XVII TPA (C): Un Tată cu chip iubitor (omilie)

 

 

Luca 11,1-13 - ¹ Într-o zi, Isus se afla în rugăciune. Când a terminat, unul dintre ucenicii săi l-a rugat: "Doamne, învaţă-ne să ne rugăm, aşa cum şi Ioan Botezătorul i-a învăţat pe ucenicii săi". ² El le-a răspuns: Când vă rugaţi spuneţi: "Tată, sfinţească-se numele tău, vie împărăţia ta. ³ Dă-ne zilnic pâinea de care avem nevoie. ⁴ Iartă-ne păcatele, căci şi noi iertăm oricui ne-a greşit, şi nu ne duce pe noi în ispită". ⁵ Isus le-a mai spus: "Dacă unul dintre voi are vreun prieten şi merge la el în miez de noapte ca să-i spună: «Prietene, împrumută-mi trei pâini, ⁶ căci unul dintre prietenii mei, aflat în călătorie, a venit la mine şi n-am nimic să-i pun înainte», ⁷ şi dacă dinăuntru, celălalt îi răspunde: «Lasă-mă în pace, uşa e deja încuiată, copiii mei şi cu mine ne-am culcat. Nu pot să mă scol şi să-ţi dau ce-mi ceri», ⁸ vă spun: Chiar dacă nu s-ar scula ca să-i dea, pentru că-i este prieten, se va scula totuşi din cauza insistenţei lui şi-i va dat tot ce-i trebuie. ⁹ De aceea vă spun: Cereţi şi vi se va da, căutaţi şi veţi găsi, bateţi şi vi se va deschide. ¹⁰ Căci cel care cere primeşte, cel care caută găseşte şi celui care bate i se va deschide. ¹¹ Sau este printre voi vreun tată care i-ar da un şarpe fiului său, când îi cere un peşte, ¹² sau un scorpion, când îi cere un ou? ¹³ Deci dacă voi, care sunteţi răi, ştiţi să daţi lucruri bune copiilor voştri, cu cât mai mult nu-l va da Tatăl ceresc pe Duhul Sfânt, acelora care i-l cer".

 

 

Omilie

 

 

Exemplul lui Isus face să se nască în ucenici dorinţa de rugăciune (Lc 11,1-13). Făcând să izvorască rugăciunea ucenicului din exemplul lui Isus, Luca vrea să ne amintească că rugăciunea noastră trebuie să se asemene cu a sa. Invocaţia „Tată” – lipsită de orice alt adjectiv – este tipică pe buzele lui Isus: exprimă filiaţia sa. Ucenicul trebuie să se roage în unire cu Cristos, în calitate de fiu. În acest raport stă originalitatea creştină.

 

În prima invocaţie „sfinţească-se numele tău” verbul este la pasiv: conform uzanţei ebraice aceasta înseamnă că protagonistul este Dumnezeu, nu omul. Rugăciunea este simplu o atitudine care dă spaţiu acţiunii lui Dumnezeu. Expresia „sfinţească-se numele tău” nu înseamnă o recunoaştere generică a lui Dumnezeu, nici o simplă laudă, ci a-i permite lui Dumnezeu să dezvăluie în istoria mântuirii şi în viaţa comunităţii, chipul său. Ucenicul se roagă pentru ca comunitatea să devine un înveliş transparent care lasă să transpară prezenţa lui Dumnezeu. Pentru a înţelege expresia „vie Împărăţia ta” este necesar să facem trimitere la toată predica lui Isus, centrată exact pe vestirea Împărăţiei. Ucenicul aşteaptă Împărăţia ca un dar şi totodată cere curajul de a o construi.

 

„Pâinea noastră cea de toate zilele dă-ne-o nouă astăzi”. Verbul („dă-ne”) este la imperativul prezent şi indică o acţiune repetată, zi de zi, aşa cum este subliniat de precizarea că este vorba despre pâinea zilnică, suficientă pentru o zi. De notat în această întrebare sobrietatea (pâinea suficientă) şi fraternitatea (pâinea noastră, la plural).

 

A patra cerere este iertarea de păcate. Dar modul concret de a arăta că am primit iertarea lui Dumnezeu este de a ierta la rândul nostru pe fraţi.

 

„Şi nu ne duce pe noi în ispită”: este interesant să ne întrebăm care sunt tentaţiile. În folosirea lui Luca cuvântul ispită se aplică celor pe care le are de îndurat Isus în pustiu (Lc 4,1-11) care sunt tipul de tentaţii ale comunităţii. Adică: a desfăşura propria datorie conform Cuvântului lui Dumnezeu (şi deci într-o perspectivă de slujire şi acceptând slăbiciunea crucii) sau a căuta siguranţa în puterea oamenilor?

 

Luca însă se gândeşte şi la tentaţiile pe care comunitatea care crede le va întâlni în timpul pătimirii şi al persecuţiei, în dubiu şi tulburare. Isus s-a rugat pentru ca ucenicii să nu cadă în astfel de situații. În sfârşit, tentaţiile obişnuite ale încercărilor zilnice care, zi de zi, riscă să slăbească credinţa. Ucenicul cere cu umilință să fie ajutat. Nu cere să fie lipsit de tentaţie, dar să fie ajutat să o depăşească. (don Buno Maggioni [29/07/2007]; trad. pr. Isidor Chinez; sursa: http://www.qumran2.net).