„Desigur în fiecare mare scriitor este
un quantum
profetic, o proiectare înainte,
dar la Dostoievski se poate vorbi despre
un
mandat spiritual de profeţie,
întrucât opera sa narativă are
o calitate
spirituală
care transcende hotarele observaţiei
şi fanteziei literare,
şi chiar
ale consideraţiei filozofice
şi a perspicacităţii istorice,
pentru a deveni
meditaţie religioasă.
De fapt, prezenţa efectivă,
centrul absolut al narativei
sale este Dumnezeu:
orice raţiune tragică şi dramatică
a operei sale se află în
misterul Mântuirii
şi iubirea lui Cristos intrată în istorie
este substanţa
reală care dezvoltă existenţa
şi chinul creaturilor sale.
Este o reprezentare
teologică,
atât încât lectura operei sale este trecută
şi în mâna teologilor
care au înţeles,
mai mult decât critica literară,
constanta ontologică şi
valoarea sa profetică:
de la Soloviov la Evdokimov, de la Berdiaev la Guardini,
ca să fac doar câteva referinţe de nume
dintre cele mai importante”.
(Valerio Volpini, „Dostoievski ha scritto per il futuro”
în: Osservatore Romano, 15 mai 1981, p. 5).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu