmă mort al lumii,
Cel mai singur dintre morţi.

Mă-nfăşor în atmosfera cimitirelor din haos...
Câte sunt?...
Nu le ştiu decât noctambulii
Şi poeţii –
Cei ce n-au avut nici minte,
Nici credinţă,
Nici repaos,
Nici răbdarea să-şi aştepte termenul obştesc al vieţii.

Mă-nfăşor în rozul-verde,
În albastrul-violet,
Şi în aurul din soare,
Şi-ntr-o clipă mă preschimb
Într-un nimb enorm –
Un nimb
Preursit să-mbrace fruntea primului Anahoret.
Mă topesc cu amintirea unei vieţi trăite-n somn,
Mă-ntregesc cu nostalgia primelor îmbrăţişări,
Şi din cele două forme –
Cea de azi
Şi cea de ieri –
Mă-ntrupez în al veciei şi-al imensităţii Domn!...

Da...
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit -
Celor ce plutesc pe mare,
Celor ce plutesc pe vânt,
Celor ce plutesc în versuri,
În coloare
Şi în cânt.
Celor ce plutesc de-a pururi după cum le-a fost ursit...

Da...
Sunt Domnul celor veşnic plutitoare-n infinit.

 

de Ioan Minulescu

(sursa: http://www.romanianvoice.com/poezii/poezii/aleajactaest.php).

(„Alea jacta est” – „Zarul a fost aruncat” [Suetonius, De vita XII Caesarum, 32 ]). Cuvintele lui Caesar la trecerea Rubiconului. Conform legilor, un general roman, venind din nordul Italiei spre Roma, nu avea voie să treacă cu armata peste acest râu. Trecerea lui însemna război civil, ceea ce s-a întâmplat.

Expresia e folosită când se ia o decizie hazardată și importantă, după mai multe ezitări.

Iată cum descrie Suetonius acest moment decisiv, care a dus la începerea războiului fratricid: „Pe când stăteau pe gânduri, se petrecu următoarele minune: un om de o mărime și frumusețe extraordinare apăru deodată înaintea lui, cântând din fluier. Afară de păstori, aleargă la el să-l asculte mulți soldați din posturi, între care și trompeți. Răpind o trompetă de la un soldat, omul sări în apă și, sunând puternic din trompetă, se îndreptă spre malul celălalt. Atunci Caesar zice: «Să mergem unde ne cheamă minunile zeilor și nedreptatea dușmanilor noștri. Zarul a fost aruncat»”.

(Rubiconul, în vechime, era granița dintre Italia și Gallia Cisalpină: azi el poartă numele Fuimicello sau Pastello și și se varsă în Mare Adriatică). (sursă: Matei V., Dicționar de maxime, reflecții, expresii latine comentate, Editora Scripta, București 1998, p. 14).